următorul mesaj »

[nagual]

http://crampeiedinromania.wordpress.com/2009/06/22/cu-dickens-prin-bucuresti/
 
Cu Dickens prin Bucuresti

Zilele trecute am gasit din pura intamplare un volum cu articolele aparute in “Household words” in perioada 1853-54. Printre ele, un articol interesant, pe alocuri hazliu, pe alocuri trist, cu unele observatii bizare despre Bucuresti. Cautand mai multe informatii, am aflat ca “Household words” era o revista saptamanala editata de catre Charles Dickens in care se publicau romane-foileton (de exemplu “Hard Times” al lui Dickens), dar si articole sau reportaje despre subiectele vremii. De altfel, din primele randuri ale articolului, aflam ca in 1853, numele Bucurestiului devenise familiar cititorului englez, chiar daca acesta nu stia prea multe despre ce se ascunde in spatele acestui nume. Articolul nu este semnat, dar din text reiese ca ar fi fost scris pe baza observatiilor de calatorie ale unui oarecare domn Smith.

[  ]
Bucurestiul la 1868 (Sursa: Wikimedia Commons)

“Scriitorii politici si geografii il numesc capitala si in mod sigur este sediul guvernului din provincia Valahia. Dar acesta nu se ridica la nivelul notiunilor pe care le avem noi in legatura cu o capitala, deoarece in realitate nu este decat un sat imens imprastiat pe campia care se intinde pe ambele parti ale Dambovitei.”

“Spatiul ocupat este enorm si, atunci cand il vezi de la distanta, iti sugereaza idea de prosperitate- ba chiar si splendoare, asa cum se intampla in marea majoritate a oraselor orientale. Aceste orase stralucesc de departe, dar cu cat te apropii, cu atat frumusetea lor dispare.”

“Nu stim exact care sunt motivele sociale pentru care intrarea in Bucuresti se face printr-o mlastina, indiferent care ar fi locul de unde ai veni. Unii spun ca acest lucru este in beneficiul vamesilor care, daca se intampla sa adoarma, sunt siguri astfel ca niciun calator nu poate intra sau iesi pe furis din oras.”

[  ]
Bucurestiul pe la 1850 (Sursa: Wikimedia Commons)

 ”Nimic nu poate fi mai trivial decat stilul arhitectural din Bucuresti. Oamenii locului or sa va spuna ca, din cauza cutremurelor, nu are niciun rost sa se construiasca cladiri frumoase. Daca situatia ar fi diferita, spun ei, Bucurestiul ar depasi Londra sau Parisul. Acesti valahi minunati au atata mandrie provinciala.”

“Cateva [dintre strazi] sunt pavate cu piatra sau, mai bine zis, pietrele sunt aruncate alandala pe pamant. Ar fi fost mai bine daca bucurestenii ar fi ramas la drumurile de lemn caci, asa cum stau lucrurile acum, cele mai bune strazi ale lor seamana cu albia unui rau de munte.”

“Cand vine primavara si incepe sa se topeasca zapada, nici om, nici animal nu mai pot circula. Sute de robi, condusi cu biciul, sunt scosi in strada pentru a curata zapada care se transforma in noroi. Dar, in loc sa scoata zapada din oras, o ingramadesc pe langa case, unele dintre ele fiind acoperite pana la jumatate de muntii de mizerie din sedimentul ramas dupa topirea zapezii.”

“Dar sa nu uitam podul Mogosoaiei. Acesta este principalul loc de promenada al Bucurestiului, traversand orasul dintr-o parte in alta (…). Aici puteti vedea dupa-amiaza sau, mai degraba, seara (…) un spectacol foarte interesant. Boierii ies sa ia aer, fiecare cu trasura lui (…), dar nu se misca incet, ci vor sa demonstreze maiestria armasarilor lor. Se pare ca unul dintre scopurile lor este sa-i scoata pe pietoni de pe strada. (…) Incepe competititia (…) zeci, sute de diverse vehicule se alatura, miscandu-se la o viteza inspaimantatoare (…) ca si cum ar alerga pentru o miza foarte mare.”

“Doua influente distincte se fac simtite: cea a Rusiei, acceptata de nevoie, si cea a Frantei, aleasa din motive de gust. Mai ales doamnele valahe importa idei si bonete de la Paris si am cunoscut cateva a caror eleganta si rafinament (…) nu ar putea fi depasite in Belgravia sau Faubourg St. Germain. (…) Insa, greseala pe care o fac ele este afectarea. Uneori se rusineaza tocmai de acea calitate care le face sarmante si devin extravagante pentru a evita ceea ce ele se tem ca ar fi privit ca rusticitate.”

“Multi boieri au renuntat la invechitul caftan si au adoptat hainele noastre elegante. Un dandy de Bucuresti este foarte nefericit daca nu are cizme de piele si manusi fine. De asemenea, el este exagerat de atasat de ochelari si monoclu, lanturi, ceasuri si orice lucru pe care el il considera o dovada exterioara a civilizatiei.”

Evident, randurile acestea nu sunt mai mult decat parerile unei persoane care, desi incearca sa ii inteleaga pe bucuresteni prin prisma propriilor valori, judeca ceea ce vede plecand de la modul sau de a intelege lumea. Insa, lasand la o parte referirile la monoclu, drumuri pietruite, etc etc….nu poti sa nu te intrebi daca schimbarea nu este mai mult de fatada si daca in ultimii 156 de ani nu ne-am “dezvoltat” decat pastrand clara aceeasi coordonata: aparenta.
—
Puteti accesa articolul complet aici.  http://books.google.com/books?id=duMRAAAAYAAJ&dq=bucharest+dickens&as_brr=3&pg=PA104&hl=ro

[nagual]

Antropologul genovez Eugene Pittard care publica in 1902 "Dans le Dobroudja ; notes de voyage" , iar in 1917 " La Roumanie"
Despre incursiunea in Dobrogea cateva pasaje aici :  http://www.tatarworld.com/romaneste/ori_rom_tatar.htm

[pippus]

copiez articolul ca e prea fain


Turco-tãtarii din Dobrogea în cercetãrile antropologice ale elveþianului
Eugène Pittard

 

De la stabilirea populaþiei turco-tãtare pe teritoriul României, cu deosebire în Dobrogea, în urmã cu aproape 800 de ani, numeroºi cãlãtori români ºi strãini au observat ºi au scris despre aceastã minoritate. Începând cu cãlãtorul turc Evlia Celebi sau arabii Ibn Batutta si Ibn Kaldun ºi continuând cu revoluþionarul paºoptist, Ion Ionescu de la Brad, istoricii Nicolae Iorga, Alexandru Arbore sau învãþãtorul Ion Dumitrescu Frasin de la sfârºitul secolului XIX ºi începutul secolului XX, toþi aceºtia ne-au lãsat mãrturii în ceea ce priveºte originea turco-tãtarilor, limba, obiceiurile, modul de viaþã, ocupaþiile, caracteristicile exterioare ale locuinþelor ºi aspectul lor interior, despre religia, portul ºi sãrbãtorile acestora. Oameni de nationalitãþi diferite ºi având profesii variate au poposit timp mai mult sau mai puþin îndelungat în zona de diversitate etnicã a Dobrogei.
        Un oaspete al acestor meleaguri încãrcate de istorie a fost ºi antropologul elveþian Eugène Pittard, care a vizitat România, la scurt timp dupã încheierea primului rãzboi mondial. Impresii asupra cercetãrilor sale au fost mai târziu concretizate într-o carte, publicatã la Zürich în 1936. Lucrarea este intitulatã simplu ºi sugestiv La Roumanie (România).
        Dupã ce face o trecere în revistã a celorlalte provincii istorice: Valahia, Moldova, Transilvania, autorul zãboveºte într-un capitol ºi asupra þinutului dintre Dunãre ºi Marea Neagrã. Cercetãrile sale împreunã cu un grup de specialiºti elveþieni, aºa cum reiese din însãºi mãrturiile sale, s-au concentrat în special asupra Dobrogei de sud, incluzând atât localitãþi din actuala Dobroge româneascã cât ºi din Cadrilater (zona Bazargicului). Grupul de cercetãtori ºi-a fixat centrul la Medgidia, pentru ca apoi sã-ºi extindã investigaþiile, „ de dimineaþa pânã noaptea târziu “, în toate direcþiile adiacente.
         Prima localitate vizitatã de grupul de antropologi, condusã de Eugène Pittard a fost Bazargicul: „ Ne apropiem de o linie întreagã de minarete ce se ridicã în jurul oraºului “.   Aici autorul menþioneazã mahalele insalubre locuite de þiganii turci ºi piaþa veche de 300 de ani, fondatã de negustorul turc Hadji Oglou Bakhal. Antropologul elveþian precizeazã cã aici Midthat paºa a construit un târg împrejmuit, panahirul, al cãrui zid de piatrã era mãrginit de mici buticuri.
        De aici grupul elveþian ajunge la periferiile oraºelor Constanþa ºi Mangalia, unde E. Pittard menþioneazã numeroase aºezãri stabile de þigani turci dar ºi grupuri nomade în stepa din împrejurimi. Spre deosebire de alþi cãlãtori sau specialiºti care au trecut de-a lungul timpului prin Dobrogea, antropologul elveþian, pe lângã elementele de istorie, de toponimie sau de religie manifestã un interes deosebit pentru caracteristicile antropometrice ale populaþiei care „ de 500 ani a traversat peninsula  Balcanicã cu cãruþele “. Este una puþinele cercetãri de acest fel ce s-au facut în aceastã parte a þãrii ºi mai mult ca sigur prima la acea vreme privind etnia turco-tãtarã. Acesta emite ipoteze privind originea þiganilor turci : „ probabil cuceririle lui Timur Lenk au determinat exodul, hinduºi, veniþi în Europa pe douã cãi : Asia anterioarã ºi zona mediteraneanã “. Autorul studiului remarca toleranþa administraþiei româneºti în ceea ce priveºte nomadismul acestora, fapt considerat de neacceptat în Occident. El se referã de asemenea la documentele în care se aratã cã þiganii au fost secole întregi robi.
        Un alt fapt ce a atras atenþia cercetãtorului elveþian, în împrejurimile Mangaliei era existenþa a „ numeroºi tumuli dispuºi în formã de arc în jurul oraºului, la Ilanlik, la doi paºi de frontiera bulgarã din 1913 “. Despre acestea emite ipoteza cã ar fi aparþinut cumanilor, pecenegilor. Despre gãgãuzi, numeroºi în acestã zonã, aratã cã sunt greci (sic!) de religie creºtinã, preluând necritic spusele localnicilor. Din punct de vedere antropologic este interesat de perspectiva comparativã a originii acestor locuitori, urmaºii cumanilor ºi a pecenegilor, în raport cu urmaºii hunilor, ungurii.  


