următorul mesaj »

[Zina Buna]

La Medeleni - Ionel Teodoreanu

"Oare ce facea Fat-Frumos cand era singur cu Ileana Cosanzeana? O tragea de cozi?
Nu. Se sarutau. Asa spunea povestea.
De ce se sarutau?
-Monica tu stii de ce se saruta Fat-Frumos cu Ileana Cosanzeana?
Ileana Cosanzeana stia , dar ii batea inima atat de tare ca nu putea raspunde lui Fat-Frumos.
O spaima ciudata trecu prin sufletul lui Danut...ca si cum Fat-Frumos ar fi rupt o la fuga...Cum?..nu se temea Fat-Frumos de zmei si de balauri si are sa i fie frica de Ileana Cosanzeana?
Deschise ochii. Intinse mana. Apuca de o coada de a Monicai si trase spre el. Capul Monicai se indoi pe spate ; nemaiavand sprijin , cazu pe lavita , cu ochii inchisi si fata palida ca parfumul crinilor.
Danut se apleca asupra Ilenei Cosanzeana. Simtindu i respiratia dulce si calda-de tainica zmeura-se dadu putin indarat.
(...)
"Unde s o sarut?" zabovi Danut , plimbandu si vardul degetului pe conturul obrajilor. Alese varful nasului , parca era mai putin primejdios , fiind punctul cel mai indepartat de restul fetii.
Fara sa vrea simtind buzele lui Danut pe varful nasului , Monica tresari. Sarutatea aluneca si cazu ca o floare umeda pe buzele Monicai.
-Da mi pace! se smulse Danut , tragandu si capul indarat. Nu ma mai joc cu tine de a Fat-Frumos.
Ileana Cosanzeana nu se jucase."

[alex s.]

Fetita cu chibriturile - Hans Christian Andersen

"...
Fetita mergea cu picioarele ei goale, rosii-vinete de frig; si-n sortul ei vechi tinea strans un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mana o cutie. Fusese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase in ziua aceea nimic, si n-avea prin urmare nici un ban; si-i era foame si frig tare. Biata fetita! Fulgii de zapada cadeau pe parul ei lung si balai, care se incretea frumos pe langa ceafa, dar nu se gandea ea acum la parul ei cret. Luminile straluceau pe la ferestre, miros de fripturi se raspandea in strada; era ajunul Anului Nou.

Frigul o patrundea din ce in ce mai mult, si totusi nu-i venea sa se duca acasa; aducea inapoi toate chibriturile, si nici un banut macar. Tatal sau are s-o bata; si afara de asta, si acasa nu era tot asa de frig? Ei locuiau tocmai sub acoperis si vantul sufla in voie, cu toate ca fusesera astupate crapaturile cele mari cu paie si cu trente vechi. Manutele ei erau aproape inghetate de frig. A! Un chibrit aprins le-ar putea face bine. Dac-ar indrazni sa scoata unul, numai unul din cutie, sa-l zgarie de zid si sa-si incalzeasca degetele! Scoase unul: harsti! Cum mai trosni, si cum se aprinse! Chibritul ardea ca o lumanarica, tinu manuta deasupra flacarii. Ce lumina ciudata. I se paru fetitei ca sta langa o soba mare de fier, care avea deasupra un capac lucios de arama. Inauntru ardea focul si era asa de cald; dar ce-i oare asta? Fetita isi intindea acum piciorusele ca sa si le incalzeasca si pe ele; flacara se stinse si soba pieri; fetita ramase stand cu ramasita de chibrit in mana.


Harscai un altul, care se aprinse, straluci, si zidul in care batea lumina se facu straveziu ca o panza subtire. Fetita putu vedea pana-ntr-o odaie unde era o masa acoperita c-o fata alba, pe care sclipeau portelanuri subtiri; in mijloc era o gasca fripta umpluta cu prune si cu mere ce raspandeau un miros placut; si, lucru de necrezut, deodata gasca sari de pe masa, si veni cu furculita si cutitul in spinare pana la biata fetita. Chibritul se stinse: si nu mai avu in fata ei decat zidul rece si gros.

