următorul mesaj »

[Aleksa]

SOLOMONARII 

Solomonarul este unul dintre cele mai enigmatice personaje ale mitologiei populare romanesti. Mai mult decat niste simpli “vrajitori”, solomonarii, numiti si grindinari, hultani, ghetari, izgonitori de nori sau zgrabuntasi erau - ori poate mai sunt inca - initiati la “scolile de solomonarie” in stiintele astrologiei, ale prezicerii viitorului, dar mai ales in stapanirea tuturor fenomenelor meteorologice. Desi se pare ca termenul “solomonar” a patruns in lexicul romanesc abia prin secolele XVII-XVIII, originea primilor izgonitori de nori se pierde in adancimile istoriei. Unii ii alatura vechilor preoti asceti traco-geti - kapnobatai (“calatori prin nori” sau “umblatori prin fum”), cei care sagetau norii spre a opri balaurii furtunilor. Altii spun c-ar fi urmasi ai Sfantului Ilie, des intalnit in legendele populare, taumaturgul “care-i fulgera pe draci si oamenii pacatosi”. Mai este o varianta: asa cum se spune intr-un basm bucovinean, cules in 1932, “puterea, Solomonarii o au de la imparatul cel intelept Solomon, care a stapanit toate tainele de pe lumea asta”. Solomon, faimosul rege iudeu biblic, putea sa inchida si sa deschida cerurile, iar la porunca lui vanturile il ridicau chiar pana la Dumnezeu.
Lumea solomonarilor este plina de magie si mister. Astfel ei se folosesc de puterile supranaturale conferite de dominatia pe care o exercita asupra spiritelor si elementelor naturii. Ei sunt vazuti in ipostaze inedite: merg pe nori incalecand balaurii, zboara prin inaltimile cerului (hultanie) si pot aduce la vointa ploaia sau pot dezlantuii furia stiihiilor naturii.
http://solomonarii.uv.ro/tara.htm

BALAURII

Un balaur este, în mitologia româneascã, un animal fantastic de dimensiune uriaºã, de multe ori are forma unui ºarpe cu aripi, picioare ºi mai multe capete de ºarpe (în general trei, ºapte sau chiar douãsprezece), reprezentând o întruchipare a rãului ºi este prezent în majoritatea basmelor româneºti. Tudor Pamfile identificã trei tipuri de balauri în mitologia româneascã:de apã - cel care trãieºte în fântâna satului ºi care este ucis de de Busuioc sau de Sfântul Gheorghe,de uscat - trãieºte prin prãpãstii prin "þara armeneascã" ºi fãureºte "piatra scumpã",de vãzduh - alãturaþi norilor de furtunã ºi controlaþi de câte un solomonar.
În alte mitologii, poate fi asemãnat cu dragonul sau cu hidra.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Balaur

IELELE

Iele sunt fapturi feminine supranaturale intilnite in mitologia romaneasca, foarte raspindite in superstitii, carora nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza marii diversitati a variantelor folclorice. Totusi, cel mai frecvent, Ielele sunt descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice, avind aceleasi atribute ca Nimfele, Naiadele, Dryadele, sau chiar si ca Sirenele. Ielele locuiesc in vazduh, in paduri sau in pesteri, in munti, pe stinci sau pe maluri de ape, in balarii sau la raspintii, scaldindu-se adesea in izvoare. Se crede despre ele ca apar in special noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase (poieni silvestre, iazuri, maluri de riuri, rascruci, vetre parasite sau chiar in vazduh, dansind goale, numai cu sinii goi, cu parul despletit, mai rar cu vestmint de zale sau infasurate in valuri transparente si cu clopotei la picioare); dansul lor specific este hora; locul pe care au dansat ramine ars ca de foc, iarba nemaiputind creste pe locul batatorit, iar crengile copacilor din jur fiind pirlite; mai tirziu, cind iarba rasare din nou, culoarea acesteia este verde-intunecata, nu e pascuta de vite, iar terenul devine prielnic inmultirii ciupercilor din specia "lingura zinei". Ielele apar uneori cu trup, alteori sint doar naluci imateriale, cu aspect iluzoriu de tinere femei vesele; de obicei, folclorul le reprezinta tinere si frumoase, voluptuoase si seducatoare, nemuritoare, zburdalnice pina la delir, vindicative si rele, fara a fi totusi structural malefice.

