următorul mesaj »

[light]

In balta 4 ochi luceste
E 2 peste!

Mos' Geru' , te rad in cap daca imi faci prastie topicul. 
Stiu ca  impulsul tau nr. 1 - Tenghy, te sileste sa nu mai fii asa activ in forum, dar nah....ori suporti cuminte lipsa ei, ori iti cauti alt cal de bataie, dar rogu-te, nu pe topicul asta. Multumesc mosulica  buclucas. 

[Geronimo]

Frumoasa reactie. Ca si cum o poezie trebuie sa aibe neaparat mai mult de doua versuri...

[lidia_dorin]

Poezie de Tudor Arghezi, face parte din volumul “Copilãrie”



Fã-te, suflete, copil
ªi strecoarã-te tiptil
Prin porumb cu moþ ºi ciucuri,
Ca sã poþi sã te mai bucuri.

Strânge slove, cãrþi ºi panã.
Dã-le toate de pomanã.
Unui nou învãþãcel,
Sã se chinuie ºi el.

Gândul n-o sã te mai fure
Prin zãvoaie ºi pãdure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngânã ºi te minte.

Când tristeþile te dor,
Uitã tot ºi tâlcul lor.

[light]

Cu mâine zilele-þi adaogi...

Cu mâine zilele-þi adaogi,
Cu ieri viaþa ta o scazi
ªi ai cu toate astea-n faþã
De-a pururi ziua cea de azi.

Când unul trece, altul vine
În astã lume a-l urma,
Precum când soarele apune
El ºi rãsare undeva.

Se pare cum cã alte valuri
Cobor mereu pe-acelaºi vad,
Se pare cum cã-i altã toamnã,
Ci-n veci aceleaºi frunze cad.

Naintea nopþii noastre umblã
Crãiasa dulcii dimineþi;
Chiar moartea însãºi e-o pãrere
ªi un vistiernic de vieþi.

Din orice clipã trecãtoare
Ãst adevãr îl înþeleg,
Cã sprijinã vecia-ntreagã
ªi-nvârte universu-ntreg.

De-aceea zboare anu-acesta
ªi se cufunde în trecut,
Tu ai º-acum comoara-ntreagã
Ce-n suflet pururi ai avut.

Cu mâine zilele-þi adaogi,
Cu ieri viaþa ta o scazi,
Având cu toate astea-n faþã
De-a purure ziua de azi.

Priveliºtile sclipitoare,
Ce-n repezi ºiruri se diºtern,
Repaosã nestrãmutate
Sub raza gândului etern.

[light]

Puterea ei

Ceva mã înalþã mai presus de banal,
îmi spalã rãdãcinile sufletului
Ceva îmi dã aripi sã zbor peste lespezile
mormintelor sub care am îngropat obida
dezamãgirilor ºi visele subjugate.
Ceva îmi diluezã stâlpii spaimelor,
Care odinioarã-mi frângeau bucuria
ªi inocenþa din zâmbetul unui copil.

Ceva îmi smulge vãlul ce-mi umbreºte
razele lunii ºi spendoarea cerului când
viaþa-i un castel ruinat.
Ceva îmi dã puterea de-a ierta trecutul
ce mi-a zdrelit genunchii copilãriei.
Ceva îmi ºterge þipãtul în care-am
adus pe lume o nouã viatã.
Ceva îmi dã culoare obrajilor palizi
îmi dã sclipirea si seninãtatea
ochilor mei de jad
Ceva îmi cântã muzica vieþii,
Ceva mã opreºte sã strivesc lacrima
unui prieten când greºeºte,
Ceva mã îndeamnã sã adun sub aripi
prietenii care mi-au redat
perla încrederii în mine ºi în ei totodatã,
Ceva îmi spune cu regret
cã holocaustul nu ar fi existat dacã,
am fi avut darul omenesc în noi.
Ceva mã trezeºte din himera alergãrii
dupã un mâine pentru a fi eu însãmi
ºi-mi spune cã eu însãmi trebuie sã fiu oricând
Ceva care nu este decât… IUBIREA.

