următorul mesaj »

[Madalina_Reloaded]

Dupa premierele din Europa, filmul de Palme d’Or va fi proiectat si in cinematografele din Nepal, Sri Lanka, Islanda sau Ecuador.

Pana la sfarsitul anului, pelicula lui Cristian Mungiu, „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, va traversa patru continente. Pe harta proiectiilor sunt punctate tari ca Sri Lanka, Nepal, Bangladesh, India, Pakistan, Columbia, Paraguay, Bolivia, Argentina sau Islanda.

O programare provizorie a premierelor, intocmita de distribuitorul general Wild Bunch, arata ca in septembrie pelicula de Palme d’Or va fi vizionata in opt tari din America de Sud si in Mexic - unde Cristian Mungiu va fi prezent pe 4 septembrie - si posibil in cinci teritorii din Asia.

Imediat dupa lansarea din tara, programata pe 14 septembrie, „432” va rula de pe 19 septembrie in Belgia, in 18 copii. Filmul va traversa Atlanticul la inceputul lui 2008, in Islanda va fi difuzat din octombrie, iar in Japonia, in martie.

Locul trei in Hexagon

Primele „iesiri in public” ale filmului regizat de Cristian Mungiu, in Italia si Franta, i-au entuziasmat pe distribuitori. In Franta, in ziua premierei, pe 29 august, pelicula a avut circa 12.000 de intrari numai in zona Parisului si s-a pozitionat pe locul trei in box-office. Potrivit lui Emmanuelle Castro, de la Wild Bunch, „432” a fost difuzat in nu mai putin de 167 de copii, dintre care 30 numai in capitala Hexagonului.

„Din cate am inteles, dat fiind rezultatul remarcabil din Franta - peste 19.000 de intrari in prima zi, la nivelul unei „comedii populare franceze”, mi s-a zis, - se pare ca CNC-ul francez va sprijini producerea a inca aproximativ 30 de copii pentru orasele mai mici, care in mod normal ar fi primit filmul peste cateva saptamani”, a detaliat regizorul Cristian Mungiu. Distribuitorii francezi de la Bac Films estimeaza ca se vor cumpara in jur de 400.000 de bilete sau chiar mai mult.

„Magnific si important”

In ciuda privirii critice a Vaticanului, filmul a acumulat in Italia 125.000 de euro si s-a clasat pe locul sapte in box-office, de la premiera de pe 24 august. Distribuitorii de la Lucky Red au trimis in cinematografe 127 de copii, un numar pe care mizeaza doar in cazul blockbusterelor. „Cumulate, rezultatele din Franta si Italia conduc la ideea ca cel mai probabil filmul va depasi un milion de intrari in Europa pana la sfarsitul anului”, a adaugat Mungiu.

Premiera franceza a fost insotita de cronici elogioase, dezbateri pro sau contra avort si vox-pop-uri printre spectatorii iesiti din sala de cinema. „Le Parisien” relata joi ca „e dificil sa-i faci pe oamenii care ies de la vizionarea lui „432” sa vorbeasca. Dupa proiectia filmului lui Cristian Mungiu (...), limbile se dezleaga cu greu.” In opinia intervievatilor „Le Monde”, fie ca sunt pro sau contra avortului, filmul e „magnific si important”.

TRASEU

Tara                                                   Data premierei

Romania                                           14 septembrie|

Benelux                                             19 septembrie

India, Pakistan                                 septembrie

Mexic, Argentina                             septembrie

Islanda                                               7 octombrie

Finlanda                                            26 octombrie

Portugalia                                         1 noiembrie

Caraibe                                             1 decembrie

Taiwan                                               7 decembrie

Norvegia                                           1 ianuarie 2008

Cehia, Slovacia                               1 ianuarie 2008

Marea Britanie, Irlanda                  11 ianuarie 2008

Suedia                                               11 ianuarie 2008

Spania                                               1 februarie 2008

Japonia                                             1 martie 2008

[simona_02]