Ielele vin fie in numar nelimitat, fie umbla in cete de sapte, uneori chiar 3, in acest ultim caz (raspindit in Oltenia), legenda le considera fiicele lui Alexandru Machedon si le numeste Catrina, Zalina si Marina. Nu sint considerate, in general, genii rele; ele se rabuna doar atunci cind sint provocate, ofensate sau vazute in timpul dansului (in mod obisnuit sint invizibile, putind fi zarite rareori si numai noaptea), insa atunci pedepsesc pe cel vinovat pocindu-l, dupa ce l-au adormit cu cintecul si cu virtejul horei jucate in jurul acestuia de trei ori. Principalele lor insusiri sint coregrafia si cintecul vocal cu care, ca si Sirenele, isi vrajesc ascultatorii. O traditie din Prahova, pomenita de B.P.Hasdeu, spune ca "ielele beau noaptea apa de prin fintini si oricine va bea dupa dinsele, il pocesc". Ielele nu duc o viata individuala: cetele lor se aduna in aer, ele pot zbura, cu sau fara aripi, si se pot deplasa cu viteze fabuloase, parcurgind "noua mari si noua tari" intr-o singura noapte, uneori folosind trasuri cu cai de foc. Ielele apar pe stinci singuratice, in poieni sau in anumiti copaci ca paltinul si nucul, rareori la rascruci de drumuri. In aproape toate descrierile care li se fac, Ielele apar acorporale. Foarte importanta in sistemul lor de seductie este imbracamintea. Vesmintele lor cel mai adesea sint vaporoase, de matase ori din in, de obicei translucide sau chiar stravezii, prin care li se zaresc sinii. Intilnirea cu Ielele este in asemenea conditii extrem de periculoasa pentru oameni. Ielele sint considerate uneori razbunatoare, menire pe care le-a dat-o Dumnezeu sau Diavolul, in aceasta ipostaza fiind identice cu Eriniile din mitologia greaca (la romani, Furii).
http://www.spiritelenaturii.go.ro/enciclopedie/ielele.htm

[nagual]

 

      Sanzienele
"Zâne rele din mitologia româneascã, din clasa Ielelor, uneori sinonime cu Drãgaicele, manifestându-se, potrivit superstiþei, în ziua sf. Ioan Botezãtorul.
Pe lângã manifestãrile tipice fãpturilor supranaturale din clasa Ielelor, Sânzienele au ºi manifestãri oculare: flori de scaieþi, tunse de puf, sunt atârnate peste noapte de streaºinã ºi, dupã cât creºte puful dimineaþa, se stabileºte cantitatea de noroc a subiecþilor."

http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C3%A2nziene

Sânzienele sunt o pluralitate anonimã, dar existã ºi o zânã bunã: Iana Sânziana.
"Zânã din mitologia româneascã folcloricã, sora Soarelui, iubitã de el, de care ea fuge, temându-se de sãvârºirea incestului.
Iana Sânziana locuieºte "în prundul mãrii" (sau în "ostrovul mãrii"), La Mânãstirea Albã (identificatã ipotetic cu un templu apollinic din insula ponticã Leuke), ziditã pentru ea, ca dar de nuntã, de Sfântul Soare, care a cãutat-o îndelungat prin lunã ºi prin stele. [1] În altã variantã, într-o epocã arhaicã, Soarele era un împãrat terestru cu capul de aur, iar sora sa - o fatã cu cap de argint; nunta plãnuitã e împiedicatã de rãpirea fetei (intr-o variantã de Dumnezeu - dar cu alurã de zeu pãgân) ºi metamorfozarea ei în Lunã, apoi situarea ei într-o poziþie de unde Soarele n-o mai poate zãri.
Prin consonanþã onomasticã, Iana Sânziana e uneori confundatã cu Ileana Cosânzeana, însã ambele zîne sunt structural diferite. "

http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C3%A2nziana

    Moroi

Moroiul este, în mitologia româneascã, un strigoi, un spirit rãu, care se crede cã ar proveni de obicei al unui prunc mort înainte de a fi botezat, ucis sau înmormântat de viu, sau dintr-un mort neputrezit, cãruia nu i s-a fãcut slujba religioasã. Se crede cã moroii plâng noaptea ºi îºi cer botezul. [1]

Existã credinþa cã moroiul iese noaptea din mormânt în chip de fantomã pentru a pricinui rele celor vii. [2]

În unele regiuni, moroii sunt asimilati vampirilor, ºi se spune cã sug sângele ºi laptele vitelor. [3]
Forma de feminin este Moroaicã (pl. Moroaice).

http://ro.wikipedia.org/wiki/Moroi

(iar moroii mie-mi aduc aminte de poezia lui Sorescu -Dumneata)




 
 

[Aleksa]