Autor - Light

[light]

- Orfanii-

Dedicata orfanilor din Haiti si nu doar lor...


Talpile lumii dor cumplit,
zac umflate, uscate
Din crapaturile calcaielor
fumega altare de lacrimi.
Picioarele pamantului se tarasc,
fara ciorapii firescului
intr-un bocanc prea stramt
avand marca indiferentei.

Talpicii mustesc de obida,
intr-un creuzet al disperarii.
Sireturile durerii sunt innodate
pe glezna copiilor orfani
orfani de parinti, de zambet candid
dar nu orfani de Tine, Doamne.

Ocroteste-i, Parinte drag...

Autor - Light

[ranya]

Il tuo corpo è composto di frutti
La notte esali un odore di pesche
Scende il tuo bacio dalla gola al cuore
Come va l’acqua di una fontana
E la mia pelle freme alle carezze
Come al soffio di Dio l’erba dei campi.
Sei una coppa di frutti
posata accanto alle mie labbra tutti i giorni.



(p.13, Luna d’amore, Jorge Carrera Andrade)

[ellina]

Am o ratisoara
Duce-un sac la moara.
Pe cand un cocos
Toarna boabe-n cos.
Vine si gaina,
Sa stranga faina.
Iar o gasca schioapa,
Le aduce apa.
Vine si ratoiul,
Ca sa ia gunoiul.
Atunci doua curci,
Pun caldarea-n furci.
Una, cea mai mare,
Amesteca-n caldare.
Un curcan,
Mitocan,
Se plimba prin casa,
Cu gandul la masa.

(harnicia pasarilor - de la bunica mea)

[light]

În locul unde ne vom fi retras
 - Constanþa Buzea


Sunt ostenitã când te simt aproape
De grija ta m-aº lepãda un ceas
Un greier mare nopþilor dã glas
Mãrunte flori viseazã sã-l îngroape.

Neliniºtitã viaþa mea încape
În umbra fãrã ghimpi de la popas.
Ce vom avea din ce ne-a mai rãmas?
Nici un cuvânt nespus sã nu ne scape.

În voia lor vei crede cã te las
ªi vor fi nori ca-n preajma unor ape
În locul unde ne vom fi retras.

Sufletul tãu se sparge ca un vas
La care vin prea multe sã se adape
Sãlbãticiuni ºi vite de pripas.

Din volumul "Roua plural", 1999

[light]

Închis în lumea celor mari
 - Constanþa Buzea

Copil sã fii, sã te gîndeºti
închis în lumea celor mari.
Copil sã fii, sfios sã treci
ªi sã asculþi cuvinte.

Sã batã vîntul pentru toþi,
Dar pentru tine el sã-nsemne altceva,
Sã simþi cã eºti nemuritor.

Sã fii curat ºi sã te-ascunzi
De vina celorlalþi,
De nori sã-þi fie milã,
ªi de schimbarea lor
De care nu sunt vinovaþi.

Din volumul "Pasteluri", 1974

[Ruxandra]

Careta vieþii
Aleksandr Sergheevici Puºkin

Deºi purtînd o grea povarã,
Careta luneca uºor.
Brav vizitiu, cu barba rarã,
Ne poartã timpul parcã-n zbor.

Trîntiþi în pernele caretii,
Preabucuroºi de-orice-ntîmplãri,
Strigam: -„Hai mîna-n...!”
Sãtui de somn ºi desfãtãri.

Dar scade rîvna la amiazã.
Ne-a zdruncinat acest proclet.
Costiºe, rîpi ne bagã-n groazã.
Strigãm: -„Nebune, mai încet!”

Careta-n zbor întins ne poartã.
Spre searã ne-am obiºnuit.
Ajungem moþãind la poartã-
Iar timpu-aleargã nesfîrºit.

[Ruxandra]

Riga Crypto si Lapona Enigel
Ion Barbu

Menestrel trist, mai aburit
Ca vinul vechi ciocnit la nuntã,
De cuscrul mare dãruit
Cu pungi, panglici, beteli cu funtã,

Mult îndãrãtnic menestrel,
Un cântec larg tot mai încearcã,
Zi-mi de lapona Enigel
ªi Crypto, regele-ciupearcã!