Urias, fenomenal succes de presa in Franta pentru filmul lui Cristian Mungiu. Parca si mai mare decat imediat dupa decernarea, in competitia de la Cannes, a ravnitilor lauri – La Palme d’or – pentru acest "4-3-2", cum deja i se spune in jargonul familiar sumbrului film. "4 luni, 3 saptamani, 2 zile" culege cele mai delirante calificative, deopotriva in presa populara si in cea culturala. Multe titluri de cronici se rezuma sa spuna: "Mergeti sa-l vedeti, nu veti regreta", dupa care urmeaza elogii ce nu se mai foloseau decat, poate, in perioada "noului val", cand cinematografia franceza isi descoperea ea insasi un suflu exceptional. Aparitia unei noi generatii de tineri cineasti in Romania, despre care se vorbeste si cu aceasta ocazie,  pare a fi si un fel de victorie franceza. Reactia de acum traduce si un soi de solidarizare cu acesti tineri, pana nu demult anonimi,  nesprijiniti de nimeni, dar care au stiut sa reziste modelelor comerciale, retetelor americane de succes facil. Pare deci si o batalie a cinematografiei franceze, sau a mizelor pe care ea si le-ar pune, daca nu ar traversa acum un lung pustiu estetic, cu moliciuni si frivolitati. Or, Mungiu vine sa propuna o intoarcere la surse, aruncand in arena si implicita intrebare: de ce facem film, la ce slujeste arta? Filmul sau despre un oribil, dar si banal avort, in anii socialismului romanesc real, este o poveste simpla, insa tratata cu intensitatea unei drame antice. Eschil ajuns intr-o societate omeneasca atemporala, privind impasibil cum un fat este scos din maruntaiele mamei sale si aruncat la gunoi, fiindca nu i se va ingadui sa traiasca. Eschil, cel care cunostea minunatia omului; si in sublim, si in oribil, si in spiritualizare, si in degradare. Mungiu este un mare artist fiindca vede filoanele bogate, acolo unde atatia altii se lasa derutati de mode trecatoare. Iar el se uita la unelte abia dupa ce a reperat filonul, in vreme ce atatia bizantini (dar nu numai in cinematografie, ci si in literatura romaneasca de astazi sau in discutiile despre societatea postdecembrista) intorc pe toate fetele considerente inepte despre "canoane", "tendinte", "revizuiri" sau noi "revolutii" ale dezgustului, intr-o rasfatata dezabuzare. Toata lumea a observat crescendo-ul dramei in acest film nu minimalist, ci eliberat de zorzoanele artei decorative (iar imaginile au in zilele noastre tendinta de a deveni o mediocritate extrem de agresiva). Toata lumea e fascinata de precizia cu care, in film,  simbolurile comunica  intre ele  si impun un limbaj al terifiantului cotidian, ce reconstituie in fundal si atmosfera sociala din acea Romanie, fara sa pice in etnografie miserablista. si abia asa occidentalii  realizeaza ca lumea de alaturi fusese in toate aceste decenii un infern. Are dreptate Mungiu cand precizeaza ca el nu a vrut sa faca nici un film despre comunism, nici unul despre avorturi. Dar, selectand aceasta scena de viata cu care s-au confruntat milioane de femei in Romania si tratand-o in registrul disperarii neputincioase de atunci, care se amesteca cu registrul  degradarii, al jegului moral, al terorii difuze si al mizeriei cotidiene, el atinge realmente intrebari esentiale despre sensul vietii umane. O adevarata lectie de autenticitate. si cand te gandesti ca Mungiu iti facuse ucenicia pe langa regizori occidentali veniti in ultimii ani sa produca fleacuri pe ieftinele platouri de filmare din Romania! Dar lectia se intoarce si spre publicul din Romania, deocamdata fascinat, daca nu chiar lobotomizat de imaginile de sinteza ale productiei totalitare mondiale. Uite ca e timpul sa ne privim in fata trecutul! Dar trebuie sa o facem cu intensitatea si cu bucuria catartica a cuiva abia scapat de la inec.

Dinu Flamand este scriitor stabilit la Paris

http://www.romanialibera.ro/a104987/lectia-lui-mungiu.html

[eccellentedeluxe]

aseara ne-am dus eu si sotia sa vedem aici la Milano filmul care il dadeau la Odeon multisala. Frumos, pacat pentru finalul care ne-a lasat putin uimiti...oricum de data asta va dau dreptate, dublajul a distrus atmosfera filmului.