Mai aprinse inca unul. Deodata se vazu sezand sub un pom frumos de Craciun; e mult mai mare si mai impodobit decat a vazut prin geamuri la negustorul cel bogat. Mii de lumanarele ardeau pe crengile verzi, si poze de tot felul, ca cele ce impodobesc ferestrele pravaliilor, pareau ca-i zambesc. Fetita ridica amandoua mainile: chibritul se stinse: toate lumanarelele din pom se inaltau tot mai sus, tot mai sus, si ea vazu deodata ca luminitele acelea erau stele. Una din ele cazu si trase o dunga mare de foc pe cer.

“A murit cineva”, isi zise micuta; caci bunica ei, care fusese foarte buna pentru dansa si care acum nu mai traia, ii spusese adesea: “Cand cade o stea, un suflet se inalta la Dumnezeu”.
Mai trase inca un chibrit pe zid: si se facu o lumina mare, in mijlocul careia era bunica ei in picioare, si era asa de stralucitoare, o privea bland si duios!

- Bunica, striga fetita, ia-ma cu tine. Cand s-o stinge chibritul, stiu ca n-o sa te mai vad. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei, ca si soba de fier, ca si gasca fripta, ca si frumosul pom de Craciun. si aprinse repede toate chibriturile ce-i mai ramasese in cutie, caci voia sa vada mereu pe bunicuta ei. Se facu o lumina ca ziua. Niciodata bunica nu fusese asa de frumoasa, asa de mare. Ea lua pe fetita in bratele ei, si amandoua zburara vesele in stralucirea aceea, asa sus, asa sus, si nu mai era acolo nici frig, nici foame, nici griji..."

[ileana35]

alex.s mi se pare ca esti foarte trist in seara asta; 

[ileana35]

Ileana Cosanzeana, ce copchil precoce, de mica i-a placut s-o ia --viata asta- in serios; si unde mai pui ca la gura sobei cu borcanul de dulceatza intre picioare- sprijinit intre genunchi- simtea parfumul lemnului ce ardea linistit in soba.
p.s. Zana buna ,eu nu stiu pana la urma Fat-Fromos ce fine a facut; n-am citit toata povestea si nu stiu daca e cu happy-end!?! 

[Zina Buna]

Mmmm, nu era cu happy end decat strict pe aceasta problema.
Iata si rezolvarea, venita dupa vreo 20 de ani. Siropoasa rau, dar deeeeeh

"Dãnuþ, ud în faþa uºei, zîmbea picurînd. Neculai, hieratic în redingota cenuºie, îl privea de sus.
― Neculai...
― Domnule Neculai, rectificã Neculai, domn prin atitudine ºi casa impunãtoare pe pragul cãreia se afla
― Iacaaa! Sãrut mîna, conaºule! chiui Sevastiþa din capul scãrilor, lãsînd sã-i scape covoraºul din mînã.
― Nu-i fi cuconaºu Dãnel?
― Ba chiar eu, Neculai... Lasã, Neculai!
Dar Neculai nu se lãsã. Frînt în douã, sãrutã mîna lui Dãnuþ.
― Dorm toþi, Sevastiþo?
― Dorm, numai duduia Monica-i treazã.
― Unde-i duduia Monica?
― În odaia 'mneaei.
― Unde-i odaia?
― Nu ºtii mata odaia lui "cocuþa Dãnel"? interveni Neculai. Of, of, of, mi-o ajutat Dumnezeu sã te vãd mare!
Fãrã cruþare pentru covoare, Dãnuþ urcã scãrile, trei cîte trei. κi mai aducea aminte de foasta odaie a copilãriei lui.
Bãtu la uºã.
― Intrã, Sevastiþa, rãsunã, neverosimilã pentru Dãnuþ, vocea Monicãi.
Bãtu din nou.
― Intrã Sevastiþa, rãsunã acelaºi glas, grav ºi blînd.
Auzi paºi. Uºa se deschise. Monica apãru în cadrul uºei, cu lung halat albastru peste cãmaºa de noapte, în papuci mici, cu gîtul gol, cu cozile spînzurînd pe tîmple, icoanã înãlþatã a Monicãi din copilãrie. În odaia ei ardea focul, jucînd suluri de aur pe covor. Leila se ivi.
― Monica! Monica îºi lipi mînile una de alta, privindu-l cu ochi mãriþi.
― Eu sînt, Monica.
― Dãnuþ! Tu? Îi pipãia faþa ca o oarbã, faþa udã de ploaie.
Dãnuþ îºi simþi gîtul încolãcit de douã braþe luminoase. Plîngea. Monica îi sãrutã pe rînd ochii. Dus de ea, reintrã în odaia copilãriei.
Lipiþi unul de altul, tãcurã, tãcurã. Se auzea numai focul, torsul Leilei ºi picurul ploii la ferestre.
― Dãnuþ! Dãnuþ! ªi iarãºi focul, Leila, ploaia.
Era cald în odaia Monicãi ºi plutea parfumul tinereþii deºteptate din somn.
― Dãnuþ! De ce-ai venit, Dãnuþ?
Îi tremurau atît de tare buzele pure, încît vorbea cu trudã, avînd ceva înduioºãtor pe toatã faþa.
Îi întinse scrisoarea mototolitã din buzunar. Monica recunoscu scrisul lui Dãnuþ pe plic. Îl rupse. "Te iubesc, Monica.'" Obrajii Monicãi albirã, înnegrindu-i ochii, carbonizîndu-i.
― Monica, spune-mi tu... tu... Din nou focul, Leila ºi ploaia. Dãnuþ era ud, cu, faþa palidã, ºi tremura. ― ...mã iubeºti?
Înainte ca Dãnuþ sã-ºi fi dat seamã, Monica se aplecase, sãrutîndu-i mîna murdarã".

