următorul mesaj »

[light]

...

[alex s.]

.

[irinak]

Lentamente muore

Lentamente muore chi diventa schiavo dell'abitudine, ripetendo ogni
giorno gli stessi percorsi, chi non cambia la marca, chi non
rischia e cambia colore dei vestiti, chi non parla a chi non conosce.

Muore lentamente chi evita una passione, chi preferisce il nero su
bianco e i puntini sulle "i" piuttosto che un insieme di emozioni,
proprio quelle che fanno brillare gli occhi, quelle che fanno di uno
sbadiglio un sorriso, quelle che fanno battere il cuore davanti
all'errore e ai sentimenti.

Lentamente muore chi non capovolge il tavolo, chi è infelice sul
lavoro, chi non rischia la certezza per l'incertezza, per inseguire un
sogno, chi non si permette almeno una volta nella vita di fuggire ai
consigli sensati. Lentamente muore chi non viaggia, chi non legge, chi
non ascolta musica, chi non trova grazia in se stesso. Muore lentamente
chi distrugge l'amor proprio, chi non si lascia aiutare; chi passa i
giorni a lamentarsi della propria sfortuna o della pioggia incessante.

Lentamente muore chi abbandona un progetto prima di iniziarlo, chi non
fa domande sugli argomenti che non conosce, chi non risponde quando gli
chiedono qualcosa che conosce.

Evitiamo la morte a piccole dosi, ricordando sempre che essere vivo
richiede uno sforzo di gran lunga maggiore del semplice fatto di
respirare.
Soltanto l'ardente pazienza porterà al raggiungimento di una splendida
felicità.

(P. Neruda)

[light]

    ...



 

[nagual]

Light,frumos... Mai coboara de pe aripile vantului cu versuri de-ale tale

Si-acum o poezie:
   Drumurile,pe cari nu le umblam,
   drumurile,ce raman in noi,
   ne duc si ele,fara numar,undeva.
   Cuvintele,pe care nu le rostim,
   cuvintele,ce raman in noi,
   descopera si ele,fara margini,faptura.
   Luptele,ce nu le dam,
   luptele,ce raman in noi,
   ne largesc si ele in taina patria.

   Samanta,pe care n-o daruim,
   samanta,ceramane in noi,
   multiplica si ea fara capat viata.
   Moartea de care nu murim,
   moartea ce ramane in noi,
   ne adanceste si ea tacerea.
   Si pretutindeni prin toate
   isi pune temei poezia.

                     Inscriptie - Lucian Blaga

[light]

...

[cami01]

numai voi? stai ca bag si eu una

Painjenul si furnica

Un paianjen si-o furnica,
Dansau pe sapca o hora mica.
Hai cumatra la horica!!
Sa dansam pe sapcalica!
Zice paianjenul jucaus,
Iar furnica fugi sus,
Si dansara jucausi
Amandoi pe-un piciorus...


   personala

[nagual]

   Nu-i adevarata povestea ca oamenii au descoperit focul
   lovind doua pietre.
   Focul a aparut altfel,cand singuratatea primului om
   s-a lovit de prima intrebare,
   cand un om s-a gandit sa prefaca ranile lui in speranta,
   sa-si lumineze mainile
   si teama de el.
   Poate focul n-a fost decat un mijloc de a lupta impotriva
   cenusii,
   cand vulturii coboara in noi
   si ne temem.
                             
                                        Focul - Octavian Paler

[nagual]

   Spune-mi,daca te-as prinde-ntr-o zi
   si ti-as saruta talpa piciorului,
   nu-i asa ca ai schiopata putin,dupa aceea
   de teama sa nu-mi strivesti sarutul?...

                          Poem - Nichita Stanescu

[alex s.]

.

[nagual]

   Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
   si nu ucid
   cu mintea tainele,ce le-ntalnesc
   in calea mea
   in flori,in ochi,pe buze ori morminte.
   Lumina altora
   sugruma vraja nepatrunsului ascuns
   in adancimi de intuneric,
   dar eu,
   eu cu lumina mea sporesc a lumii taina-
   si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
   nu micsoreaza,ci tremuratoare
   mareste si mai tare taina noptii,
   asa sporesc si eu intunecata zare
   cu largi fiori de sfant mister   
   si tot ce-i neanteles
   se schimba-n neantelesuri si mai mari
   sub ochii mei-
   caci eu iubesc
   si flori si ochi si buze si morminte.

                        "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" - L.Blaga
   

[buburuza]

Eu cand am plecat in tara am luat 2 poezii cu mine, scrise de Blaga. Una dintre ele e:

GHIMPII


Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam

odatã trandafiri sãlbatici.

Aveau atâþia ghimpi,

dar n-am voit sã-i rup.

Credeam cã-s /- muguri,

 ºi-au sã înfloreascã.

 

Te-am întâlnit apoi pe tine. O, câþi ghimpi,

câþi ghimpi aveai,

dar n-am voit sã to despoi --

­credeam c-o sã-nfloreascã.

 

Azi toate astea-mi trec

pe dinainte ºi zâmbesc. Zâmbesc

ºi hoinãresc prin vãi

zburdalnic în bãtaia vântului. Eram copil.

[light]

...

[nagual]

  Daca-ti ramane mintea cand cei din jur si-o pierd
  si,fiindca o ai,te-apasa sub vorbe care dor;
  daca mai crezi in tine cand altii nu mai cred
  si-i ierti si nu te superi de indoiala lor;

  daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
  nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept,
  daca,izbit de ura,nu te razbuni urand
  si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de-ntelept;

  daca visezi,dar visul stapan de nu ti-l faci
  sau gandul,desi judeci,de nu ti-e unic tel;
  daca-ncercand triumful sau prabusirea taci
  si poti,prin amandoua trecand,sa fii la fel;

  daca induri sa afli cinstitul tau cuvant
  rastalmacit,naivii sa-i duca in ispita,
  sau truda vietii tale,inspulberata-n vant,
  de poate iar s-o-nalte unealta-ti prea tocita;

  daca poti strange toate castigurile tale
  ca sa le joci pe-o carte si sa le pierzi asa
  si iarasi de la capat sa-ncepi aceeasi cale,
  fara sa spui o vorba de neizbanda ta;

  daca poti gandul,nervii si inima sa-i pui
  sa te slujeasca inca,peste puterea lor,
  desi in trupul firav o alta forta nu-i,
  afara de vointa ce le impune:"spor"

  daca te vrea multimea,desi n-ai lingusit
  sau langa rege umbli ca lang-un oarecare;
  daca de rai sau prieteni nu poti sa fii ranit;
  daca nu numai unul,ci toti iti dau crezare;

  daca ajungi sa umpli minutul trecator
  cu saizeci de clipe de vesnicii,mereu,
  vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
  si,mai presus de toate,un Om - copilul meu!

                   Rudyard Kipling - Daca

[nagual]

     Cine moare? -Pablo Neruda (varianta in romana)

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei,urmand
in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru;
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de
emotii,acele emotii care invata ochii sa straluceasca,oftatul sa
surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau;cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica,
cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea,
cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila
si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde
chiar daca cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin,amintindu-ne intotdeauna ca a fi "viu"
cere un
efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.
Totul depinde de cum o traim...