următorul mesaj »

[alegiovi]

  Cate o data ma apuca nostalgia de timpurile din scoala generala si din liceu, si mai ales de ora de romana, si de referatele pe care le faceam cu atata silinta de frica profei.Imi aduc aminte  cat de stresata eram cand aveam cate o lucrare sau mai ales teza la romana. Nu invatam, toceam!...toceam de frica!...in timpul anului nu aveam cine stie ce note mari, ma considera "o eleva de mijloc, oscilanta cu capacitati pe care nu le demonstreza, un pic lenesa",ii spunea dirigintei si mamei mele la sedinta. Dar, uimeam totdeauna la sfarsit, la teza, cand luam cele mai mari note! Ce sadisfactie pentru mine!!!!dar, ea niciodata nu mi-a aratat ca era multumita! ...pacat, ca la mate nu era acelasi lucru!!!
Oricum, mi-ar placea sa o reintalnesc pe aceasta profesoara, si sa ii spun ca, chiar daca a fost dura cu noi, si cateodata insuportabil de inspaimantatoare, mai ales pentru mine, acele note de 3 si 4 si acele de 9 si 10,rare, m-au ajutat sa "cresc", si chiar daca am tocit in acelasi timp am si studiat, am invatat, am citit zeci de carti si mi-am creat o cultura literara propie pe care acum o port cu mine, chiar aici in Italia. Si de cate ori am ocazia, le vorbesc oamenilor despre literatura si genurile noastre, despre cultura populara care se regaseste in poezi,balade,doine si cantecele noastre deosebite.Imi place sa vorbesc lumii despre Romania, despre limba noastra si despre cum ne-am format.

Ieri am fost practic "acuzata" de catre o amica din Romania, ca uit ca sunt romanca si ca nu mai stiu sa vorbesc romaneste....poate asa este, nu mai reusesc sa vorbesc coerent,ma incurc, fac confuzie,nu mai scriu corect, se intampla probabil la inceput,poate mai tarziu nu o sa mai fac greseli....dar asta nu inseamna ca am uitat ca sunt romanca!!! Mi-a zis ca daca vin in tara si vorbesc asa lumea o sa zica ca sunt "figuranta". Asta ma face sa ma intreb : chiar asa de mult predomina ignoranta in Romania?!?....recunosc, si eu la inceput cand am venit aici mi-se parea ciudat sa aud romani vorbind intre ei in italiana, ba mai mult, le-am obligat pe prietenele mele, cand le-am cunoscut, sa vorbim numai romana....dar, mai tarziu, cand am invatat bine italiana, cand am inceput sa studiez aici si sa fiu 24 de ore in mijlocul italienilor, mi-am dat seama ca nu mai reuseam sa mai vorbesc fluent romana,adica uitam  cum se pronunta corect cuvintele, mai ales cele asemanatoare cu italiana.(asa am dat de voi!!!...si m-a ajutata enorm forumul din punctul asta de vedere!!! )
Oare pentru a fi considerat roman de alti romani trebuie sa vorbesti perfect romana ?....chiar asa unii nu pot sa inteleaga dificultatile prin care trece aici o persoana la inceput?!?...suntem tradatori de limba si de neam?!?

De aceea vreau sa pun niste link-uri dragi mie, pe acest topic, pe care le pastrez de ceva timp in computer, si pe care le accesez de fiecare data cand ma apuca nostalgia de cultura romaneasca, si as vrea sa va rog sa completati si voi cu link-uri asemanatoare daca aveti, sau cu poezi, balade, cantece populare,glume,etc...


http://www.romanianvoice.com/culture/index.html

http://members.cox.net/melopea/miorita/balada.html

http://www.poezie.org/

Ps
 Scuzati pt. "sfogo" ...