       Periplul grupului de cercetãtori a continuat prin alte localitãþi dobrogene, Azaplar (n.a. comuna Tãtaru, judeþul Constanþa), „ unde se zice despre caii turco-tãtarilor cã erau renumiþi “, Edilchioi ºi Enige mahale, unde „ mergem sã-i studiem pe tãtarii Nogai de la Bül Bül“ [n.a. satul Ciocârlia de Jos, acelaºi judeþ). Peste tot remarca acelaºi drumuri desfundate, de-a lungul stepelor ºi culturilor, a movilelor de löes ºi a vãilor uscate. Însãºi ritmul vieþii i se pãrea neschimbat de sute de ani, întocmai ca viaþa primitivã, de zi cu zi.
       La Mangalia „ în cafenele în care nu se serveºte nimic, bande de tãtari cântã cu voce tare. Ei sunt acompaniaþi de o darboukah ºi de un fel de triplã castanietã de metal. Aceastã muzicã este monotonã ºi sãlbatecã. Ea îi satisface pe aceºti oameni, care sub raport muzical pare sã fi rãmas în aceste timpuri primitivi, unde douã plãci metalice atinse uºor, emiteau un zgomot strident “. este vorba desigur de strãvechile instrumente muzicale tradiþionale, daulul ºi zurnaua. Se observã faptul cã cercetãtorul elveþian era ºi el într-o oarecare mãsurã tributar modului de gândire occidental cu privire la imaginea celuilalt (l’Autre). Astfel se explicã probabil observaþiile sale referitoare la locuitorii turco-tãtari din aceste þinuturi situate la „porþile Orientului“.
        Uimitor pentru el ºi pentru colegii sãi este aspectul Dobrogei de sud, aceea a « unei þãri ondulate de dealuri …Este mai puþin apropiat de Rusia ºi chiar de România propriu-zisã. Este foarte apropiatã etnografic de Turcia ».

Fotografie cu tatarii din Dobrogea, 1936.


       Impresia pe care i-o lasã turcii ºi tãtarii acestor locuri este profundã : „ Am parcurs aproape toate satele din Dobrogea de sud. Cu tãtarii am mâncat, aºezat turceºte, în jurul unei rogojini de trestie, ouã fierte în grãsime de miel. Cu o familie sãracã turceascã, a lui Hoscadin, am împãrþit frãþeºte gãleata de porumb ºi felia de pepene. Ospitalitate româneascã, ospitalitate dobrogeanã! Amintirea mea rememoreazã cu emoþie acele zile ºi nopþi...În fiecare dimineaþã, noi plecam fãrã a ºti unde ne vor conduce seara obligaþiile de serviciu. Aproape totdeauna, acolo unde ne instalam cortul, gãseam un acoperiº pentru a dormi. Soseam la gazdele noastre vremelnice la toate orele din zi ºi din noapte. Totdeauna poarta ne era deschisã înainte. Ospitalitatea orientalã nu este numai o temã de literaturã, ea este o realitate palpabilã (…)“.
         La Mangalia, Eugen Pittard ºi grupul sãu observã dispoziþia cartierelor, într-o diversitate etnicã desãvârºitã: „…spre sud cartierul turc, alãturi de cel tãtar; în spatele burgului, þiganii ºi-au aºezat sãlaºele. Aproape de mare este cartierul român. Douã minarete dominã micul oraº. Casele albe nu au decât un etaj. Ele se aliniazã pe nume- roase strãzi ºi se deschid cãtre numeroase dughene de accacia care le mãrginesc ºi care freamãtã de vântul mãrii. Ele sunt aranjate de asemenea în jurul unei pieþe minuscule unde în fiecare searã de varã o orchestrã þigãneascã vine sã joace“.  


        Grupul elveþian nu avea cum sã nu observe mãreþia lãcaºului de cult musulman, semn evident în ceea ce priveºte credinþa locuitorilor : „ Moscheea principalã din sudul oraºului este mai veche (n.a. desigur este vorba de geamia Esmahan Sultan. Din relatãrile sale eiese de asemenea cã oraºul avea încã cel putin o geamie sau moschee). Ea este într-o împrejmuire care închide cimitirul. Este graþioasã, zveltã, întregul sãu corp a fost construit la început din lemn, cu gingaºe coloane lucrate ºi pe care timpul le-a crãpat ºi le-a imprimat o patinã neagrã. Hatipul ne-a condus în interior, cãci ne-a vãzut cã suntem respectuoºi faþã de religia sa ºi ne-a invitat sã urcãm într-unul din minarete pe o scarã îngustã în spiralã. Pe balustrada de metal, pe care preotul se apleacã pentru a cânta rugãciunile, ciori negre au început sã se aºeze. De cinci ori pe zi imamul cu vocea sa nazalã zice orientându-se cãtre punctele cardinale, melopeea sa ritualã: cãtre mare spre orientul pictat în albastru ºi perle, apoi spre stepa violetã, care dirijeazã valurile sale în direcþia sud; celelalte douã rugãciuni trec pe deasupra caselor joase din Mangalia. Cimitirul care înconjurã moscheea este dezafectat. De mai mulþi ani, musulmanii, turci ºi tãtari n-au mai înmormântat pe nimeni. El este invadat de o vegetaþie luxuriantã între care se strecoarã pãsãrile. Frumoºi arbori au crescut printre morminte…Sub harababura de nedescris ºi plantele sãlbatice, pietrele funerare dispar. Singure monumentele personajelor de vazã îºi înalþã încã marmurele mai înalte acoperite de inscripþii ºi de arabescuri ºi terminate cu fes sau turban “.
       Din punct de vedere etnologic, populaþia turcã este consideratã ca o masã eterogenã : „ Deja în Asia înainte sã se ridice contingentele care vor cutreiera Europa de sud-est era formatã din elemente etnice diverse. Aºa cum cunoaºtem azi, rasa turcã este o rasã frumoasã ºi în aceastã micã peninsulã a Balcanilor unde se întâlnesc remarcabile tipuri umane, turcii nu sunt deloc mai prejos. Nu se întâlnesc deloc la ei trãsãturile ce amintesc de cele ale mongolilor pe care le-am semnalat adesea la tãtari. Generoºi, oneºti, înþelegãtori, ospitalieri, turcii din Dobrogea mi s-au parut demni de o adevãratã stimã. De altfel, adesea, înalþi funcþionari români mi-au confirmat aceastã impresie “.
        Percepþia lui E. Pittard în ceea ce priveºte Dobrogea de Sud ºi locuitorii ei este aceea a unei mãreþii ºi a unui trecut glorios, apuse însã în prezent : „ Mã întreb care trebuie sã fie azi atitudinea acelor oameni integraþi începând de la 1878 în corpul politic român, deveniþi soldaþi ai regatului ºi care trebuiau sã trimeatã regimentele turceºti, sã apere de bulgari fosta lor patrie “.
       Reflexele meseriei sale îl determinã sã se întrebe mereu despre etnogeneza turco-tãtarilor de aici : „ Originea indiscutabilã a turcilor, nu este încã cunoscutã. În unele terminologii ei sunt numiþi Uralo-Altaici, în altele Ugro-Finici, dar aceste definiri sunt atât de vagi încât ele nu semnificã absolut nimic. Sub eticheta de turci, au fost încorporate populaþii asiatice diverse- probabil înrudite prin limba pe care o vorbeau, dar care, din punct de vedere somatologic, nu aveau nici un motiv de a fi confundaþi cu turcii. S-a crezut de asemenea cã hunii erau turci, dar existã între cunoscuta decriere a lui Journandes ºi caracteristicile exterioare a unui turc, o prãpastie. Nimic nu seamãnã mai puþin cu un turc decât unul din oamenii lui Atila.
Începând cu rãzboiul din 1877-1878, au avut loc în toate þãrile ce fuseserã aservite Porþii, un exod semnificativ al turcilor. Osmanlîii au reluat în etape ºi în sens invers, drumul parcurs de predecesorii lor. Cine ar fi prezis, în momentul acelui val imens care înconjura toatã Europa de est ºi ameninþa Viena, cã vor trece patru sute de ani pentru a-i face sã revinã la locurile de plecare? Visul profetic al lui Osman, dupã ce pãruse sã se realizeze nu mai este azi decât un mic vas de scrum…Aceastã putere politicã ºi militarã, în faþa cãreia Eurasia tremura ºi cãreia atâtea guverne europene îi propuseserã alianþe, vor mai trece ele la sfârºitul acestui rãzboi [n.a. 1918-1923; rãzboiul condus de Mustafa Atatürk pentru eliberarea Turciei] trecãtorile? “.
       Este mai mult ca sigur cã la întoarcerea sa în Elveþia, rezultatele cercetãrilor din Dobrogea au fost analizate ºtiinþific ºi apoi publicate. Lucrarea de faþã este mai mult o colecþie de observaþii ºtiinþifice ºi impresii de cãlãtorie. Chiar ºi aºa, cartea lui Eugène Pittard, deºi conþine elemente disparate ºi lacunare, oferã totuºi un bun exemplu în ceea ce priveºte reprezentãrile turco-tãtarilor dobrogeni din perioada interbelicã, aºa cum apar ele în percepþia cercetãtorului occidental.
 