VALVE SI OAMENI-VALVE

"Apoi, mai, dragu mnieu, sa stii dumneata ca de la nimeni n-o s-auzi prin satele estea ce-auzi acum de la mine! Ai batrani care-o stiut, ori o murit, ori nu mai cred si-o uitat. Si cum iti spun eu, iti spun ca sa fii cu bagare de sama, ca sa-ti ramaie in suflet! Uite cum ii!... Est (sunt) douasprazace vineri mari in tat anu! Cel ce ramane zameslit din noptile estea douasprazace, acela nu se naste cum trebuie. Acuma, daca-i copchil de orasan, se poate naste ciung, prost, fara ochi, cu cap de animal, in tate feliurile. Oricum, nu ramane teafar. Da inainte, in satele noastre, pruncu acela se nastea c-o caciula rosa pa cap. Se mai nasc si acuma, la fel ca aista de la Gurahont. Si nimeni nu-i poate lua caciula di pa cap, n-o poate scoate nimeni, nici sa hie milioane de doctori care sa-i taie capu. Fiindca pruncu ii deja "hotarat" sa hie valva. Numa cu descantece poti sa-l scapi. Dupa ce l-ai nascut, chemi moasa care il boteaza si-l stragi! Il "anumesti" pa prunc in tate feliurile: valva lupchilor, valva matelor, valva iepurilor, valva cucuruzului, valva la ceapa, la mazare, valva banilor!... Valva la orice. Copchilu poate sa hie valva la tate celea pa lumea asta. La orisice lucru sau animal, el poarta numele acela, de pedeapsa pentru parintii care l-o croit in noptile sfinte. Tu te uiti la pruncu infasat si-i stragi: "Esti valva lupchilor!", "Esti valva cutare!...". Si tragi de pchelea cea rosa, incerci sa vezi daca se ia. Tat anumesti, tat anumesti, pan cand ii gasasti numele. Tre sa le pomenesti, cate-s in lume tate! Si numa cand nimeresti numele pa care-i pruncu "hotarat", numa atunci ii poti lua caciula di pa cap. Altfel n-o poti lua! Nu se desprinde caciula! Daca nu-l nimeresti pa ce-i el "hotarat", atuncea pruncu ramane cu caciula pa cap si n-are soarta si moare. Il omoara oaminii, spitalele, ca n-au ce sa faca cu el. Ca al din Gurahont. Da daca-l nimeresti, atuncea pchelea cea rosa i se desprinde sangura, o iei inceeet..., usooor... Si-i ramane capu pruncului curat. Pe urma, pruncu creste mare, poate sa hie om normal, la lucru si la alte celea, da el, oricum, nu ramane om ca tati oaminii. El ii valva! Ii un om "anumit" si ramane asa tata viata, ori numa pana la un "termin", pana la anii la care-i sortit sa hie valva, cat tane blastamu parintilor care l-o facut. Eu, in viata mea, am apucat multi oamini de-aistia, nascuti cu caciula pa cap. Dar ceea ce-ti zic eu acuma costa milioane pentru dumneata. Pentru ca estea nu le mai stie nimeni..."
"Vra sa zica, ce-nsamna valva? Unu cu putere mare, cu ordin. Adica acolo inde-i valva lor, acolo tati s-aduna, la ordinu lui. Daca-i valva lupchilor, atuncea lupchii s-aduna la ordinu lui."

http://www.formula-as.ro/2005/655/societate-37/iarna-valvelor-5788

[alex s.]

VALVE SI OAMENI-VALVE

"Est (sunt) douasprazace vineri mari in tat anu! Cel ce ramane zameslit din noptile estea douasprazace, acela nu se naste cum trebuie.

deci pana la 10 seara se poate...?

[Aleksa]

tot despre SANZIENE

Obiceiurile legate de Sanziene se pierd departe, in timp. Sunt datini al caror nume dac s-a pierdut. S-a pastrat cel roman - Sanziana (de la Sancta Diana), care circula si azi in Ardeal, si cel slav, de Dragaica, care a venit mai tarziu si care circula in Muntenia si Oltenia.
Sarbatoarea de Sanziene ( 24 iunie, de ziua nasterii Sf. Ioan Botezatorul) e legata de cultul recoltei, al vegetatiei si al fecunditatii, si pastreaza in ea, ca toata traditia romaneasca, un amestec fascinant de crestinism, paganism si vrajitorie. In Noaptea de Sanziene, "Dumnezeu randuieste un rastimp de liniste, cand stau in cumpana toate stihiile si cerurile cu stele si vanturile" (M. Sadoveanu), ielele pot sa fie imblanzite si fetele tinere pot sa-si afle destinul, spalandu-se, la rasaritul soarelui, cu roua curata de pe flori.
Aparatoare ale gospodariei, Sanzienele sunt plante cu flori galbene-aurii si placut mirositoare. Cresc prin livezi, pasuni, margini de paduri si poienite.
Insotite de muzica si chiuiturile flacailor, fetele aduna "florile de Sanziene" in buchete, fac colane si impletesc cununi sau le strang in buchetele. Aceste coronite si buchete sunt aduse in sat, unde sunt asezate pe porti, usi, ferestre, pe suri, pe stupi si chiar in straturile de legume, in credinta ca ele vor ocroti casa si gospodaria de puterea fortelor malefice, aducand totodata noroc, sanatate si belsug oamenilor, animalelor si semanaturilor (vor inflori ca Sanzienele).