- Nuntaº fruntaº!
Ospãþul tãu limba mi-a fript-o,
Dar, cântecul, tot zice-l-aº,
Cu Enigel ºi riga Crypto.

- Zi-l menestrel!
Cu foc l-ai zis acum o varã;
Azi zi-mi-l strâns, încetinel,
La spartul nunþii, în cãmarã.

*

Des cercetat de pãdureþi
În pat de râu ºi-n humã unsã,
Împãrãþea peste bureþi
Crai Crypto, inimã ascunsã,

La vecinic tron, de rouã parcã!
Dar printre ei bârfeau bureþii
De-o vrãjitoare mânãtarcã,
De la fântâna tinereþii.

ªi rãi ghioci ºi toporaºi
Din gropi ieºeau sã-l ocãrascã,
Sterp îl fãceau ºi nãrãvaº,
Cã nu voia sã înfloreascã.

În þãri de gheaþã urgisitã,
Pe-acelaºi timp trãia cu el,
Laponã micã, liniºtitã,
Cu piei, pre nume Enigel.

De la iernat, la pãºunat,
În noul an, sã-ºi ducã renii,
Prin aer ud, tot mai la sud,
Ea poposi pe muºchiul crud
La Crypto, mirele poienii.

Pe trei covoare de rãcoare
Lin adormi, torcând verdeaþã:
Când lângã sân, un rigã spân,
Cu eunucul lui bãtrân,
Veni s-o-mbie, cu dulceaþã:

- Enigel, Enigel,
Þi-am adus dulceaþã, iacã.
Uite fragi, þie dragi,
Ia-i ºi toarnã-i în puiacã.

- Rigã spân, de la sân,
Mulþumesc Dumitale.
Eu mã duc sã culeg
Fragii fragezi, mai la vale.

-Enigel, Enigel,
Scade noaptea, ies lumine,
Dacã pleci sã culegi,
Începi, rogu-te, cu mine.

-Te-aº culege, rigã blând...
Zorile încep sã joace
ªi eºti umed ºi plãpând:
Teamã mi-e, te frângi curând,
Lasã. - Aºteaptã de te coace.

-Sã mã coc, Enigel,
Mult aº vrea, dar vezi, de soare,
Visuri sute, de mãcel,
Mã despart. E roºu, mare,
Pete are fel de fel;
Lasã-l, uitã-l, Enigel,
În somn fraged ºi rãcoare.

- Rigã Crypto, rigã Crypto,
Ca o lamã de blestem
Vorba-n inimã-ai înfipt-o!
Eu de umbrã mult mã tem,

Cã dacã-n iarnã sunt fãcutã,
ªi ursul alb mi-e vãrul drept,
Din umbra deasã, desfãcutã,
Mã-nchin la soarele-nþelept.

La lãmpi de gheaþã, supt zãpezi,
Tot polul meu un vis viseazã.
Greu taler scump cu margini verzi
De aur, visu-i cerceteazã.

Mã-nchin la soarele-nþelept,
Cã sufletu-i fântânã-n piept,
ªi roata albã mi-e stãpânã,
Ce zace-n sufletul-fântânã.

La soare, roata se mãreºte;
La umbrã, numai carnea creºte
ªi somn e carnea, se dezumflã,
Dar vânt ºi umbrã iar o umflã...

Frumos vorbi ºi subþirel
Lapona dreaptã, Enigel,
Dar timpul, vezi, nu adãsta,
Iar soarele acuma sta
Svârlit în sus, ca un inel.

- Plângi, preacuminte Enigel!
Lui Crypto, regele-ciupearcã.
Lumina iute cum sã-i placã?
El se desface uºurel
De Enigel,
De partea umbrei moi, sã treacã...

Dar soarele, aprins inel,
Se oglindi adânc în el;
De zece ori, fãrã sfialã,
Se oglindi în pielea-i chealã.