                                                       Cetin ANEFI
  inginer chimist, doctorand. în istorie la Universitatea Laval, Québec, Canada


p.

[nagual]

Dar iatã cum vedea, de pildã, Georges Oudard Bucureºtiul anului 1933.[Portrait de la Roumanie].
 Mai întâi, câteva cuvinte despre autor. Pasionat de istorie ºi de cunoaºterea unor tãrâmuri strãine, a publicat, alãturi de câteva romane, ºi reconstituiri de epoci ºi de biografii ale unor personaje caracteristice pentru acestea ca: Viaþa lui Petru cel Mare; Prea ciudata existenþã a lui Law; Un aventurier bine crescut; Un excentric din anul 1839; Vechea Americã. Louisiana din vremea franãcezilor; Epistolele de dragoste ale Ecaterinei a II-a cãtre Potemkin º.a.

în 1933 a ajuns ºi pe meleagurile noastre ºi, dând ochii cu Bucureºtiul epocii, l-a descris dupã cum urmeazã:

"Bucureºti e cea mai strãlucitoare, mai vie, mai elegantã ºi mai occidentalã, deºi aflatã cea mai la rãsãrit capitalã din Balcani. Belgradul abia începe sã devinã cu adevãrat un mare oraº European; Sofia n-a întreprins încã nimic în aceastã direcþie; numai Bucureºtiul e mai demult aºa. Este un adevãr care-l izbeºte pe orice strãin ce viziteazã peninsula. Francezul o constatã ºi el, încercând dublul ºi agreabilul sentiment de a se regãsi oarecum acasã ºi în acelaºi timp ceva mai departe.

Bucureºtiul, mi-a spus primarul lui, ar avea o suprafaþã aproape egalã cu aceea a Parisului. Dar doreºte sã-i semene nu numai prin asta, lucru pe care-l descoperi curând plimbându-te fãrã alte cãlãuze decât propria-þi fantezie.


E amiazã. Mã îndrept instinctiv cãtre Calea Victoriei unde, se spune, lumea bunã îºi dã întâlnire între Palatul Regal ºi Bulevard, la fel ca la noi pe rue Vivienne în vremea Restauraþiei.

Frumoasele magazine, vaste ca proporþii, ce mãrginesc strâmtele trotuare ale acestei vechi ºi faimoase artere, prezintã cu mult gust rochiile, pãlãriile, eºarfele croitoreselor ºi modistelor, parfumurile, cãrþile ºi revistele noastre - cãci cine nu vorbeºte franþuzeºte în Bucureºti? -, stofe englezeºti, fulare londoneze, pãlãrii de fetru milaneze, dar ºi broderii, mãtãsuri, transparenta lenjerie româneascã, vânat apetisant, fructe ºi delicatese autohtone ºi, în fine, în splendide farmacii, produsele farmaceutice franceze ºi germane aflate într-o aprigã concurenþã. Toate aceste prãvãlii încearcã, ºi cu artã ºi cu iscusinþã, sã ispãteascã trecãtorul care priveºte, circulã, discutã. Ce departe te fac sã te simþi aceste vitrine, dintre care multe n-ar distona nici pe rue de la Paix ori pe Kärtnerstrasse, de greoaiele galantare cu iz de iarmaroc din Pesta, de marile ferestre din Belgrad, care la Sofia au ceva naiv þãrãnesc, iar în Pera ºi Galata respirã atâta dezordine ºi amãgiri. ªi, totuºi, toate aceste capitale nu sunt departe de Bucureºti. Prin ce miracol te face atunci Calea Victoriei sã te gândeºti la Viena, ºi mai ales, la Paris sau, din cauza aspectului trecãtorilor, la Corso din Roma?

E pentru cã întâlneºti aceiaºi bãrbaþi, cu superbe cravate ºi puºi la patru ace. Iar ofiþerii, atunci când nu sunt în þinuta de campanie kaki de certã inspiraþie englezeascã, poartã niºte uniforme similare cu noile uniforme italieneºti ce nu sunt defel mai puþin strãlucitoare, cãci amândouã aceste popoare latine manifestã o egalã pasiune pentru egrete, pene, zorzoane ºi galoane. încât strada e plinã de culoare.

Dar curând, încântat, ameþit, cucerit, cãlãtorul strãin nu mai are ochi decât pentru femei, puþin cam prea fardate, dar cu mult gust, vino-ncoace, ochi negri de meridionale, prospeþime ºi strãlucire, dupã cum nici carosabilul nu rãmâne în urma trotuarului. Doar la Paris, Londra, Berlin, Madrid mai circulã atâtea maºini, de cele mai multe ori, pânã ºi taxi-urile sînt de celebre mãrci americane. Aceastã paradã de lux, atât de rarã în noua Europã, uluieºte. Sã fie vorba de mai multã bogãþie decât aiurea? Nu, în nici un caz. Ci de un gust înnãscut pentru fast, de un simþ ºi o grijã pentru eleganþã exterioarã. Asprimea vremurilor nu împiedicã aerul sã fie mai uºor, mai frivol, mai frivol, mai vesel, iar viaþa sã parã simplã, uºoarã, agreabilã. Sã nu ne grãbim, însã, sã conchidem. Suntem totuºi, în Orient, care rãmâne patria iluziilor.

Soarele toamnei mângâie caroseriile, buzele roºii ale doamnelor, costumele bãrbaþilor eleganþi, stema regalã pictatã pe ferestrele cofetãriei Capºa, neîncetata forfotã a maºinilor ºi pietonilor. Dar, brusc, aceasta e strãpunsã de vânzãtori de ziare, în picioarele goale, cu haine rupte ºi cãciuli de blanã neagrã, care þipã cât þi þine gura, vestind apariþia ultimelor numere ale jurnalelor. ªi, doamne, câte mai sunt!".


Georges Oudard þinea, totuºi, sã vadã mai mult decât i se înfãþiºa la prima vedere. A cutreierat, deci, oraºul ºi a constatat cã:

"Bucureºti e prima capitalã a peninsulei ºi dupã cum se vede, autorul mai plasa România în Balcaniþ care se modeleazã dupã Europa. Ba uneori o imitã chiar pânã la servitute. Palatul Poºtei îl reproduce, aproape exact, pe cel din Geneva... Faþadele bãncilor sunt ornate cu aceleaºi inutile statui ca ale instituþiilor similare din Paris ºi Viena. Simþi cã oraºul e sigur de viitorul lui. Are un Parlament care, în clipa de faþã, e unul din cele mai moderne de pe continent, la fel cum ªoseaua Kiseleff e unul dintre cele mai frumoase locuri de plimbare.

