Plecînd de la Cioran („românii sînt sub nivelul limbii pe care o vorbesc”, trecînd printr-o serie de exemple din „noua limbã” cea de toate zilele („mama care o iubesc”, „am luat decît unul”, „prevederi” cu accentul pe a doua silabã, „eu ca ºi profesor”, „locaþie”, „urmãreºte follow-up-ul ºi dã-mi un feedback” etc. etc.), discuþia a ajuns la raportul dintre limbã ºi gîndire. De fapt, aici este problema. Oricine poate face greºeli, mai ales în varianta vorbitã a limbii; unii pãstreazã caracteristici ale graiului local (ceea ce nu e corect din punctul de vedere al limbii literare, dar are o relevanþã stilisticã; ºi, eventual, farmec). Dar limba românã este astãzi supusã unor agresiuni sistematice. Nu mai este vorba doar de „scãpãri” ºi de greºeli scuzabile, ci de felul nostru de a ne aºeza faþã de noi înºine ºi faþã de societate.
Urmãriþi emisiunea pe site-ul TVR