Leac de boli: In noaptea de Sanziene, femeile pornesc in plina noapte spre locuri stiute numai de ele pentru a aduna ierburi de leac si descantece. Multe din florile si ierburile care se culeg in aceasta zi, se duc la biserica, cu credinta ca vor fi sfintite si prin aceasta vor fi curatite de influentele negative ale Ielelor, un fel de zane rele ale padurilor. Numai astfel, se zice, vor fi bune de leac.

Vestirea ursitului
Alaturi de ocrotire, Sanzienele erau socotite uneori de tinerele fete si un mijloc de a-si afla ursitul, cat si timpul cand se vor marita. Cununile barbatilor, impletite in forma de cruce, iar cele ale fetelor in forma de cerc, sunt aruncate pe casa. Daca jerbele se opresc pe acoperis, e semn de nunta, iar daca nu, ursitul sau ursita mai trebuie asteptati. In unele sate, e obiceiul ca pe drumul de intoarcere catre sat, fetele sa priveasca prin cununa, iar in functie de varsta si insusirile fizice ale persoanei vazute, sa deduca si calitatile morale ale viitorului sot. Fetele isi pun flori de Sanziene neimpletite sub capatai. In acea noapte, ele isi vor visa ursitul. Daca va fi purtata in par sau in san de fecioare sau tinere neveste, acestea vor deveni atragatoare si dragastoase. Inainte de rasaritul Soarelui, fetele si flacaii se apropie de ocolul vitelor. Cununile sunt aruncate in coarnele vitelor. Daca gingasa coronita se opreste in cornul unei vite tinere, fata se va marita dupa un tanar, iar daca se opreste in cornul vitei batrane, ursitul va fi om in varsta.
In ajun de Sanziene, seara, se intalnesc fetele care vor sa se marite, cu flacaii care doresc sa se insoare. Baietii fac ruguri, aprind faclii si le invartesc in sensul miscarii Soarelui, strigand:
"Du-te, Soare, vino, Luna
Sanzienele imbuna,
Sa le creasca floarea - floare,
Galbena, mirositoare,
Fetele sa o adune,
Sa le prinda in cunune,
Sa puna la palarie,
Floare pentru cununie,
Babele sa le rosteasca,
Pana-n toamna sa nunteasca."
A doua zi, in zori, cetele de feciori strabat satele cu florile de Sanziene la palarie, in semn ca au vazut cununile de flori pe hornuri la casele fetelor care-i intereseaza. Ei canta, chiuie si striga:
"Du-te, Luna, vino, Soare,
Ca tragem la-nsuratoare,
Cununile neursite,
Zac sub hornuri azvarlite."
Fetele se imbraca de sarbatoare, isi pun marame albe pe cap si coronite din floarea galbena si spice de grau. La brau sunt incinse tot cu flori de Sanziene, iar in maini tin spice de grau si seceri. Dupa ce se intorc in fuga de la camp, fluturandu-si maramele, la intrarea in sat, le asteapta flacaii cu ulcele cu apa si le stropesc. Apoi se intinde Hora Sanzienelor, la care se prind numai fetele ce au participat la datina. Uneori, Sanzienele plimba hora lor pe la unele case din sat, mai ales pe la casele plugarilor vrednici. Fetele poarta o cruce inalta, ce se cheama Steagul Sanzienelor. El este confectionat dintr-o prajina inalta de 2-3 metri, care are la capat o cruce impodobita cu flori de Sanziene, pelin, spice de grau si imbracata ca o papusa. Pentru a fi feriti de boala, copiii mici sunt dati de mamele lor in bratele Sanzienelor, pentru a fi "jucati".

Miezul calendaristic al verii - Sanzienele-, reprezinta momentul de cotitura al verii catre iarna, finalul muncilor agricole si pregatirea pentru recoltat. Este ziua cand vara confera energii miraculoase plantelor de leac si rod bun cerealelor.
Doua mari momente calendaristice se suprapun in aceasta sarbatoare.In primul rand reminiscente ale unui cult al soarelui care se indreapta catre iarna. Cea de-a doua semnificatie majora o constituie Sanziana - o ramasita a unui cult al dragostei si al iubirii. Este o sarbatoare feminina destinata atragerii energiilor faste de catre fete si femei.
http://forum.botlending.com/esoterics-myths/918-mitologie-romaneasca.html?t-918.html=

[zamolxis]