Toate acestea erau terminate încã din 1914, la mai puþin de ºaizeci de ani de când, vorbind despre capitala Valahiei, un scriitor francez socotea cã trebuia sã precizeze: «A nu se confunda cu Bucara, capitala Bucariei, de dincolo de Marea Caspicã». într-adevãr, din târgul întins ºi noroios descris de acelaºi cãlãtor din vremea celui de-al Doilea Imperiu n-a mai rãmas decât verdeaþa în care erau mereu scãldate casele, dar preschimbatã acum în splendide parcuri ºi grãdini...

Alt lucru ce izbeºte e numãrul necrezut de mare de instituþii de învãþãmânt de toate gradele. în sfârºit, Bucureºtiul are vreo duzinã de muzee, dintre care unele meritã sã fie atent cercetate".



ªi aº mai putea reproduce mult în acelaºi registru. Dar Oudard a vrut sã cunoascã ºi viaþa politicã a capitalei noastre. S-a interesat, a insistat ºi a luat câteva interviuri cu care dorea sã-ºi întregeascã "portretul României".

N-a apucat, însã, sã le publice din motive ce ne sunt dezvãluite de o scrisoare a lui I. Luculescu, Prim-Secretar de Presã pe lângã Legaþiunea Regalã a României în capitala Franþei. Datatã 22 mai 1933, era adresatã, evident, ministrului de Externe.

Meritã, mi se pare, sã fie cunoscutã, întrucât poate ºi ea contribui la completarea "portretului" României de atunci:

"Domnule Ministru,

Dl. Georges Oudard, jurnalist ºi scriitor francez, a fost în România între 24 februarie ºi 10 martie. în acest rãstimp a vãzut diferite personaje.

Pe la data de 10 martie, el a fost reþinut la Viena ºi la Praga de unde s-a întors acum o sãptãmânã.

în conversaþia ce am avut cu el, dându-mi seama cã întrevederile ce avusese prezentau un interes deosebit, i-am cerut o copie dupã notele ce a luat ºi mã grãbesc sã vã trimit chiar exemplarul primit de la dânsul.

Conversaþia cu Codreanu poate fi înþeleasã dacã ºtim cã el a vrut sã-l însãrcineze pe Oudard cu un mesaj cãtre Quai d^Orsay.

Ultima parte e referitoare la o pretinsã însãrcinare datã de Micescu unui oarecare Emilian ca sã asasineze pe Codreanu.

Conversaþia cu Maniu a avut loc în prezenþa lui Madgearu mai întâi, a lui Pavel Pavel pe urmã. Oudard nu s-a decis sã vazã pe Maniu decât dupã nenumãratele telefoane ale lui Madgearu.

Binevoiþi a primi, Domnule Ministru, asigurarea înaltei mele consideraþiuni".



"Mesajul" lui Codreanu nu constituie nici o surprizã. Era în nota-i obiºnuitã. Citez:

"Francezii ºi germanii se pot înþelege. Numai evreii refuzã sã se înþeleagã cu Germania. Revoluþia comunistã a distrus democraþia. Revoluþia germanã n-a distrus democraþia.

Sovietele vor sã distrugã democraþia în Franþa. Germanii nu. Franþa o ºtie. Aceasta /subînþeles întreaga declaraþie/ e pentru dumneavoastrã ºi pentru ministrul cãruia vã cer sã i-o repetaþi. Linia onoarei mele mã împiedicã sã combat Franþa. Alianþa mea cu Germania ºi Italia pe aceastã bazã se va întemeia."



Interviul cu Maniu a fost mult mai interesant, deºi mult mai ºocant, desigur, pentru oficialitãþi, cunoscutã fiind adversitatea dintre Carol al II-lea ºi conducãtorul Partidului Naþional }ãrãnesc.

Citez din nou:

"Maniu - Tãtãrescu e un duºman al Franþei ºi trezorierul camarilei.

Eu - Nu pot sã repet o asemenea afirmaþie.

Maniu - O puteþi pune, însã, în gura mea.

Eu - Vã repet, nu pot. Dar ce înþelegeþi prin trezorierul camarilei?

Maniu - Tãtãrescu e omul de afaceri al Regelui. V-am spus cã am informaþii despre influenþele oculte ce se exercitã în jurul Regelui. Regele e principalul acþionar al tuturor marilor afaceri ce trateazã cu Statul. Acþiunile lor nu l-au costat nimic. I-au fost dãruite. Doamna Lupescu e întreþinutã de camarilã, dar fiind cã regele e foarte zgârcit ºi adunã câþi bani poate. Doamna Lupescu e în fruntea camarilei.

Eu - Dar din cine-i alcãtuitã camarila?

Maniu - Oricine v-o poate spune. Ce doresc eu sã vã spun e cã nimic nu se poate face în România fãrã sprijinul acestei doamne. Acum câþiva ani i-am fost prezentat la niºte inºi. M-am înclinat ºi am schimbat câteva cuvinte. M-a invitat la dânsa, dar nu m-am dus niciodatã. Puteþi s-o spuneþi".

Et le reste à l^avenant... cum ar fi spus, poate Georges Oudard care a înþeles, se pare, raþiunile ce l-au cãlãuzit pe ataºatul de presã sã-i retrimitã interviurile la Bucureºti.

Cartea lui Portrait de la Roumanie, a apãrut dupã doi ani, în bune condiþii, într-una din cele mai cunoscute edituri pariziene, Plon, în colecþia "L^Europe vivante". Iar dupã alþi doi ani, mai exact la 18 ianuarie 1937, asociaþia Les jeunes lettres internationales - cu sediul în Boulevard Montparnasse 132 - invita Legaþia românã la conferinþa pe care urma s-o þinã Oudard despre "La Roumanie Nouvelle", impresii consemnate - cum mai preciza invitaþia - "în remarcabila-i carte".

Cum am mai spus, pe vremea aceea la Paris - ºi nu numai acolo - se scria mult despre România ºi când aºtern aceste rânduri am în faþã un vraf de astfel de cãrþi. Rãsfoindu-le m-am întrebat cum se ajungea în urmã cu 70 de ani de pe malurile Senei pe acelea ale Dâmboviþei? Spre norocul nostru, tot ele m-au lãmurit. Dar nu printr-o carte de impresii sau comentarii pertinente, ci printr-un exemplar din celebrele "Guides bleus" publicate de editura Hachette. ªi, din întâmplare, chiar unul din anul 1933, când ne-a vizitat Georges Oudard. La drept vorbind, ghidul e intitulat: Roumanie, Bulgarie, Turquie ºi este un îndreptar pentru cãlãtoriile spre toate cele trei destinaþii.

Pe noi ne intereseazã, însã, doar prima, iar din prefaþã aflãm cã secþiunea despre România a fost redactatã de Paul Henry, doctor în litere, care a petrecut mai mulþi ani în þara noastrã, fãcând studii de geografie ºi arheologie.

Ce spunea, dar, Paul Henry?

Mai întâi cã de la Paris la Bucureºti cãlãtorul avea la dispoziþie trei trasee de cale feratã, deservite de mari trenuri rapide: Orient-Expres, Arlberg - Orient-Expres ºi Simplon - Orient-Expres. Primele douã treceau prin Viena ºi Budapesta. De la Viena, cãlãtorul putea, de altfel, alege între patru trasee: trei prin Budapesta ºi unul prin Cehoslovacia ºi Polonia. Prin Budapesta ºi Belgrad se cãlãtorea pe malul Dunãrii.

Dacã cititorul doreºte ºi alte amãnunte, tot graþie lui Paul Henry, suntem oricând în mãsurã sã le aflãm.

Orient-Expresul pleca, de pildã, din Paris - Gare de l^Est, o lua spre Châlons-sur-Marne, strãbãtea - succesiv - câmpiile de pe malurile râurilor Meuse, Moselle ºi Meurthe, trecea prin Nancy, strãbãtea un tunel pe sub Vosgi ºi oprea la Strassbourg, unde cãlãtorii erau aºteptaþi de un bufet copios. De acolo, prin Ulm, München, se ajungea la Salzburg, Linz ºi, în fine, Viena. De unde puteau adopta traseul care-i ispitea mai tare.

Cãlãtorii mai grãbiþi puteau alege ºi calea aerului. Compania franco-românã Cidna le stãtea la dispoziþie zilnic (în afarã de duminicã). Zborul nu dura mai mult... decât o zi, cu escale la Strassbourg, Nürnberg, Praga, Viena, Budapesta ºi aterizarea la Bãneasa.

Iar cei doritori sã strãbatã distanþa cu automobilul - circa 2400 de kilometri - n-aveau nevoie de mai mult de trei zile.

în capitala noastrã - mai precizeazã ghidul - aveau doar greutatea de a alege între mulþimea de hoteluri de prim rang ca: Athénée Palace, Bulevard, Capºa, Continental, Esplanade, Excelsior, Grand-Hotel, Majestic, Paris, Splendid, Stãnescu sau Union. Iar cei cu pretenþii mai modeste, hotelurile: Marna (str. Buzeºti), Royal-Palace (str. Sãrindar) sau împãratul Traian (lângã garã).