[alegiovi]

Toma Alimoº

poezie popularã culeasã de
Vasile Alecsandri


Departe, frate, departe,
Departe ºi nici prea foarte,
Sus, pe ºesul Nistrului,
Pe pãmântul turcului;
Colo-n zarea celor culmi,
La groapa cu cinci ulmi,
Ce rãsar dintr-o tulpinã
Ca cinci fraþi de la o mumã,
ªedea Toma Alimoº,
Boier din Þara de Jos;
ªedea Toma cel vestit
Lângã murgu-i priponit
Cu þãruºul de argint
Bãtut negru în pãmânt;
ªi pe iarbã cum ºedea,
Mândrã masã-ºi întindea
ªi tot bea ºi veselea
ªi din gurã-aºa zicea:
— Închinare-aº ºi n-am cui!
Închinare-aº murgului,
Dar mi-e murgul cam nebun
ªi de fugã numai bun;
Închinare-aº armelor,
Armelor, surorilor,
Dar ºi ele-s lemne seci,
Lemne seci, oþele reci!
Închina-voi ulmilor,
Urieºii culmilor,
Cã sunt gata sã-mi rãspunzã
Cu freamãt voios de frunzã,
ªi-n vãzduh s-or clãtina
ªi mie s-or închina!
Iatã, mãri, cum grãia,
Cã-n departe auzea
Un nechez ce nechezea
ªi se tot apropia.
Toma-ncet mi se scula,
Peste câmpuri se uita
ªi zãrea un hoþoman
Pe-un cal negru dobrogean,
Pe-un cal sprinten voinicesc…
Plãtea cât un cal domnesc.
Hoþomanul nalt, pletos
Cum e un stejar frunzos,
Era Manea cel spãtos,
Cu cojoc mare, miþos,
Cu cojoc întors pe dos,
ªi cu ghioaga nestrungitã
Numai din topor cioplitã.
El la Toma-ncet venea
ªi din gurã-aºa-i grãia:
— Alei! Toma Alimoº,
Boier din Þara de Jos,
Ce ne calci moºiile
ªi ne strici fâneþele?
Boier Toma Alimoº
Îi da plosca cu vin roº:
— Sã trãieºti, Mane fãrtate!
Dã-þi mânia dupã spate,
Ca sã bem în giumãtate.
Mane cu stânga lua,
Cu dreapta se înarma,
Paloºul din sân scotea,
ª-aºa bine-l învârtea
ª-aºa bine mi-l chitea,
Cã pe Toma mi-l tãia
Pe la furca pieptului,
La încinsul brâului,
Deasupra buricului,
Unde-i greu voinicului.
Toma crunt se oþerea…
Mane-n scãri se-nþepenea,
Dos la fugã ºi punea.
— Alelei! fecior de lele!
Cãci rãpiºi zilele mele!
De te-aº prinde-n mâna mea,
Zile tu n-ai mai avea!
ªi cum sta de cuvânta,
Maþele ºi le-aduna,
În coºuri ºi le bãga,
Pe deasupra se-ncingea
ªi la murgu-i se ducea
ªi cu murgu aºa grãia:
— Alelei! murguleþ mic,
Alei! dragul meu voinic!
De-ai putea la bãtrâneþe
Cum puteai la tinereþe!
Murgul ochii-ºi aprindea,
Necheza ºi rãspundea:
— Iatã coama, sai pe mine
ªi de-acum te þine bine,
Sã-þi arãt la bãtrâneþe
Ce-am plãtit la tinereþe!
Toma iute-ncãleca,
Dupã Mane se lua
ªi mereu, mereu striga:
— Alelei! murguleþ mic,
Alei! murgul meu voinic,
Aºterne-te drumului
Ca ºi iarba câmpului
La suflarea vântului!
Murgul mic se aºternea,
Mane-n lãturi se zãrea,
Toma turba ºi rãcnea:
— Tãiatu-m-ai tâlhãreºte,
Fugitu-mi-ai miºeleºte.
De te-as prinde-n mâna mea,
Zile tu n-ai mai avea!
Stãi pe loc sã ne-ntâlnim,
Douã vorbe sã grãim,
Douã vorbe oþelite
Cu paloºele grãite!
Mane-n lãturi tot fugea,
Iarã Toma-l agiungea
ª-aºa bine mi-l chitea,
Cã din fugã mi-l tãia
Giumãtate-a trupului
Cu trei coaste-a negrului!
Mane-n douã jos cãdea,
Toma murgului zicea:
— Alelei! murguleþ mic,
Alei! dragul meu voinic!
Ochii-mi se painginesc,
Norii sus se învârtesc.
Te grãbeºte, aleargã, fugi
ªi ca gândul sã mã duci
Colo-n zarea celor culmi,
La gropana cu cinci ulmi,
Cã eu, murgule-oi muri,
Pe tine n-oi mai sãri!
Iar când sufletul mi-oi da,
Când nu te-oi mai dezmierda,
Din copitã sã-þi faci sapã,
Lângã ulmi sã-mi faci o groapã,
ªi cu dinþii sã m-apuci,
În tainiþã sã m-arunci,
Ulmii cã s-or clãtina,
Frunza cã s-a scutura,
Trupul cã mi-a astupa.