Sânziene
— Galium venim —
Numite ºi Drãgaica, Sânzienele sunt flori galbene aurii cu miros plãcut ce cresc prin fâneþe, prin livezi sau pe margini de pãdure. Sunt între cele mai iubite flori de cãtre popor, de aceea numele lor a fost dat celei mai vechi ºi importante sãrbãtori ro­mâneºti, Sânzienelor (numitã ºi Nedeia sau Drãgaica), ce se þin la 24 Iunie. în aceastã perioadã majoritatea ierburilor sunt în plinã floare, aceasta fiind ziua în care femeile, îmbrãcate de sãrbãtoare, se duc sã culeagã ierburile de varã necesare peste tot anul pentru diverse leacuri. în aceastã zi ele nu lucreazã, de teamã sã nu se "poceascã", adicã sã nu li se "strâmbe gura".[4, pag. 212]
Numele acestor flori, ca ºi al zilei lor, este de fapt cel al unor zâne, Sânzienele, ce pot fi uneori vãzute jucând asemenea Ielelor în Noaptea de Sânziene. Sub numele de Drãgaice, folclo­rul românesc mai desemna unele fãpturi fantastice frumoase, însã nemilostive, ce trãiau pe ogoare, prin lunci ºi pãduri[ll, pag. 490]. Noaptea de Sânziene este noaptea de 24 Iunie, noapte re­putatã astãzi pretutindeni ca având virtuþi magice. La mijlocul acestei nopþi este rânduit un rãstimp de liniºte, când stau în cumpãnã toate stihiile, este un moment de contact între lumea noastrã ºi "lumea cealaltã". Pentru o clipã, "cât ai deschide ºi ai închide o carte", se deschid pentru câþiva, Porþile Cerului.
Folclorul tuturor poporelor, mai cu seamã al celor nordice, marcheazã prin sãrbãtori speciale aceastã noapte de mistere. La români ea marcheazã "o datinã de strãveche provenienþã, al cãrui nume dac s-a pierdut, însã s-a pãstrat cel daco-roman de Sânzie­ne (Sancta Diana)."[\l] Sãrbãtoarea aceastã este de origine pre-celticã ºi pre-dacicã. Numele originar (moºtenit de la daci) cre­dem cã este cel de Nedeia (sãbãtoare prototipalã ºi pentru Moºi). Ea a fost transmisã popoarelor nordice prin intermediul druizi­lor, iar românilor de cãtre sacerdoþiul geto-dac.
La români se crede cã în aceastã noapte încing hore Sânzi­enele ºi cã acum trebuiesc culese ierburile de leac pentru a fi efi­ciente. Tot acum, folosind practici divinatorii, tinerii îºi aflã
viitorul, iar animalele, oriunde s-ar afla, se strâng ºi la stau la sfat. Cine le pândeºte le poate asculta, ºi poate afla astfel multe taine sau anumite comori.
în aceastã noapte, între ceasurile 10 ºi 12, apare floarea de Ferigã, albã ºi strãlucitoare ca o stea, ºi care aduce celui ce o are cel mai mare noroc. Sunt puþini cei care pot sã o vadã ºi sã o cu­leagã din pricina duhurilor nevãzute, care cum rãsare, o ºi cule­ge. Trebuie luatã dintr-o pãdure îndepãrtatã de orice aºezare omeneascã, unde nu se aude cântecul de cocoº.1
Unele popoare pentru pãstrarea sãnãtãþii se scaldã în zorii zilei de 24 Iunie, la Sânziene.[4, pag. 232] Acest obicei l-am exemplificat ºi 1-a români (în primul capitol), pe muntele Seme-nic, în apropierea vârfului Nedeia. Ca sã fie feriþi de dureri de ºale în cursul anului, oamenii se încing în ziua Sânzienelor cu o tulpinã de Cicoare sau cu Pelin.[4, pag.248]
Legat de Noaptea Sânzienelor vrem sã redãm o recentã întâmplare. Existã în Transilvania o renumitã pãdure B. pentru fenomenele stranii ce se petrec în ea. Au fosl executate sute de imagini foto cu fenomene din sfera para fizicului, ciud.ite apariþii luminoase. Aceste fenomene se produc relativ des. orice incursiune nocturnã aici fiind o aventurã. Totuºi, un moment anume, aºa cum este Noaptea de Sânziene, promite o varietate mai marc de fenomene. Pe acest considerent. în noaptea de 23 spre 24 Iunie 1993. o echipã formatã din ºase reporteri de la douã ziare au descins în pãdurea B. Vom spicui anumite momente din relatarea incursiunii lor. cronologic (respectând ora realã a meridianului, ºi nu ora convenþionalã "de varã", cum au procedat reporterii). Deci: Ora 22. Se intrã la pas în pãdurea B. Reporterii pãºesc încet, urmãriþi de farurile unei maºini care îi urmeazã. Liniºtea profundã li se pare "suspectã". Ora 22M. Dintr-o datã se face foarte cald. Aerul devine fierbinte... Ca la un semn pãdurea prinde viaþã. Se aud orãcãituri ciudate. Broaºte mici. roºii, sar pe drum. Ora 23. Cu toate cã este senin, cerul începe sã se aprindã. Fulgere rotunde fac din noapte zi. Ora 2330. Cerul este aproape alb. Fulgerelor mari. rotunde, le rãspund scântei ce þâºnesc din ramurile copacilor. Pare cã întreg cerul s-a unit cu pãmântul. Un reportofon porneºte singur, aºa cum mai devreme pornise o camerã video. înspre ora 24 reporterii ajung la un lac. Redãm relatarea unuia dintre reporteri:
"Deasupra lacului ceaþa ia forme înfricoºãtoare, schimbându-se dintr-o secundã în alta. Privim înmãrmuriþi cum contururi de femei apar ºi dispar de o parte ºi de cealaltã a lacului. Dintre copaci se aud gemete. Apoi. într-o fracþiune
de secundã, se aude o bubuiturã cumplitã ºi totul revine la normal. începe sã plouã mãrunt. Pe lac nu se mai vede nimic. Ceasul aratã l05 (în realitate 24 - n. a.) ºi pânã în oraº facem 40 de minute. Ajuns acasã îmi privesc din nou ceasul... Dupã 40 de minute de drum. ceasul meu indicã ora 3 ºi 40 de minute."
Dintre zânele Sânziene, una este mai bine cunoscutã din basme2, prototip al celorlalte, lâna Sânziana, sora Soarelui, iubitã de el, de care însã fuge, de frica incestului. Este o zeitate astralã ce locuieºte în Mãnãstirea Albã din Ostrovul Mãrii (tri­mitere probabilã la templul lui Apollon din Insula Albã -Leuke). Ea a fost identificatã cu zeiþa traco-dacicã Bendis (zeiþã a Lunii, a pãdurilor ºi a farmecelor; bustul sãu de bronz cu sânii proeminenþi, gãsit la Piatra Roºie, o sugereazã ºi ca zeiþã a dra­gostei), al cãrei cult, sub ocupaþia romanã a dacilor, ar fi fost asimilat de cel al Dianei. Astfel, dupã Mircea Eliade, Sancta Diana de la Sarmizegetusa a devenit Sânziana, iar forma latinã dianatici (cei posedaþi de Diana) a dat în limba românã zãnatici1.
în ziua de Sânziene, toate fetele tinere virgine din satele învecinate, îmbrãcate în haine noi de sãrbãtoare, având capetele acoperite cu marame albe ºi încununate cu cununile de (lori de Sânziene, se adunã ºi o aleg pe cea mai frumoasã dintre ele, cã­reia îi dau numele de Dragaicã sau Sânziana. O petrec pe ogoare cu mare alai, o gãtesc cu o cununã împletitã din spice ºi cu mul-ic basmale colorate ºi îi pun în mâini cheile de la hambare. Sân­ziana aleasã, împreunã cu alaiul ci de fete virgine, joacã hore pe câmp (ca ºi la intrarea în sate), apoi "se întoarce de la câmp spre casã cu mâinile întinse ºi cu basmalele fluturând în vânt, de par­cã ar zbura, ºi cutreierã toate satele din care s-a adunat lume s-o petreacã... Fetele din Moldova doresc din toatã inima sã aibã parte de aceastã cinstire sãteascã, deºi în cântecele lor spun mereu, dupã datinã, cã fata care a întruchipat Drãgaica nu se poate mãrita decât abia dupã trei ani."4
în unele sate (din Bistriþa-Nãsãud) fetele ºi feciorii ce vo­iau sã se cãsãtoreascã se strângeau seara, în ajunul zilei Sânzie-nelor. Bãieþii fãceau ruguri, aprindeau facle ºi le învârteau în sensul miºcãrii soarelui la apus, strigând:
"Du-te Soare, vino Lunã Sânzienele îmbuna, Sã le creascã floarea floare, Galbenã mirositoare, Fetele sã o adune
Sã le prindã in cunune. Sã le punã la pãlãrie Struþuri pentru cununie. Boabele sã le rãsteascã, Pãnã-n toamnã sã nunteascã.'
Fetele fug pe deal sau la munte, culeg ºi împletesc cununi, se întorc cu ele în fugã în sat ºi le aruncã pe casã. Dacã cununile se agaþã de hornuri, fetele se vor mãrita chiar în anul acela. A doua zi dimineaþa cetele de feciori strãbat satele cu buchete de Sânziene la pãlãrie, strigând în cor: "Hai faimoaselor, ce staþi, Zâne vreþi sâ rãmâneþi, Cã venim dupã peþitl Pânã nu v-aþi rãzgândit./'[li. pag. 399]
în cursul Noapþii de Sânziene sunt lãsate atârnate de streaºinã flori de scaieþi tunse de puf ºi, dupã cât creºte puful pânã dimineaþa, se stabileºte cantitatea de noroc (pe anul ce începe de la acest solstiþiu pânã la celãlalt) a celor ce le-au pus; iar florile de Sânziene (Galium venim) se fac mãnunchiuri proaspete cu care se împodobesc ferestrele, porþile, streºinile caselor, pentru a-i apãra pe oameni de duhurile rele.
Rouã de pe Sânziene, culeasã în ziua de Sânziene, se întrebuinþeazã în bolile ochilor, iar planta întreagã se pune în scãldãtorile copiilor debili pentru a-i întrema. Zeama Sânzienelor lor a fost folositã împotriva frigurilor. Plãmãditã în rachiu, planta vindeca hernia, iar datoritã proprietãþii sale de a închega laptele se mai numeºte ºi închegãtoare.