Dar câte alte atracþii nu-i aºteptau pe cãlãtorii strãini în Bucureºti, oraº cu 600.000 de locuitori: restaurante de lux sau braserii, cofetãrii, teatre, cinematografe, baruri, însã, ºi muzee, librãrii ºi... bãi publice.

Cum erau atâtea alte lucruri vrednice de vãzut ºi cunoscut în Bucureºtiul de odinioarã, promit sã revin.
http://www.romlit.ro/anul_francofoniei_-_un_portret_al_romniei..

[nagual]

"Unul dintre cele mai pretioase daruri pe care ni le-a lasat Italia in domeniul cunoasterii trecutului nostru e cartea secretarului brancovenesc Del Chiaro.. "
http://www.scribd.com/doc/6627437/Anton-Maria-Del-Chiaro-Revolutiile-Valahiei

(lectura placuta, sunt 58 de pagini) 

[nagual]

http://209.85.129.132/search?q=cache:QUNb8mqw_44J:frf.cncsis.ro/documente/113Raport_de_Cercetare%252005.doc+descriere+obiceiuri+de+ca+tre+calatori+straini+romania&cd=7&hl=ro&ct=clnk&gl=ro

[nagual]

Oglinda fãrã fard
Românii vi se par nepoliticoºi? Poate cã occidentalii sînt mai politicoºi, dar nu sînt nici orbi, nici surzi. Iar dacã stau cu anii printre noi, se fac ºi "deºtepþi"! Un jurnalist al BBC-ului, ca Mike Ormsby, s-a încãpãþînat sã-i ia pe români în serios, nu vizitîndu-i, ci trãind cu ei umãr la umãr. Uzantã experienþã! Pentru un strãin care þine sã circule cu taxiul prin Bucureºti nevãtãmat fizic ºi moral, sã-ºi dreagã un dinte, sã drumeþeascã prin munþi, sã cînte la chitarã ºi sã-ºi facã zilnic joggingul, þara oferã peripeþii cu nemiluita. Dar ºi fãrã peripeþii, originalitatea locului nu se dezminte în grimase, destine neverosimile, o absolut memorabilã silã de sine. În plus - stupoare! -, un bun simþ universal îl poate ataºa pe lucidul britanic tocmai de acele lucruri simple, gata globalizate din capul locului prin nuda lor umanitate: viaþa la þarã, tensiunile din familii, copiii tot copii, animalele tot nevinovate.

Tuturor românilor convinºi cã sînt atît de speciali încît nu pot fi scriºi decît de mioritici, ºi nici atunci aºa cum ar trebui, Mike Ormsby le demonstreazã contrariul. Cu inteligenþã, profesionalism ºi talent, ne vedem cu toþii în oglinda lui fãrã fard. ªi mai rîdem, mai cãdem pe gînduri...

(Adina Kenereº)



*****

                    Democraþie
Vicele bate cu pumnul lui pãros în masã ºi se stropºeºte poruncitor:
- Liniºte, vã rog! Stimatul nostru preºedinte vrea sã se adreseze adunãrii!

Locatarii se opresc din conversaþie. Sîntem ºaisprezece. Stãm pe scaune, înghesuiþi în culoarul îngust de la etajul doi. Soarele face ferestrele sã strãluceascã.

Preºedintele se ridicã de la locul lui, îºi potriveºte cravata roºie, se trage de mînecile costumului lui lãbãrþat. Are sprîncene negre stufoase, un nas de beþiv ºi dinþi galbeni. Începe sã citeascã un document. Pe dosul hîrtiei se vede un scris plin de înflorituri - discursul lui, probabil.
- Dragi vecini, bun venit la ºedinþa de bloc pe 2007. Deoarece acum avem democraþie, veþi avea ºi dumneavoastrã mai tîrziu prilejul sã luaþi cuvîntul. Astãzi vom vota în mai multe chestiuni de importanþã majorã, cum ar fi achiziþionarea unui furtun ºi a unor unelte pentru grãdinã. Ca sã nu mai vorbim de alegerea comitetului pe anul viitor. Aºadar, cu permisiunea dumneavoastrã, voi începe. Mai întîi, aº vrea sã vã spun cã anul trecut am avut rezultate foarte, foarte bune.

De lîngã mine, vecina mea Lumi îmi aruncã un surîs plictisit ºi ochii îi sclipesc, de parc-ar vrea sã-mi spunã: Rezultate?! E responsabil de bloc, nu director de fabricã! Preºedintele îi dã înainte, uitîndu-se din cînd în cînd la noi pe deasupra ochelarilor, ca sã se asigure cã sîntem atenþi.

Îmi dau toatã osteneala, dar dupã o vreme mã plictisesc ºi mã uit afarã pe fereastra crãpatã din dreapta mea. În curtea blocului, îndoitã de mijloc, Tina, bãtrîna femeie de serviciu, strînge gunoaiele. O vede ºi Lumi. Schimbãm o privire scurtã. Ce muncã...

Preºedintele anunþã primul articol pus la vot: creºteri de salariu pentru el însuºi, pentru Administratorul Vlaicu ºi pentru autoritara lui nevastã. Nu se opune nimeni. Afarã de Lumi, care zice:
- ªi pentru Tina?

Vicele îºi ia o expresie preocupatã ºi face pe loc niºte socoteli cu un creion.
- Pãi, am putea sã-i mai dãm zece lei, lasã de la el. E tînãr, are o faþã agerã ºi vrea, desigur, sã facã impresie bunã. Dar Administratorul Vlaicu face o mutrã constipatã.
- Tina nu! se rãsteºte deodatã, îndreptîndu-ºi spinarea ºi aºezîndu-se mai bine pe marginea scaunului. Vuieºte coridorul. Tina ridicã ochii, de parcã l-ar fi auzit. Vlaicu respirã greu.
- Cînd o ajunge sã plãteascã impozit pe ei, nu se mai alege cu nimic, adaugã.

Urmeazã o clipã de tãcere - vecinii cad pe gînduri. Dar apoi cineva întreabã:
- Pãi, atunci dumneavoastrã de ce v-aþi dat mãrire?

Iarãºi se lasã tãcerea. Vlaicu ne scruteazã sumbru, de parcã ar vrea sã ne bage la carcerã. Dar Preºedintele pare sã simtã vîntul schimbãrii politice ºi zice, dînd din mînã:
- Hai, daþi-i ºi Tinei 20%! Mare lucru...

Vlaicu recade în scaun, dîndu-se bãtut.
- Acum haideþi sã votãm pentru contoarele de apã, propune Vicele, cu bãrbia tremurînd.
- De ce? N-avem nevoie de ele! ºuierã Vlaicu.

Cu tenul lui deschis, cu ochii albaºtri ca de prunc ºi ciuful lui ºcolãresc, ar putea trece drept un intelectual bonom. O doamnã într-un trening lãbãrþat dã entuziast din cap ºi intervine:
- Stimatul nostru Administrator are dreptate! Sînt o ºmecherie inventatã de ãºtia din Vest, care ne iau de fraieri. Mã fulgerã din priviri - ideea e cã ºtiu eu prea bine cine sînt ãºtia. Ridic mîna. Preºedintele o vede, prezenþa mea pare sã-l amuze ºi mã încurajeazã sã iau cuvîntul:
- Ia s-auzim, englezule!
- Contoarele nu sînt o înºelãtorie, zic. Cu ajutorul lor, fiecare din noi va plãti exact cît a consumat ºi se evitã erorile.

Înainte sã apuce careva sã rãspundã, un þãcãnit de tocuri pe scãri ne anunþã o participantã întîrziatã.

O femeie firavã într-un pardesiu maro pufos îºi strecoarã bãrbia pe dupã uºã, ca o pisicã îngrijoratã c-ar putea da peste un cîine. Îl vede pe Vlaicu, care tocmai îºi dã ochii peste cap, adicã asta mai lipsea. ªi spune cu o voce hotãrîtã:
- Mãi, oameni buni, dacã aveþi de gînd sã alegeþi vreun preºedinte, mãcar puneþi unul pe care sã te poþi bizui. Nu unul care nu-i niciodatã aici ºi pe care trebuie sã-l pîndeºti o sãptãmînã ca sã-l prinzi. Atîta am avut de spus.

Capul dispare instantaneu, ca o marionetã smucitã de sfoarã.
- Mulþumesc, doamna Dumitrescu, ofteazã Vlaicu. Credinciosul lui locotenent în costum lãbãrþat se ridicã ºi se îndreaptã legãnîndu-se spre uºa deschisã, iar ea þipã de pe scãri:
- Sã te ia dracu'! De fiecare datã cînd îþi speli balconul apa ta murdarã curge la mine!

Preºedintele ne cheamã la ordine ºi ne explicã funcþionarea apometrelor. Se declarã favorabil instalãrii lor, cu toate cã sînt o invenþie capitalistã. Aratã cã sînt bine gîndite ºi sigure, nu li se pot manipula ºuruburile fiindcã au tot felul de sugílii la puliuþe. Toatã lumea se hãhãie, în frunte cu boºorogii de o sutã de ani, care se cutremurã ºi se înroºesc de rîs în costumele lor de înmormîntare.