ªi sucul dulce înãcreºte!
Ascunsa-i inimã plesneºte,
Spre zece vii peceþi de semn,
Venin ºi roºu untdelemn
Mustesc din funduri de blestem;

Cã-i greu mult soare sã îndure
Ciupearcã crudã de pãdure,
Cã sufletul nu e fântânã
Decât la om, fiarã bãtrânã,
Iar la fãpturã mai firavã
Pahar e gândul, cu otravã,

Ca la nebunul rigã Crypto,
Ce focul inima i-a fript-o,
De a rãmas sã rãtãceascã
Cu altã faþã, mai crãiascã:

Cu Laurul-Balaurul,
Sã toarne-n lume aurul,
Sã-l toace, gol la drum sã iasã,
Cu mãsãlariþa-mireasã,
Sã-i þie de împãrãteasã.

[light]

DA, DOAMNE, O PLOAIE ALBASTRA

-Nichita Stanescu

Si strig in sus, si strig in jos,
la dreapta si la stinga si-nainte
si inapoi, profund nesomnoros,
limba cu luna noua, dinte:

Sa fim spalati de un lichid, sa fim spalati
cum speli cu cirpa uda o fereastra
de tine, Doamne, vitregii tai frati,
cu o torentiala ploaie-albastra.

Ploua, siroieste cu ingeri, cu stafii,
pe acoperisurile de tabla, pe mansarde.
Riuri verticale, sunet gri.
Acum se stinge tot ce arde.

Ploua, se lipesc aripi de apa de geamuri.
Frigul isi intinde spre noi o limba ascutita si dubla.
Duce-m-as calare pe un cal fara hamuri
in cimpia neagra, lugubra.

Duce-m-as cu parul ud de ingeri, de stafii,
izbit in timpla de Icarii scinteind
ai apelor, cazind de sus atit de vii
din suspendatul, fixul labirint.

[light]

Minciunile

de Adrian Paunescu

Dar, hai, sã ne spunem minciuni importante,
Dar, hai, sã ne spunem minciuni ºi mai mici,
Aºa cum amanþii le mint pe amante
ªi ele îi mint pe pãmânt pe aici.

Dar, hai, sã ne spunem cu patos braºoave,
Dar, hai, sã vedem cine minte mai mult,
Ascultã delirul consoanelor grave,
Cum ºi eu minciunile tale le-ascult.

E foarte frumoasã, e foarte frumoasã
Minciuna aceasta pe care mi-o spui,
Aºa cã, te rog, ºi pe mine mã lasã
Sã palavrãgesc doar ce nu-i, doar ce nu-i.

Concurs de minciuni la echipe ºi solo
ªi ies campioni mincinoºii cei mari,
Dar, dragã Pãcalã, tu ce faci acolo?
În campionate de ce nu apari?

Se minte cum nu s-a minþit niciodatã,
E multã minciunã la noi pe pãmânt,
Sunt false recursuri ºi nu-i judecatã,
Balanþa cea veche-a dreptãþii s-a frânt.

Dar, hai, sã minþim fãrã nici o ruºine,
Dar, hai, sã minþim în direct ºi-n rãspãr,
Cã poate prin rãu vom ajunge la bine,
Minciuna supremã va fi adevãr.

[lidia_dorin]

Fermate gli orologi, il telefono sia rimosso,
Tenete buono il cane con un succulento osso,
Fate tacere i pianoforti e con un rullio smorzato
Esponete la bara, ricevete chi ・addolorato

Fate che gli aerei volteggino alti con sconforto
scrivendo nel cielo il messaggio: Lui ・Morto,
Adornate di crespo il collo dei piccioni metropolitani,
Fate indossare guanti neri ai vigili urbani.

Lui era il mio Nord, il mio Sud, il mio Oriente e il mio Occidente,
La mia settimana di lavoro e la mia domenica a far niente,
Il mio mezzogiorno, la mia mezzanotte, il mio discorso, il mio canto,
Credevo che l'amore fosse eterno: mi sbagliavo tanto.

Non servono pi・le stelle: spegnetele una a una;
Smantellate il sole e imballate la luna;
Svuotate l'oceano, sradicate le piante.
Perch・ormai pi・nulla sar・importante.

by W.H. Auden