următorul mesaj »

[Geronimo]

DIN PACATE, CU TOTII AM FOST CONTEMPORANI CU UN MARE ROMAN,  FARA MACAR SA FI AUZIT DE EL!...
Oare stiati ca Ioan Moraru, laureatul Nobel pentru pace din anul  1985, a fost singurul român care a câºtigat un Nobel pentru þara sa, traind aici, aproape in anonimat, toata viata ?

În 1985 românii trãiau exagerarile epocii de aur impuse de regimul Ceauºescu. Deºi în þarã sãrãcia era lucie, aspiraþiile lui Nicolae Ceauºescu nu þineau deloc cont de aceastã stare de fapt. În ciuda alimentelor date pe cartelã, a întreruperilor repetate de curent electric, a lipsei cãldurii din apartamente, Ceauºescu spera în acea perioadã sã obþinã nici mai mult nici mai puþin decât Premiul Nobel pentru Pace... Se fãcuserã toate demersurile în acest sens. În acest context, decernarea acestui premiu era aºteptatã cu mare interes de clasa conducãtoare. ªi, surprizã! România câºtigã, într-adevãr, Premiul Nobel ! ªi încã o surprizã: nicidecum pentru Nicolae Ceauºescu!....
 
În acel an Premiul Nobel pentru pace a fost decernat organizaþiei "International Physicians for the Prevention of Nuclear War" (în traducere, "Medicii lumii pentru prevenirea razboiului nuclear"). Trei persoane erau liderii acestei organizaþii mondiale: un rus, un american ºi un român! Nu era un român emigrant, care fugise din tara, ci un român care trãia în România condusã de Nicolae Ceauºescu. Numele sãu este IOAN MORARU ºi, spre jena naþiunii noastre uneori nerecunoscãtoare, a rãmas încã (ºi astãzi, dupã eliberare) un ilustru necunoscut printre compatrioþii sãi. Dupã ce a primit celebra distincþie, a intrat rapid într-un con de umbrã, regimul de atunci neputând ierta ºi trece cu vederea cã alt român "i-a furat premiul lui Ceauºescu.." Câþi ati auzit de el?

Ioan Moraru, un laureat Nobel în anonimat, a murit în 1989, doar cu trei zile înainte de 22 decembrie, dar a apucat sã rãmânã în conºtiinþa studenþilor sãi ºi a colegilor cu care ºi-a împãrþit pasiunea pentru medicinã.... Domnia sa a continuat munca de cercetare începutã de Victor Babeº în domeniul anatomiei patologice, remarcându-se prin numeroase descoperiri de profil. A condus Institutul de Anatomie Patologicã din Bucureºti, în acest loc unul din amfiteatre purtându-i acum numele.

Premiul Nobel pentru Pace primit la Oslo, în 1985, Moraru l-a împãrþit cu doi colegi: un rus ºi un american. Este vorba de Mihail Kuzin, din fosta URSS ºi Bernard Lown, din SUA. Dintre cei trei, el a fost singurul despre care nu s-a ºtiut nimic în þara sa în acel an, ceilalþi doi fiind, evident, ovaþionaþi de compatrioþi. Cei trei se cunoºteau din anii '60 ºi, numai LA INITIATIVA LUI MORARU, ei  au decis sã înfiinþeze o Organizaþie mondialã pentru prevenirea rãzboiului nuclear. Cu atât mai mare este meritul acestui savant român, ajuns la conducerea acestei Organizaþii, în condiþiile în care el nu a reuºit în România de atunci sã înfiinþeze o filialã a acesteia ºi la Bucureºti, deºi încercase aºa ceva.