Urmãtorul vot e pentru achiziþionarea unui bec la lift. Unii locatari aratã cã sînt de acord sã stea în întuneric dacã aºa se face economie. Dar Preºedintele îi convinge, explicîndu-le cã trãim într-o democraþie modernã, plus cã el, care locuieºte la etajul întîi, trebuie sã foloseascã liftul de mai multe ori pe zi.
- ªi, afarã de asta, turcul de la ultimul etaj s-a oferit sã doneze un bec din magazinul lui.

Pe urmã discutãm despre mirosurile din baie.
- A mea pute, se plînge Lumi. M-am gîndit chiar sã-mi vînd apartamentul.

Vlaicu ridicã ochii la ea, cu o sclipire în albastrul lor infantil.
- ªi ce te împiedicã? o întreabã sarcastic.

Un domn între douã vîrste, cu o cravatã latã, îi cere lui Vlaicu sã nu fie mojic. Lumi spune cã vrea sã rezolve problema, nu sã se mute.
- Vreau sã ºtiu de ce miroase instalaþia în halul ãsta, continuã ea. ªi, ºtiþi cu toþii, nu e prima oarã cã întreb.

Preºedintele se preface cã e ocupat cu aranjatul hîrtiilor. Vicele îi ºopteºte ceva lui Vlaicu, care aprobã din cap ºi rãspunde:
- Din cauza chinezilor, care ºi-au renovat apartamentul.

Cîþiva întorc capul, parcã ar vrea sã vadã dacã locatarii chinezi sînt prezenþi. Nu sînt. Soþia autoritarã a lui Vlaicu face cu degetul ºi murmurã sumbru:
- Au tot felul de ºmecherii în bucãtãrie.

Apoi cineva întreabã de ce se înfundã ghena în fiecare sãptãmînã.
- Din cauza lui Dumitrescu ãla de la trei, bombãne Vlaicu ºi bate cu degetul în caietul Vicelui, ca pentru a-i cere sã ia notã. Nu obiecteazã nimeni ºi domnul Dumitrescu nu e de faþã sã protesteze. Vicele mîzgãleºte verdictul cu pixul încleºtat între degetele lui grãsulii.

E aer închis ºi unii cascã deja, deºi e doar 11 dimineaþa. Iar Vlaicu face un anunþ-surprizã: s-ar putea sã-ºi dea demisia din Comitet.
- Deºi îmi fac datoria cu pasiune, am probleme de sãnãtate. Trebuie sã iau medicamente scumpe din strãinãtate ºi am nevoie de timp sã mã duc în staþiuni, la tratament. Dar nu vreau sã se spunã cã mã sustrag...

Femeia în trening lãbãrþat afiºeazã o expresie consternatã, îºi trece degetele uscãþive prin pãrul vopsit cu henna ºi îl roagã sã rãmînã. Alþi locatari par mai puþin afectaþi. Vlaicu ridicã din umeri ºi spune: Vã mulþumesc pentru sprijin, o sã mã mai gîndesc. Apoi un tip în vîrstã, cu o ºapcã de sport, se plînge cã e pãr de cîine peste tot. Vlaicu strigã mînios:
- De acord! De la cîinele ãla mare! Care stã cu neamþul, da?

O doamnã zîmbitoare, cu dinþi de aur, intervine:
- Vai, dar ce frumos e!

Preºedintele anunþã apoi noii candidaþi pentru Comitetul de anul viitor ºi citeºte numele celor cinci care sînt ºi acum în Comitet. Un domn paºnic, într-un pulover spãlãcit, dã din cap:
- Avem nevoie de forþe proaspete. O propun pe Lumi.

Mulþi sînt de acord. Dar Vlaicu are o obiecþie:
- Lumi are de gînd sã-ºi vîndã apartamentul ºi n-o sã mai fie aici, din cauza chinezilor.

Lumi ridicã din umeri indiferentã.

Votul final are loc în grabã. Cîþiva locatari se plîng cã nu înþeleg.
- Votaþi, pur ºi simplu votaþi! îi zoreºte Preºedintele, cu ochii pe ceas.

Apoi bãrbatul paºnic, în pulover, întreabã:
- ªi cu graffiti-ul ãla din lift cum rãmîne?

Se lasã liniºtea. Cîteva capetele se întorc spre el, oamenii îºi zîmbesc sau se încruntã unul la altul.
- Dar ce scrie acolo? întreabã Vlaicu.
- M..e Vlaicu, spune bãrbatul vîrstnic în pulover. Administratorul Vlaicu nici nu clipeºte. Preºedintele dã din mînã ºi spune:
- Ce conteazã? Asta e democraþia!

http://atelier.liternet.ro/articol/6219/Mike-Ormsby/Grand-Bazar-Romania.html

[nagual]

Viata dubla a lui William Blacker, zis "nea Uilliam": Sase luni scriitor englez, sase luni tigan roman cu puradel si piranda

William Blacker, pe ulita satului de langa Sighisoara in care isi petrece o parte din viata. Vecinii sai, tiganii, l-au adoptat fara rezerve si il considera un om de minune.Andreea Pocotila
Marti, 14 Iulie 2009
Sase luni pe an, William Blacker este scriitor englez si jurnalist freelancer, care semneaza articole in publicatii de prestigiu, precum Times, Daily Telegraph si The Ecologist. In tot acest timp, locuieste in Marea Britanie. Celelalte sase luni, acelasi William Blacker este un simplu taran care-si munceste pamantul intr-o comunitate de tigani aciuata intr-un sat de langa Sighisoara. Aici britanicul isi creste si baietelul, rezultat in urma unei relatii cu o tigancusa de care s-a indragostit lulea.

 

Blacker povesteste

       
pentru Romania libera cum l-au botezat puradeii "nea Uilliam" si cum, in ciuda scandalurilor iscate de povestea sa de amor, adesea considerata excentrica, a prins radacini adanci in Transilvania, zona in care a si renovat peste 200 de case vechi, parasite de sasi la inceputul anilor ’90. Aventura romaneasca a lui William Blacker a aparut si intr-o carte in care acesta povesteste cu lux de amanunte de ce si cum te poti indragosti de o tara cu atatea defecte. O tara in care, de altfel, a ajuns din pura intamplare. In decembrie 1989, se dusese la Berlin, pentru a vedea cu ochii lui Zidul daramat o data cu regimul comunist. Apoi a plecat spre Romania pentru ca a auzit de Revolutie si de manastirile pictate din tara noastra. si a ramas aici.



Intr-un sat transilvanean de langa Sighisoara, lumea se strange in fiecare seara la o vorba, in centru, la doi pasi de "Privat", singura crasma a locului. Romani, cativa sasi si mai multi tigani stau lenes pe pietre, pe lazi goale de bere sau pe scandurile firave ale podetului care traverseaza albia secata a vechiului parau. Dinspre "Privat" se aude, in surdina, o melodie tiganeasca, iar cateva tigancuse rad si se alearga in fata barului. Altele danseaza, pocnind din degete pe ritmul muzicii. Pe ulita, batranii fumeaza la strada, in fata vechilor case sasesti, iar tigancile vorbesc tare si gesticuleaza cu nerv. In fiecare seara, toti se strang aici si asteapta venirea vitelor de la pascut.


Brusc, cei mici se opresc din joaca si alearga spre un barbat care se apropie pe bicicleta: "Nea Uiliameeee, nea Uiliameeee!!!". Omul, imbracat lejer, dar prezentabil, cu o sapca alba de panza si cu ochelari cu lentile rotunde, e inconjurat cat ai clipi de liota de copii. Le zambeste, ii ia in brate, ii mangaie pe cap. Dinspre satenii ce stau pe la porti se aude o vorba, mai mult soptita: "A venit englezu’ sa-si vada piranda". Numele nou-venitului este William Blacker. S-a nascut, in urma cu 46 de ani, undeva in sudul Angliei. Cam sase luni pe an, acest sat ridicat de sasi cu sute de ani in urma, acum populat in majoritate de tigani, inseamna pentru el "acasa". Aici traieste de noua ani si are un copil de 3 ani si jumatate, fructul unei povesti de dragoste dintre el si o tanara tigancusa din sat.

"Nea Uiliam"
William Blacker, scriitor si jurnalist freelancer, cu articole semnate in publicatii prestigioase precum "Times", "Daily Telegraph" si "Ecologist", accepta sa stea de vorba despre lantul intamplarilor prin care a ajuns sa locuiasca intr-un sat ascuns intre dealurile Transilvaniei, cu o singura conditie: numele locului, al copilului sau si al mamei acestuia sa nu fie publicate. In curand, ii va aparea in Anglia o carte despre anii traiti in Romania, in ale carei capitole a schimbat numele satului in Halma, pe al fiului sau in Constantin si pe al fostei sale iubite in Marishka. "Va rog sa le folositi pe acestea. Altfel, incercarea mea de a nu le fi invadata intimitatea ar ramane fara rost. Nu vreau sa le bata la usa orice turist sau ghid care a citit povestea noastra."