[dadi]

Interesant, topicul asta. De fapt, mi-am dat seama ca romanii, mai mult decat alti imigranti, in Italia are tendinta sa vorbeasca in italiana intre ei. Probabil pentru ca italiana este o limba care vine foarte usoara pentu ei.. am niste prieteni romani in Germania, si niciodata am auzit pe ei sa vorbeasca germana intre ei, chiar daca o vorbesc cam bine toti. Romanii pe care cunosc in Italia, cu mine numai vorbesc in romaneste cand enervez insist foarte mult, fiindca am nevoie de exercitiu. Si la prima ocazie toti se intoarc la italiana  .

Oricum, am ramas cam des impresionat profund cu nivelul inalt de "cultura generala" al romanilor. Chiar persoane care nu au facut facultate, numai liceu, sunt in stare sa-se exprime cu un limbaj curat, bogat si corect, si sa vorbeasca despre subjecte diferite, din literatura la stiinta, din istoria la muzica, bine informati si siguri.

In sfarsit, cred ca e cam normal ca traind in o tara straina, si vorbind limba locala fiecare zi, limba "materna" ia un "loc in spate". Dupa saptamani, sau luni fara sa fie folosita, cateodata se intampla ca un cuvant nu se gaseste imediat, sau, mai ales pentru cine traieste in Italia, se schimba cateva cuvinte dintre cele doa limbele. Dar nu se uita.. mai ales daca se continua sa se citeasca, vorbeasca si se asculte, in ea. Cine ne acuza de a uita limba materna noastra (imi s-a intamplat si mie, dupa 24 ani in strainatate, chiar cu o alta limba) habar nu are cum cateodata capul noastru este asa plin de cuvinte in limbe diferite ca e greu sa mereu gasim cele bune

[eccellentedeluxe]

dadi, intre "sa" si "se" nu trebuie sa pui cratima pentru ca nu ai dativul. poti eventual s-o pui cind scrii: "si-a cumparat o haina de blana " unde haina este obiectul indirect. Ori ca sa inlocuiesti adjectivul posesiv cu un pronumele la dativ pe care il vom numi "pronume la dativ posesiv" ex. "mi-am luat bicicleta" in loc de "am luat bicicleta mea" dar niciodata cind pronumele este la acuzativ si la verbele reflexive precum "a se privi". Prin urmare trebuie sa scrii in felul urmator: "sunt in stare sa se priveasca..."

[radu]

Cine ne acuza de a uita limba materna noastra (imi s-a intamplat si mie, dupa 24 ani in strainatate, chiar cu o alta limba) habar nu are cum cateodata capul noastru este asa plin de cuvinte in limbe diferite ca e greu sa mereu gasim cele bune

eu nu pot sa tac !    sunt impresionat de felul in care vorbesti scrii in limba romana !!!
si nu e vorba de raspunsuri monosilabice ci de texte de amploare... Jos palaria, dadi ! 
Chapeau !  Tanto di capello ! Hats off ! Hut ab !  klobouk dolù ! 