 Ioan Moraru s-a nãscut în 1927, La Dârlos, lângã Mediaº, cei de aici fiind printre puþinii români care ºtiu cã un sãtean de-al lor a luat marele Premiu Nobel. Ce pãcat! De altfel, Ioan Moraru este singurul român laureat al Premiului Nobel care s-a nãscut ºi a trãit în România. Ceilalþi laureaþi: George Emil Palade, medic ºi om de ºtiinþã american, nãscut în România, specialist în biologia celularã, a primit premiul Nobel pentru Fiziologie ºi Medicinã în anul 1974, pe care l-a împãrþit cu Albert Claude ºi Christian de Duve. Elie Wiesel, un scriitor evreu american originar din Sighetu Marmaþiei, supravieþuitor al Holocaustului, a primit Nobelul pentru Pace în 1986.. Herta Muller, nãscutã în Banat, a câºtigat în 2009 Premiul Nobel pentru Literaturã pentru Germania .

[Geronimo]

Ioan Moraru-Activitate(sursa Wikipedia)

A fost absolvent al Facultãþii de Medicinã din Cluj, doctor în ºtiinþe medicale (din 1957) ºi doctor docent (din 1968). A activat succesiv la catedrele de fiziopatologie, medicinã legalã ºi morfopatologie, parcurgând toate etapele ierarhice, de la preparator pânã la profesor ºef de catedrã.

A fost directorul Institutului Medico-Legal Mina Minovici ºi director al Institutului Victor Babeº, membru titular ºi vicepreºedinte al Academiei de ªtiinþe Medicale. A reprezentat România la Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii ca membru al Comitetului Executiv ºi vicepreºedinte al acestui comitet.

A fost membru al organizaþiei "International Physicians for the prevention of Nuclear War" cãreia i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Pace (1985). Anterior a fost secretar general (1964-1966) ºi apoi ministru adjunct la Ministerul Sãnãtãþii (1966-1969); a descris pentru prima oarã receptorul Fc pentru IgA pe timocitele umane din myastenia gravis.

Activitatea sa ºtiinþificã se concretizeazã în tratate ºi monografii ºi peste 300 de lucrãri publicate în reviste din þarã ºi strãinãtate. Este autorul unei "Introduceri în genetica molecularã" (în colaborare cu St. Antohi, 1964), iar sub redacþia sa apar tratatele de "Medicinã legalã" (1967), "Anatomia patologicã" (1980), "Dicþionar de imunologie" (împreunã cu E. Pãunescu, 1981), "Imunopatologie" (1984) ºi colaboreazã la volumul "Methods in Enzymology" (New York, 1983).

Lucrând peste 3 decenii în domeniul anatomiei patologice în laboratoarele Catedrei de anatomie patologicã a Institutului de Medicinã din Moscova, la secþia de anatomie patologicã a IML Bucureºti ºi apoi la Institutul "Victor Babeº" din Bucureºti, a studiat o variatã cazuisticã legatã de boala membranelor hialine, docimazia histologicã pulmonarã la nou-nãscut, pneumopatia intrauterinã, meningita hipertoxicã, leziunile vasculare cerebrale în intoxicaþia cu alcool metilic, tanatogeneza prin fibroblastozã ºi miocarditã primitivã la copii, metastazele cancerului pulmonar, metastazele în glandele endocrine, carcinomul mamar, mecanismul de producere al leziunilor hepatice, hepatitele toxice ºi cirozele experimentale nutriþionale ºi altele.

A fost, alãturi de Mihail Kuzin (URSS) ºi Bernard Lown (SUA), copreºedinte a organizaþiei "Medicii lumii pentru prevenirea rãzboiului nuclear", care a fost distinsã în 1985 cu Premiul Nobel pentru Pace. Regimul comunist nu i-a permis sã iasã din România pentru a participa la festivitatea de decernare a premiului.

Organizaþia a fost premiatã pentru analiza amãnunþitã, ºtiinþificã, a consecinþelor unui rãzboi nuclear. Un demers pentru pace în miezul Rãzboiului Rece.

Ani de zile, profesorului Moraru i s-a refuzat deschiderea unei filiale a organizaþiei ºi care viza sã participe la conferinþe internaþionale. Recunoaºterea performanþelor sale au venit dupã cãderea regimului comunist, când a fost primit, post-mortem, în Academia Românã.