Pentru restul ma rusinez...

[lidia_dorin]

Prima carte,primita cadou de la Mos Craciun(gerila pe atunci )a fost
^ Amintiri din copilarie^ si povestile lui Ion Creanga.De aici a inceput aventura.
Le-as reciti cu placere:Cei trei veseli naparstoci + Unchiul Andi detectivul si nepotii sai
 Autor: Vlad Musatescu
Se recomanda pt o partida buna de 

[Zina Buna]

Hiiiii, daaaa... Unchiul Andi, tanti Raliþa, Fiatul 500 - Bombiþa, branza de veci, vaca hranita cu cacao...
Hihiiiiiiii

[Zina Buna]

Dar de el vã mai aduceþi aminte?



"Grãbilã, flãmând cât zece
'Nghiþi un fier de cãlcat rece".

ªi are ºi site, unde puteþi reciti, online

http://habarnam.ro/

[Cocolina]

Am citit cu drag in copilarie cam tot ce imi cadea in mana...prima carte a fost "Calutul cocosat"(am cautat-o mai tarziu peste tot s-o daruiesc si fetitei mele candva...)-pe urma au urmat clasicele coplariei noastre,de la povesti nemuritoare pana la "Din marile legende ale lumii","Iliada Odiseea Eneida",Al.Dumas etc etc....recent am reusit sa gasesc pe net multe din cartile care mi-au marcat adolescenta-Elevul Dima dintra saptea,Lorelei,Invitatie la vals....

[ranya]

Imi placeau povestile nemuritoare, 1001 de nopti, basmele in general... si nu mai tin minte titluri, in mod sigur Al. Dumas, De Amicis, Legendele Olimpului,Karl May, Ispirescu, Creanga, Caragiale, fratii Grimm, Perrault...

[Abraxas]

Mie imi placeau Povestile Asiei, Povestile nemuritoare, Craiasa zapezii


DABADA SI NUBANU

Luna Bettiluna si Dora Minodora in tara lui Peste Mamaliga Prapadeste
http://www.scribd.com/doc/28040589/Anamaria-Smigelschi-Luna-Betiluna-%C5%9Fi-Dora-Minodora-in-%C5%A3ara-lui-Pe%C5%9Fte-M%C4%83m%C4%83liga-Pr%C4%83p%C4%83de%C5%9Fte

Racheta Alba

Imi amintesc cred de calutul cocosat de care vorbeste cocolina. Avea imagini frumoase si un cal nazdravan (care deci zbura) pe coperta, parca.

Am cu mine aici in Italy "Povesti de aur", o colectie de Nicolae Batzaria, preferata mea e o poveste spaniola si mai am "In tara Legendelor" sa le rasfoiesc cand mi-e dor de copilarie

Filme ale copilariei se pot pune?  

<a href="http://www.youtube.com/v/Pj4i5ngZsEY" target="_blank">http://www.youtube.com/v/Pj4i5ngZsEY</a>