[eccellentedeluxe]

"klobouk dolu" ar fi in maghiara,turca sau finlandeza..?? sau cine mai stie ce?

[adelaide_]

Frumos topic!!!

Acuma eu nu stiu cat de multe dificultati au altii, dar pe astea de care vorbesti tu si eu le am, ma trezesc uneori spunand cuvinte in italiana pentru ca efectiv nu-mi aduc aminte de cuvantul in limba romana.
Fac si eu tot posibilul sa folosesc ambele limbi in aceiasi masura, tocmai pentru a nu lasa una sa prevaleze asupra celeilalte, dar atunci cand (asa cum zici si tu) 99 % din timp vorbesti doar italiana e extrem de greu.
Ajunsesem uneori sa verific anumite cuvinte pe dex inainte de a le scrie, pentru ca efectiv nu-mi mai aminteam daca forma la care ma gandeam e corecta sau nu in limba romana.

"Oare pentru a fi considerat roman de alti romani trebuie sa vorbesti perfect romana ?....chiar asa unii nu pot sa inteleaga dificultatile prin care trece aici o persoana la inceput?!?...suntem tradatori de limba si de neam?!?"

Nu.
Poate ca sunt unii care nu pot intelege, dar e datorat poate faptului ca nu au trait o experienta similara.
Nu, nu suntem tradatori .

Nu le mai pune la suflet, lasa-i sa vorbeasca

O sa caut niste linkuri de pus aici

[adelaide_]

Cine ne acuza de a uita limba materna noastra (imi s-a intamplat si mie, dupa 24 ani in strainatate, chiar cu o alta limba) habar nu are cum cateodata capul noastru este asa plin de cuvinte in limbe diferite ca e greu sa mereu gasim cele bune

eu nu pot sa tac !    sunt impresionat de felul in care vorbesti scrii in limba romana !!!
si nu e vorba de raspunsuri monosilabice ci de texte de amploare... Jos palaria, dadi ! 
Chapeau !  Tanto di capello ! Hats off ! Hut ab !  klobouk dolù ! 

subscriu 100 %.
Complimentoni dadi

[radu]

"klobouk dolu" ar fi in maghiara,turca sau finlandeza..?? sau cine mai stie ce?

ceha ! ... sper   :

[eccellentedeluxe]

pai atunci pentru "par condicio" de ce nu ne pui ma' si salutarea in slovaca?

[radu]

ca nu am gasit formula, desi sunt aproape sigur ca se zice la fel

[alegiovi]

 Si eu o felicit pe Dadi!!!..si pe Ecce si pe sotul meu, care atunci cand isi da cu adevarat silinta pare a fi chiar un .....bucurestean !!!

....referitor la ceea ce am scris mai sus
 intr-adevar adelaide, am pus la suflet acest lucru, pentru ca m-am simntit judecata in mod nejustificat. Pana si bunicii mei ma inteleg ca imi este greu sa ma exprim. Cand ma duc in tara, dupa 2-3 zile imi revin, dar pana atunci, numai eu stiu cat imi este de greu si cat ma simnt cateodata in "imbarazzo". Mi s-a intamplat sa fiu in troleibuz cand eram acasa, si fara sa realizez, am zis la modul cel mai natural persoanei care se afla in fata mea :
 "Scende ?"...sincer,m-am rusinat. Ma intrebam ce o crede femeia respectiva despre mine, chiar daca era o necunoscuta.
 Aceasta amica imi dadea exemple de persoane care s-au intors din strainatate dupa foarte multi ani si ca vorbeau corect si fluent romana. Dar, nu intelegea ca una e sa vorbesti engleza si alta e italiana, care seamana foarte mult cu romana. Si trebuie sa recunosc ca este mai "comod " uneori sa te exprimi in italiana decat in romana, dupa cum ai zis Dadi.
Verisoara bunicii mele este in Italia de aproape 30 de ani si vorbeste perfect romana, se simnte doar un usor accent milanez....dar, mi-a povestit ca si ea a trecut prin aceleasi dificultati, iar in perioada comunismului,e fiind fugita neavand contacte, in afara de fiul sau nu avea cu cine sa vorbeasca romaneste, deorece romanii pe aici erau putini in acel timp. Dar, cu timpul a reusit sa imbine perfect cele doua limbi. Sunt sigura ca si noi cei care avem dificultati acum, candva o sa le depasim, dar ma enervez ca incultura unora poate sa jigneasca profund.
Criticile astea, intr-adevar Adelaide, vin de la persoane care nu au trait asa ceva pe pielea lor, si ma ingrozesc acum, cand imi dau seama ca si eu eram una care criticam...de fapt, discutia cu aceast amica, m-a facut sa ma gandesc ca si eu am gresit gandind asa ceva, poate.Numai ca n-am zis-o nimanui, chiar din teama de a nu jigni, si pt. ca nu imi permit sa judec pe nimeni.