[zamolxis]

sunt o multime de descantece ce se fac pentru diferite afectiuni si probleme grave de sanatate...multe avand la baza anumite plante(dragaica,busuioc,etc), animale,etc....personal cunosc zeci si sute de descantece pentru vindecarea unor afectiuni foarte grave ajungand pana la vindecarea si a epilepsiei...
pentru mai multe detalii pot fi contactat aici sau pe id mess : vraciul2100 sau la adresa de e-mail : vraciul2100@yahoo.com

[lidia_dorin]

Rusaliile in superstitii si traditii romanesti


Desi este una din cele mai mari sarbatori ale crestinismului ortodox , Rusaliile , "Pogorarea Sfantului Duh" ori "Cincizecimea" , avand loc la 50 de zile dupa Pasti , isi are originile in religia pagana , respectiv in festivalul roman "Rosalia" ori "sarbatoarea trandafirilor" , ocazie cu care se aduceau trandafiri la mormintele celor apropiati si se organizau ospete in onoarea celor morti.Asa cum precizeaza Romulus Vulcanescu in cartea "Mitologie romana" , Rosalia a fost adoptata de daci in vremea ocupatiei romane , stravechiul cult al mortilor de origine dacica impletindu-se cu elemente aduse de cohortele de legionari proveniti din toate zonele imperiului roman.

Semidivinitati si personaje mitice seducatoare , Rusaliile sau Rusalcele sunt , in legendele populare romanesti, sunt niste fecioare frumoase (fiice ale imparatului Rusalim) , imbracate in vestminte stravezii , prin care li se ghiceste goliciunea , ce isi fac aparitia in perioada verii , in vazduh , in paduri , ostroave si zone muntoase izolate , in care dantuiesc si petrec la adapost de ochii oamenilor.Daca , totusi, se intampla sa fie zarite de un muritor ori vreo faptura omeneasca calca din greseala peste iarba arsa in care au horit , ghinionistul om este lovit de o boala mentala necrutatoare , caracterizata in folclor drept "luat de Rusalii", de care se poate vindeca prin descantece ori prin intermediul horei Calusarilor.La fel de riscant este ca o faptura omeneasca sa le surprinda in timpul magicei lor hore sub lumina Lunii , atunci cand goale ori cu sanii dezveliti si parul despletit , Rusaliile se dedau unui ritual de neinteles pentru muritori.In stravechiul dans al Calusarilor , se obisnuia sa se sara peste foc pentru a scapa nevatamat in urma intalnirii cu Ielele .Intr-un alt tip de vindecare rituala , bolnavii erau scosi afara din casa , asezati cu fata in sus pe pamant si cu capul indreptat catre rasarit sau miazazi , langa ei fiind amplasat steagul Calusarilor si o oala de lut cu apa , legata cu ata rosie , de care este prins si un pui de gaina. Calusarii se prindeau in joc de trei ori , ei antrenandu-l in dans si pe cel suferind , in final vataful aruncand oala in sus .Atunci cand se izbea de pamant , oala trebuie sa se sparga , puiul sa moara , iar apa din oala este necesar sa il stropeasca pe bolnav .Daca se intampla in acest fel, omul se insanatosea si juca impreuna cu calusarii , in caz contrar fiind sortit sa moara. In Valcea, exista traditia ingroparii "Caprei" (un lemn cocarjat , cu unul din capete sculptat ca un bot de capra , ce era purtat la brau de catre unul din calusari) odata cu venirea anotimpului rece, ea fiind dezgropata de Rusalii , un simbolism asociat cu ciclul mortii si invierii soarelui."Capra" putea fi dezgropata si mai inainte , atunci cand se imbolnavea cineva , calusarii urmand a juca pentru insanatosirea celui suferind.