"Nea Uiliam", "Viliam" sau "Englezu’", cum ii spun satenii, e demult de-al locului. Vorbeste romaneste aproape fara greseala si rupe din cand in cand chiar pe tiganeste. O zi din viata la tara a lui William Blacker nu seamana deloc cu cea a prietenilor sai din Anglia. Lucreaza la camp alaturi de tigani, coseste iarba sau mai carpeste tencuiala vechilor case sasesti, aflate in paragina dupa ce fostii proprietari au migrat spre Germania fara sa priveasca inapoi. Seara, britanicul joaca sah cu batranii satului sau iese la o bere in carciuma cu tiganii mai tineri. Uneori, Blacker isi viziteaza fosta iubita, Marishka, tigancusa pentru care s-a mutat la un moment dat in comunitatea de langa Sighisoara. Cei doi au ramas in relatii bune, dar nu mai sunt impreuna inca de dinainte ca fiul lor sa se fi nascut. Tocmai de aceea, cand are ocazia, femeia, care traieste cu altcineva, inca ii mai gateste si ii mai spala rufele fostului ei iubit englez.


"Dupa o calatorie in Anglia, m-am intors, iar ea era insarcinata. Recunosc, la inceput n-am crezut ca e al meu, dar, dupa cum vedeti, semanam leit", spune William si il ia de dupa umeri pe Constantin, care, intr-adevar, ii mosteneste si zambetul, si ochii albastri. Cel mic locuieste impreuna cu mama sa in casa parinteasca a familiei de tigani lautari, iar William – la doar cateva minute distanta, intr-o casa situata mai la deal. Se vad in fiecare zi, mananca impreuna, iar la fiecare cateva luni pleaca toti trei in vizita la familia lui William din Anglia.

De la Berlin la Satu Mare
Marishka are 31 de ani, cinci clase, ochi caprui, zambet indraznet si nu poarta fuste colorate, spre dezamagirea englezului. "Ii spun William sau «Englezule». Ce sa zic de el, este si a fost cam pampalau", sustine Marishka, si rade cu pofta. S-au cunoscut cu multi ani in urma, nici unul nu-si mai aduce aminte exact cati. "Traieste de atata timp aici, cine sa mai stie cand a venit?", continua fata, in timp ce ia ibricul cu cafeaua aburinda de pe foc. Cafeaua i-o aduce lui William in fata curtii, sub dudul de langa poarta casei in care au trait prima data impreuna, la un loc cu familia numeroasa a fetei. Se sta direct pe iarba, cestile, asezate pe farfurioare albe, sunt puse cu grija pe un damb de pamant.


"Am ras de el cand l-am vazut prima data aici in sat. Statea la niste sasi si lua apa de la fantana din sat. Parea putin speriat, cu ochelarii lui mari si cu un bat in mana. Se vedea de la o posta ca-i strain." Aceasta prima intalnire cu "strainul" se intampla in 1990, la un an dupa prima vizita a lui William Blacker in Romania. "Am calcat pentru prima data pe pamant romanesc la doar cateva zile dupa Revolutia voastra din decembrie 1989. Plecasem din Anglia cu gandul sa vizitez Berlinul, pe 30 decembrie 1989, pentru ca cineva imi spusese ca este o ocazie deosebita, tocmai ce cazuse Zidul", povesteste englezul. William vazuse la televizor stiri despre Revolutia romana si abia citise cateva articole despre manastirile pictate din tara noastra. Cele doua motive au fost suficiente ca sa-l impinga mai departe in Europa, spre est. Itinerariul a fost insa unul sinuos: a trecut prin Cehoslovacia, a incercat sa intre in Ucraina, dar nu i s-a permis la granita.

 

A intrat apoi in Ungaria si, de aici, in Romania. "De la primele vorbe schimbate cu romanii de la granita mi-a placut tara asta. Am ras cu ei, mi-au spus de ce sa ma feresc." A ajuns in toiul noptii in Satu Mare si a dormit intr-un hotel fara curent electric, cu o lumanare la receptie. A doua zi dimineata, cand a deschis obloanele, a ramas mut la vederea privelistii din fata lui: "Erau cai si carute in piata centrala a orasului. Mi s-a parut minunat. M-am gandit ca asa trebuie sa arate lumea, nu plina de camioane oribile. Nu mai vazusem asa ceva in Europa". Ca ziarist si scriitor, britanicul calatorise mult inainte sa ajunga in Romania. Pe harta sa personala a bifat India si tari din America de Sud, dar Romania l-a fascinat ca nici un alt loc.


"Citisem romanele lui Thomas Hardy si ale lui Tolstoi si cand am ajuns in Romania mi-am zis: «Oau, pot vedea toate acestea cu ochii mei, pot sa miros, pot sa ascult muzica, pot vedea oamenii traind asa». Mi s-a parut ceva extraordinar. Initial, am tot revenit pentru scurte perioade in fiecare an, plimbandu-ma prin satele din Maramures si din Transilvania." Dar din 1996 William Blacker s-a mutat, cu rucsac cu tot, aici.

"Am plans si am ras cu maramuresenii"
A gasit gazduire la o familie de tarani din Maramures, in satul Breb. Mai exact, in casa lui Mihai, fiu al lui Gheorghe, fiul lui stefan. "Mihai era un om fermecator, un batran foarte intelept. A murit anul trecut, la peste 90 de ani. El m-a ajutat sa inteleg viata taranilor romani. Era un gentleman, ca majoritatea batranilor pe care i-am cunoscut in satele romanesti", isi aminteste William. Englezul vroia nu numai sa cunoasca viata taranilor, dar sa devina el insusi unul dintre ei. "Asta, cat mai aveam timp, pana ca Vestul sa ajunga si aici. Romanii m-au intampinat cu caldura, n-am vazut nicaieri in lumea asta oameni mai ospitalieri decat cei din Maramures, gata sa-ti dea de mancare si sa te gazduiasca in casa lor."


A ramas cu multe amintiri din cei patru ani traiti in mijlocul taranilor. Unele triste, precum moartea unor sateni care si-au gasit sfarsitul inecati intr-un lac de langa un oras apropiat, dar si unele hazlii, ca vizita facuta la o cladire de birouri din centrul Bucurestiului, imbracat in port traditional maramuresean. Gardianul s-a uitat la el lung, l-a masurat de sus pana jos si, initial, i-a interzis sa intre. "Trebuia sa iau niste bani pe care mi-i lasase un prieten. Eram imbracat ca un maramuresean, cu suba, cusma si opinci, vorbeam romana, dar dialectul din Maramures – singurul pe care-l stiam –, cu un accent ciudat, si aveam ochelari. Trebuie sa recunosc, eram o aparitie cel putin bizara, dar erau singurele mele haine de iarna." Cand i-a vazut actele, bodyguardul a ramas perplex.


"«Esti englez?! », m-a intrebat, cu ochii mari. I-am spus ca da, dar traiesc in Maramures. I s-a parut foarte amuzanta toata treaba si, dintr-un individ usor agresiv, a devenit prietenos. De cate ori mai treceam pe acolo, striga dupa mine, razand: «Buna ziua, ciobanule!»."
A stat in Maramures patru ani. E mandru ca a invatat sa coseasca, sa sape pamantul, sa pliveasca. Englezul, sau "Willy", cum il alintau satenii din Breb, a fost martor la sarbatorile maramuresenilor, la curtarea fetelor, la nunti, la inmormantari, la taierea porcilor. "Am suferit, am plans, am ras alaturi de ei. Intotdeauna am considerat ca taranii din Maramures si din alte zone din Romania traiesc cu adevarat."

 


"Fiul meu e jumatate tigan, jumatate englez"
William Blacker a ramas fascinat de modul de viata traditional al maramuresenilor, dar a fost intotdeauna atras, fara scapare, de viata tiganilor din Transilvania, mai tumultuoasa si mai exotica. In cartea sa, "Along the Enchanted Way: A Romanian Story" (n. red. –"Pe drumul fermecat: O poveste din Romania"), ii descrie pe tigani ca pe un popor captivant, stapanit de principiul "dolce far niente", oameni care stiu sa cante si sa danseze dumnezeieste si care considera ca viata e prea scurta pentru a trudi intruna. Nu ii scapa insa din vedere nici aspectele violente ale vietii tiganilor, fiind martor la multe batai si injunghieri intre membrii comunitatii, cele mai multe in crasma satului.


"Se spargeau sticle de bere in cap, sangele curgea pe fete, cutite se infigeau iute in maruntaie. Injunghierile erau atat de rapide incat adeseori puteai observa ce s-a intamplat abia dupa ce faptul se consumase", scrie autorul. Cu toate acestea, William Blacker marturiseste ca nu a putut sta niciodata departe de ei. O buna perioada, englezul a facut numeroase drumuri intre Maramures si satul transilvanean in care locuieste astazi si in care, atunci, traia o tanara tiganca de care se indragostise. Viata lui in satul Halma, cum il numeste in carte, are nuantele unei telenovele. S-a indragostit de Natalia, o tiganca frumoasa, "cu parul castaniu, aproape blond la varfuri, si ochi de culoarea alunei".