Ps

Si eu tot Dex-ul il folosesc 

[dadi]

multam fain, tuturor, pentru corectari, complimente si salutari
si.. dìkuji mnohokrát, Radu
oricum, eu ca "limba materna" mea simt mai mult germana decat ceha (sau maghiara), fiind ca parintii mei au vorbit mereu germana intre ei, pentru ca tatal meu nu stie maghiara si maica-mea nu vorbeste ceha .

[eccellentedeluxe]

sincer eu nu stiu cum faceti voi romani sa va descurcati cu toate declinatiile pe care le aveti in limba voastra! nu va cunfundati?!? eu ma chiunui in fiecare zi dar la momentul de fata, chiar nu pot sa zic ca am ajuns la un nivel suficient de cunostinta.Pai! voi declinati adjectivele,articolele..si nu mai stiu ce..
Mai bine ca noi le-am pierdut de mult in Italiana...

[alegiovi]

Monastirea Argeºului


 


Pe Argeº în gios,
Pe un mal frumos,
Negru-Vodã trece
Cu tovarãºi zece:
Nouã meºteri mari,
Calfe ºi zidari
ªi Manoli - zece,
Care-i ºi întrece.
Merg cu toþi pe cale
Sã aleagã-n vale
Loc de monastire
ªi de pomenire.
Iatã cum mergea
Cã-n drum agiungea
Pe-un biet ciobãnaº
Din fluier doinaº,
ªi cum îl videa,
Domnul îi zicea:
- Mândre ciobãnaº
Din fluier doinaº,
Pe Argeº în sus
Cu turma te-ai dus,
Pe Argeº în gios
Cu turma ai fost.
Nu cumv-ai vãzut,
Pe unde-ai trecut,
Un zid pãrãsit
ªi neisprãvit,
La loc de grindiº,
La verde-aluniº?
- Ba, doamne, -am vãzut,
Pe unde-am trecut,
Un zid pãrãsit
ªi neisprãvit.
Cânii, cum îl vãd,
La el se rãpãd
ªi latra-a pustiu
ªi urla-a morþiu.
Cât îl auzea,
Domnu-nveselea
ªi curând pleca,
Spre zid apuca
Cu nouã zidari,
Nouã meºteri mari
ªi Manoli - zece,
Care-i ºi întrece.
- Iatã zidul meu!
Aici aleg eu
Loc de monastire
ªi de pomenire.
Deci voi, meºteri mari,
Calfe ºi zidari,
Curând vã siliþi
Lucrul de-l porniþi
Ca sã-mi rãdicaþi,
Aici sã-mi duraþi
Monastire naltã
Cum n-a mai fost altã,
Cã v-oi da averi,
V-oi face boieri,
Iar de nu, apoi
V-oi zidi pe voi,
V-oi zidi de vii
Chiar în temelii!
Meºterii grãbea,
Sfãrile-ntindea,
Locul mãsura,
ªanturi largi sãpa
ªi mereu lucra,
Zidul rãdica,
Dar orice lucra,
Noaptea se surpa!
A doua zi iar,
A treia zi iar,
A patra zi iar
Lucra în zadar!
Domnul se mira
ª-apoi îi mustra,
ª-apoi se-ncrunta
ªi-i ameninþa
Sã-i puie de vii
Chiar în temelii!
Meºterii cei mari,
Calfe ºi zidari
Tremura lucrând,
Lucra tremurând
