vorbea si in dialect brescian.
ecce, din câte ºtiu eu (da' poate greºesc), cel mai repede se învaþã dialectul local, ºi abia apoi limba "oficialã" - ºi numai dacã te pui s-o înveþi. din ce-am bãgat eu de seamã, românii care fac în Italia munci pentru care nu au nevoie de limba "cultã", vorbesc de cele mai multe ori dialectul local, sau un amestec dialect+italianã.
aºa... ºi acu' despre pericolele gramaticii:
Cristian Teodorescu:
"Senzaþii tari, asearã, cînd s-a lansat almanahul „Senzaþii tari” al Academiei Catavencu. Ioan T. Morar, gazda noastrã, a tuturor, anunþã apariþia obiectului ºi îl invitã pe Robert Turcescu sã povesteascã o senzaþie din aceastã paradigmã. Robert se apropie de Biju ºi ia microfonul cu aerul de ce sã zicã? Sã-i fi venit ideea de la prezentarea pe care i-a fãcut-o Biju – sutã la sutã senzaþii tari – sau venise cu povestea pregãtitã? Nu ºtiu.
Povesteºte cã l-a invitat la emisiunea lui de la Realitatea pe Marian Vanghelie. Spre sfîrºitul emisiunii , îl întreabã Robert pe ambiþiosul primar de sector dacã n-ar vrea sã conjuge verbul „a fi” pentru cei care se uitau la emisiune. Marian eºueazã penibil ºi antologic. Se terminã emisiunea, dupã ce Robert dã mîna cu invitatul sãu. Cînd se convinge cã nu mai e în direct, Vanghelie îi ºopteºte scrºînit lui Robert: „Te calc cu maºina!” ªi, povesteºte Turcescu, în timp ce rostea aceastã ameninþare, invitatul sãu îl privea crunt –visãtor. Crunt ca sã-l convingã pe Robert cã nu glumeºte, visãtor, ca ºi cum anticipa scena cãlcãrii cu maºina a gazdei sale care îi ceruse lui, Marian Vanghelie, sã intre pe terenul minat al practicii conºtiente gramatical, la prezent a verbului „a fi”."
http://teodorescu.blog.cotidianul.ro/2008/05/21/vanghelie-catre-robert-turcescu-%e2%80%9ete-calc-cu-masina%e2%80%9d/
Forum