"Era extenuant. Zi de zi, noapte de noapte, mergeam la petreceri. Natalia era pe atunci o fire destul de impulsiva, salbatica, as zice. Barbatii roiau in jurul ei, ceea ce o incanta." In scurt timp, obosit de scandalurile iscate de Natalia, care nu ii era tocmai fidela, William s-a intors in Maramures. A ajuns insa din nou in Halma un an mai tarziu, cu un alt motiv. "Am fost intotdeauna indragostit de arhitectura din Halma, de casele vechi de sute de ani ale sasilor, parasite in anii ’90 si acum locuite de tigani", spune acesta. A scris un pamflet despre situatia dramatica a caselor aflate in paragina in Halma si in satele din imprejurimi si a obtinut donatii pentru renovarea lor. In acea perioada conducea Fundatia "Mihai Eminescu", finantata de Printul Charles. "Nu stiu cati bani am strans prin fundatie din Anglia si Statele Unite atunci, dar au fost destui pentru renovarea a circa 200 de case, 40 chiar in Halma", spune William.

"Am fost acuzat ca-i instig pe tigani la rascoala"
Ziua muncea la renovarea caselor impreuna cu tiganii din sat, iar seara mergea sa bea o bere in barul satului. Aici fusese martor, in urma cu un an, la o scena care i-a ramas tatuata in memorie. "Natalia avea un prieten destul de fioros, Lad il chema. Ca in fiecare seara, iesisem la bere. Stateam de vorba cu Marishka, sora Nataliei, intr-un colt, iar Natalia dansa intr-un mod provocator in mijlocul crasmei. Voia sa ma faca gelos. Deodata, a intrat Lad, despre care stiam ca era in inchisoare. A scos un cutit si s-a repezit la Natalia. Marishka a tasnit insa de langa mine si s-a pus intre ei. Cutitul i-a spintecat incheietura si dansatorii au fost stropiti cu sange. S-a creat un haos general."


Din acel moment, englezul a inceput sa se gandeasca altfel la Marishka. Odata revenit in sat, si-a adus aminte de acea scena. A inceput sa petreaca din ce in ce mai mult timp cu Marishka. Asa a ajuns englezul sa traiasca din nou printre tigani, de care multi ii spusesera sa se fereasca. "Unii romani din sat erau agresivi. Nu le placea ca locuiam cu tiganii, ca traiam cu Marishka. Li se parea strigator la cer ca alesesem sa stau cu tiganii. Dar, pur si simplu, nu-mi venea sa cred ca tiganii erau atat de rai pe cat imi spuneau toti." S-a mutat cu Marishka intr-o casa cumparata de el de la un sas, pe care a renovat-o si a vopsit-o in albastru. "Cand casa noastra cea albastra a fost gata, eu si Marishka am inceput o viata fara griji", incepe William Blacker un capitol din carte, dedicat primilor ani alaturi de "piranda" lui.

 

Tineau gospodaria impreuna, mergeau la picnicuri sau calareau pe dealurile din apropiere, dormeau cateodata la ciobanul care le tinea oile. N-a contat ca Marishka avea cinci clase si el absolvise o universitate de prestigiu din Anglia. A convins-o, nu fara sa intampine rezistenta, sa citeasca. "I-am dat o copie in romana din «Mandrie si prejudecata». Dupa cateva zile, facea deja comentarii despre personaje: «Darcy asta e atat de arogant!», imi spunea, si punea cartea jos, cu indignare. Dar in timp ce citea, volumul se subtia in fiecare zi. Folosea paginile citite pentru a aprinde focul. Parcurgea cartile ca si cum ar fi fost o calatorie, pentru ea erau momente trecatoare de placere, ca si dansul", povesteste cu amuzament englezul.


William si Marishka nu s-au casatorit niciodata. "Suntem tigani de casa, n-avem reguli ca tiganii corturari. Eu n-am vrut sa ma casatoresc, la noi nu prea se casatoreste lumea. Putem fi cu cine vrem, nu ne impune familia", explica Marishka situatia lor conjugala. Chiar daca nu erau casatoriti, s-au lovit de rautatea unora dintre locuitorii romani ai satului, care au incercat sa-l indeparteze de cei pe care-i considerau pleava societatii. Amenintarile, procesele, vizitele politistilor chemati de sateni rau-voitori, toate au ramas insa fara efect.
"Gaseau diverse motive de conflict. De exemplu, ca animalele mele ar fi intrat pe hotarul lor. Toate acestea pentru ca nu suportau sa ma vada traind cu tiganii. Li se parea jignitor. Era chemata politia, care intotdeauna era de partea romanilor. Unul dintre politisti chiar m-a amenintat o data ca voi avea probleme daca mai stau cu tiganii. M-a acuzat chiar ca instig tiganii la rascoala", isi aminteste "tiganul" William Blacker.

"Sa stiti ca e un om de minune"
Acum, dupa multi ani, acele timpuri par sa fie date uitarii. Lucrurile s-au linistit in Halma. Romani, tigani sau sasi, toti vorbesc de bine despre englez. Strainul aterizat din sudul Angliei a ajutat satul cu bani, a reparat casele si s-a purtat bine cu toata lumea. "Sa stiti ca e un om de minune. L-am primit intre noi cu drag, toti tiganii din sat. L-am luat la petrecerile noastre, unde se dansa toata noaptea, si l-am invatat si pe el, ii place muzica tiganeasca. Nu s-a ferit niciodata de tigani, desi multi i-au impuiat capul cu vorbe rele despre noi. Acum se intelege bine si cu tiganii, si cu romanii", spune Marishka. William si Marishka nu stiu inca daca fiul lor va ramane in Halma sau va locui un timp in Anglia, pentru o mai buna educatie. Cert este ca englezul e multumit de viata pe care o duce fiul sau in mijlocul comunitatii de tigani din sat.


In timp ce isi deapana peripetiile ultimilor 20 de ani, englezul se opreste din cand in cand si arata spre baiatul sau, care alearga prin valea secata a paraului, impreuna cu o liota de tiganusi: "Sincer, cateodata nu exista placere mai mare decat sa stau aici, in fata casei Marishkai, si sa ma uit la el cum se joaca impreuna cu ceilalti copii tigani. Fiul meu e jumatate tigan, jumatate englez. Cateodata ma intreb cum va fi viata lui aici, traind intre tigani. Cu siguranta, sunt fericit ca traieste aici, la tara, oricat de excentric ar parea", marturiseste englezul.

"Am vrut sa traiesc din nou intr-un loc frumos"
Intr-adevar, alegerea sa de a trai intr-un sat uitat de lume, intr-o tara postcomunista, li s-a parut apropiatilor lui William Blacker destul de excentrica. "Parintii mei nu au sarit in sus de bucurie, trebuie sa recunosc. Aveam 30 de ani si vroiau sa am o slujba cumsecade, nu sa traiesc intr-un sat indepartat, intr-o tara despre care nu stiau nimic. Dar dupa ce au venit aici, s-au linistit." Familia sa a fost incantata de Maramures si de satul sasesc si s-a inteles foarte bine cu Marishka. "Tuturor le place, li se pare exotic, dar nimeni nu ramane.

 

Dar eu am ramas", spune englezul, cu multumire in glas. William Blacker nu crede ca decizia sa de a trai in Romania este una excentrica, ci poate "putin romantica". De multe ori insa, a trebuit sa explice motivele din spatele alegerii acestei vieti. "Poate parea romantic, dar, pur si simplu, ma simt foarte bine aici. Este locul potrivit pentru mine." Copilaria sa din sudul Angliei, la tara, unde tatal sau a avut in tinerete o ferma cu vaci, oi si cai, vandute mai tarziu din cauza unor dificultati materiale, ar putea fi o explicatie, crede el. "Cred ca am vrut sa traiesc din nou intr-un loc frumos."

http://www.romanialibera.ro/a159677/viata-dubla-a-lui-william-blacker-zis-nea-uilliam-sase-luni-scriitor-englez-sase-luni-tigan-roman-cu-puradel-si-piranda.html

 

[eccellentesuperdeluxe]

normal ca Bucurestii din secolul al XIX sa fi avut mai mult aspectul unui sat turcesc, fiind sub obladuirea portii de aproape trei secole. Precum e si normal ca marii boieri, sa fi imbracati ca niste pasa dupa moda orientala. E suficient sa te uiti la termenologia anumitor imbracaminte pentru a remarca o preponderenta de cuvinte arabe si turce. Multi italieni care au fost dascali, medici si spiteri ai marilor domnitori fanarioti au semnalat acest dualism intre limba (care semana cel mai mult cu italiana),aspectul european, si portul valahilor de tip arab.