Zi lungã de varã,
Ziua pân-în searã;
Iar Manoli sta,
Nici cã mai lucra,
Ci mi se culca
ªi un vis visa,
Apoi se scula
ª-astfel cuvânta:
- Nouã meºteri mari,
Calfe ºi zidari,
ªtiþi ce am visat
De când m-am culcat?
O ºoptã de sus
Aievea mi-a spus
Cã orice-am lucra,
Noaptea s-a surpa
Pân-om hotãrî
În zid de-a zidi
Cea-ntâi soþioarã,
Cea-ntâi sorioarã
Care s-a ivi
Mâni în zori de zi,
Aducând bucate
La soþ ori la frate.
Deci dacã vroiþi
Ca sã isprãviþi
Sfânta monastire
Pentru pomenire,
Noi sã ne-apucãm
Cu toþi sã giurãm
ªi sã ne legãm
Taina s-o pãstrãm.
ª-orice soþioarã
Orice sorioarã,
Mâni în zori de zi
Întâi s-o ivi,
Pe ea s-o jertfim,
În zid s-o zidim!
Iatã,-n zori de zi,
Manea se trezi,
ª-apoi se sui
Pe gard de nuiele,
ªi mai sus, pe schele,
ªi-n câmp se uita,
Drumul cerceta.
Când, vai! ce zãrea?
Cine cã venea?
Soþioara lui,
Floarea câmpului!
Ea s-apropia
ªi îi aducea
Prânz de mâncãturã,
Vin de bãuturã.
Cât el o zãrea,
Inima-i sãrea,
În genuchi cãdea
ªi plângând zicea:
"Dã, Doamne, pe lume
O ploaie cu spume,
Sã facã pâraie,
Sã curgã ºiroaie,
Apele sã creascã,
Mândra sã-mi opreascã,
S-o opreascã-n vale,
S-o-ntoarcã din cale!"
Domnul se-ndura,
Ruga-i asculta,
Norii aduna,
Ceriu-ntuneca.
ªi curgea deodatã
Ploaie spumegatã
Ce face pâraie
ªi îmflã ºiroaie.
Dar oricât cãdea,
Mândra n-o oprea,
Ci ea tot venea
ªi s-apropia.
Manea mi-o videa,
Inima-i plângea,
ªi iar se-nchina,
ªi iar se ruga:
"Suflã, Doamne,-un vânt,
Suflã-l pe pãmânt,
Brazii sã-i despoaie,
Paltini sã îndoaie,
Munþii sã rãstoarne,
Mândra sã-mi întoarne,
Sã mi-ontoarne-n cale,
S-o ducã devale!"
Domnul se-ndura,
Ruga-i asculta
ªi sufla un vânt,
Un vânt pre pãmânt,
Paltini cã-ndoia,
Brazi cã despoia,
Munþii rãsturna,
Iarã pe Ana
Nici c-o înturna!
Ea mereu venea,
Pe drum ºovãia
ªi s-apropia
ªi, amar de ea,
Iatã c-agiungea!
Meºterii cei mari,
Calfe ºi zidari
Mult înveselea
Dacã o videa,
Iar Manea turba,
Mândra-ºi sãruta,
În braþe-o lua,
Pe schele-o urca,
Pe zid o punea
ªi, glumind, zicea:
- Stãi, mândruþa mea,
Nu te spãria,
Cã vrem sã glumim
ªi sã te zidim!
Ana se-ncredea
ªi vesel râdea.
Iar Manea ofta
ªi se apuca
Zidul de zidit,
Visul de-mplinit.
Zidul se suia
ªi o cuprindea
Pân' la glezniºoare,
Pân' la pulpiºoare.
Iar ea, vai de ea,
Nici cã mai râdea,
Ci mereu zicea:
- Manoli, Manoli,
Meºtere Manoli!
Agiungã-þi de ºagã,
Cã nu-i bunã, dragã.
Manoli, Manoli,
Meºtere Manoli!
Zidul rãu mã strânge,
Trupuºoru-mi frânge!
Iar Manea tãcea
ªi mereu zidea;
Zidul se suia
ªi o cuprindea
Pân' la glezniºoare,
Pân' la pulpiºoare,
Pân' la costiºoare,
Pân' la þâþiºoare.
Dar ea, vai de ea,
Tot mereu plângea
ªi mereu zicea:
- Manoli, Manoli,
Meºtere Manoli!
Zidul rãu mã strânge
Þâþiºoara-mi plânge,
Copilaºu-mi frânge!
Manoli turba
ªi mereu lucra.
Zidul se suia
ªi o cuprindea
Pân' la costiºoare,
Pân' la þâþiºoare,
Pân' la buziºoare,
Pân' la ochiºori,
Încât, vai de ea,
Nu se mai videa,
Ci se auzea
Din zid cã zicea:
- Manoli, Manoli,
Meºtere Manoli!
Zidul rãu mã strânge,
Viaþa mi se stinge!
Pe Argeº în gios,
Pe un mal frumos
Negru-vodã vine
Ca sã se închine
La cea monastire,
Falnicã zidire,
Monastire naltã,
Cum n-a mai fost altã.
Domnul o privea
ªi se-nveselea
ªi astfel grãia:
- Voi, meºteri zidari,
Zece meºteri mari,
Spuneþi-mi cu drept,
Cu mâna pe pept,
De-aveþi meºterie
Ca sã-mi faceþi mie
Altã monastire
Pentru pomenire,
Mult mai luminoasã
ªi mult mai frumoasã?
Iar cei meºteri mari,
Calfe ºi zidari,
Cum sta pe grindiº,
Sus pe coperiº,
Vesel se mândrea
ª-apoi rãspundea:
- Ca noi, meºteri mari,
Calfe ºi zidari,
Alþii nici cã sunt
Pe acest pãmânt!
Aflã cã noi ºtim
Oricând sã zidim
Altã monastire
Pentru pomenire,
Mult mai luminoasã
ªi mult mai frumoasã!
Domnu-i asculta
ªi pe gânduri sta,
Apoi poruncea
Schelele sã strice,
Scãri sã le ridice,
Iar pe cei zidari,
Zece meºteri mari,
Sã mi-i pãrãseascã,
Ca sã putrezeascã
Colo pe grindiº,
Sus pe coperiº.
Meºterii gândea
ªi ei îºi fãcea
Aripi zburãtoare
De ºindrili uºoare.
Apoi le-ntindea
ªi-n vãzduh sãrea,
Dar pe loc cãdea,
ªi unde pica,
Trupu-ºi despica.
Iar bietul Manoli,
Meºterul Manoli,
Când se încerca
De-a se arunca,
Iatã c-auzea
Din zid cã ieºea
Un glas nãduºit,
Un glas mult iubit,
Care greu gemea
ªi mereu zicea:
- Manoli, Manoli,
Meºtere Manoli!
Zidul rãu mã strânge,
Þâþiºoara-mi plânge,
Copilaºu-mi frânge,
Viaþa mi se stinge!
Cum o auzea,
Manea se pierdea,
Ochi-i se-nvelea;
Lumea se-ntorcea,
Norii se-nvârtea,
ªi de pe grindiº,
De pe coperiº,
Mort bietul cãdea!
Iar unde cãdea
Ce se mai fãcea?
O fântânã linã,
Cu apã puþinã,
Cu apã sãratã,
Cu lacrimi udatã!