Rusaliile sau Ielele sunt cunoscute drept ursitoare ale copiilor si prezicatoare ale mortii oamenilor.Ca mijloace de protectie fata de aceste fiinte nepamantene , satenii obisnuiau sa isi decoreze casele cu leustean , usturoi , crengute de tei sau sa le imbuneze prin pomeni in ziua "Mosilor de vara" , Ielele fiind considerate uneori a fi spirite ale mortilor (sau suflete ale unor fete moarte) , eliberate din morminte din Joia Mare si pana la slujba din duminica de Rusalii.

Alte superstitii , traditii si obiceiuri de Rusalii cuprind :

- In ziua de Rusalii , oamenii purtau pelin in san sau la brau , perntru a fi aparati fata de Iele.In unele regiuni, satenii considerau de bun augur sa poarte la san ori la brau trei fire de usturoi , in altele obisnuindu-se sa se poarte usturoi la ureche sau chiar in palarie.
- Daca vrei sa nu fii luat de Rusalii , in aceasta duminica (Duminica Mare) nu este bine sa te certi cu nimeni.
-In unele regiuni folclorice , precum cea de pe valea Gurghiului , din judetul Mures , exista in fiecare an , dupa Rusalii , traditia "udatului nevestelor" .Conform credintei populare, femeile care erau udate din plin deveneau mai frumoase si mai sanatoase.
- In Bihor , se obisuia sa se aduca la biserica oale si diferite vase ce urmau a fi folosite pentru a se face mancare in restul anului , in care se punea faina si sare amestecate cu furaje.Animalele care se infruptau din aceasta mancare sfintita de preot erau aparate fata de vraji si spirite rele.Din faina binecuvantata la biserica se facea paine pe vatra , indicata pentru femeile ce isi doreau sa ramana insarcinate sau pentru cele gravide, cele din urma fiind astfel sigure ca vor da nastere unor copii sanatosi si frumosi.
- In satul Batin din judetul Cluj se practica obiceiul "impanatului boului" , in care un astfel de animal defila pe ulite , gatit cu ghirlande de flori , urmat de oamenii din sat.Preotul sfintea apoi boul in fata parohiei si dadea de baut oamenilor din procesiune.Urma ca boul sa fie eliberat si stapanit de catre o fecioara , ce dadea ocol cu el unei mese de trei ori.Curajoasa fata era recompensata, se spune, prin faptul ca o astepta maritisul in mai putin de un an.
- In Banat , se credea ca de la Joia Mare si pana la "Rusitori" (a saptea sau a noua zi dupa Rusalii) cerul , raiul si iadul sunt deschise, astfel incat sufletele sa poata veni acasa si sa petreaca in familie.
- Cine indrazneasca sa munceasca la camp in zilele de Rusalii, este pedepsit de catre Iele cu amorteala , amuteala , strambarea gurii , ologeala , dambla ori luat de vant.
- Pentru a fi feriti contra deochiului, copiilor li se atarna la gat usturoi de la Rusalii.
- In Valcea , usturoiul de la Rusalii se punea la ferestre , pentru a feri casele de duhuri rele.
- Usturoiul si pelinul de la Rusalii se tinea in casa un an incheiat , ca protectie fata de duhurile necurate si de felurite vraji.
- Portile curtilor si casele se impodobeau cu frunze de nuc , tei sau cu flori.
- Potrivit unui alt obicei, oamenii duceau la biserica ramuri de tei si frunze de nuc , semnificand limbile de foc prin care si-a aratat puterea Sfantul Duh atunci cand a coborat peste Sfintii Apostoli.Dupa ce erau sfintite, acestea se asezau la stresinile caselor si la icoane, ca mijloace de protectie a locuintei si familiei.
- In unele regiuni , pentru a se scapa de razbunarea Ieleleor, se infingea in parul portii un craniu de cal.
- In duminica de Rusalii nu este recomandat sa te cocoti in copaci sau in locuri inalte si nu este bine sa calatoresti departe de casa. Astfel, se zicea ca nu e bine sa te urci pe varfurile dealurilor, pentru a nu fi pocit de catre Iele.
- In a doua zi de Rusalii, se obisnuia ca preotul impreuna cu satenii sa mearga pe camp , in scopul sfintirii apei si a stropirii pamantului , in asa fel incat acesta sa fie ferit de grindina.
- Rusaliile sunt cele din urma zile in care gospodinele mai pot face pasca.Pana la viitorul Paste , acest lucru este oprit.
- Vreme de noua saptamani dupa Rusalii nu se culeg ierburi de leac.

http://godessdiana88sex1.blogspot.com/2011/06/rusaliile-in-superstitii-si-traditii.html

http://godessdiana88sex1.blogspot.com/2011/06/mosii-de-vara-in-superstitii-si.html