următorul mesaj »

[Cocolina]

Pietricelele albastre
Doua pietricele traiau intre altele in albia unui rau. Se distingeau pentru ca erau de un albastru intens. Cand iesea soarele straluceau ca doua bucatele de cer. Discutau in fiecare zi despre ce isi doreau s-ajunga. Intr-o zi au fost culese de o mana de om. Un timp s-au sufocat in diverse cutii pana cand cineva le-a luat si le-a turtit pe un perete, plasandu-le intr-un lacas de ciment lipicios. Au plans, au implorat, au insultat, au amenintat, dar doua lovituri de ciocan le-au impins si mai mult in acel ciment.
De atunci s-au tot gandit cum sa scape. S-au imprietenit cu un fir de apa, care din cand in cand curgea peste ele si i-au spus: "Scurge-te pe sub noi si scoate-ne din peretele asta nenorocit!" Firicelul de apa a ascultat si dupa cateva luni cele doua pietricele jucau putin in locasul lor din perete. Intr-o zi umeda, in sfarsit au cazut. De pe pamant contemplau locul de unde cazusera. Era un splendid mozaic format din mii de pietricele reprezentand chipul lui IIsus Hristos. Dar in figura Lui era ceva ciudat. Era orb. Pietricelele au inteles in sfarsit. In intunericul in care cazusera, fara sa observe, omul care facea curatenie le-a maturat si le-a aruncat la gunoi.
Ar trebui sa intelege macar atat: desi avem impresia ca intelegem, uneori nu reusim s-o facem pentru ca nu reusim sa vedem ansamblul. Fiecare are rolul lui, care uneori ne da batai de cap. Ganditi de zece ori inainte de a strica o astfel de lucrare.

[Cocolina]

Cat costa o inghetata

Un copil de 10 ani a intrat intr-un local si s-a asezat la o masa. Chelnarita i-a pus pe masa un pahar cu apa.
"Cat costa o inghetata de ciocolata cu alune?", a intrebat copilul.
"Cincizeci de centime", a raspuns chelnarita.
Copilul a scos mana din buzunar numarandu-si banutii.
"Cat costa o inghetata simpla?", a intrebat din nou.
La alta masa mai asteptau cateva persoane si chelnarita era destul de grabita.
"Treizecisicinci de centime", i-a raspuns repezit.
Copilul si-a numarat din nou monedele. "Vreau o inghetata simpla."
Chelnarita i-a adus inghetata, a pus nota de plata pe masa si a plecat. Copilul a terminat inghetata si a achitat-o la casa. Cand s-a intors la masa ca sa o stearga, chelnaritei nu-i venea sa-si creada ochilor. Acolo, asezate frumos langa farfurioara goala erau 25 de centime...bacsisul ei.

Niciodata sa nu judeci pe cineva inainte de vreme...

[Cocolina]

Sa pretuim ceea ce avem

Desi imi acopar urechile cu perma si mormai furios cand suna ceasul desteptator...ii multumesc lui Dumnezeu ca pot auzi. Exista multi surzi pe lumea aceasta.

Desi sunt nevoit sa inchid ochii cand ma trezesc dimineata si imi intra Soarele in camera...ii multumesc lui Dumnezeu ca pot vedea. Exista multi orbi pe lumea aceasta.

Desi imi este greu sa ma trezesc si sa ma dau jos din pat...ii multumesc lui Dumnezeu ca am forta sa o fac. Exista multi neputinciosi.

Desi ma enervez cand nu gasesc lucrurile la locul lor pentru ca au facut copiii dezordine...ii multumesc lui Dumnezeu ca am o familie. Sunt multi oameni singuri.

Desi mancarea nu a fost buna si micul dejun a fost si mai rau...ii multumesc lui Dumnezeu ca am ce manca. Multa lume sufera de foame.

Desi munca mea este monotona si de rutina...ii multumesc lui Dumnezeu ca am ce lucra. Exista multi someri.

Desi nu-mi convine viata, ma lupt cu mine insumi si am multe motive sa ma plang...ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat viata.

Iti multumesc Doamne pentru darul Tau din dragoste. ...H. Agudelo

[Cocolina]

Un far in desert

Era odata un om care s-a apucat sa construiasca un far in mijlocul desertului.
Toti radeau de el si-l faceau nebun. "Pentru ce sa faci un far in mijlocul desertului?" Omul nu le dadea atentie si continua sa contruiasca.
Intr-o zi a reusit in sfarsit sa termine. In noaptea fara luna si fara stele, splendidul far a inceput sa se invarta in ceata, ca si cand Calea Lactee ar fi devenit un carusel. Odata cu lumina a aparut brusc in desert o mare, cu toate ale ei...Toti au incremenit...un miracol?
Doar omul zambea linistit, pentru ca el stia ca de cineva aprindea o lumina in mijlocul intunericului, la stralucirea acelei lumini vor rasari multe minuni.

[Cocolina]

Dragostea unui OM

Era o dimineaþã aglomeratã la cabinet când, în jurul orei 08:30, intrã un domn bãtrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat cã este foarte grãbit cãci are o întâlnire fixatã pentru ora 09:00. L-am invitat sã se aºeze ºtiind cã avea sã mai treacã cel puþin o jumãtate de orã pânã sã aparã medicul. Îl observ cu câtã nerãbdare îºi priveºte ceasul la fiecare minut care trece.

Între timp mã gândesc cã n-ar fi rãu sã-i desfac bandajul ºi sã vãd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aºa de gravã în aºteptarea medicului, mã decid sã-i dezinfectez rana ºi mã lansez într-o micã conversaþie. Îl intreb cât de urgentã este întâlnirea pe care o are ºi dacã nu preferã sã aºtepte sosirea medicului pentru tratarea rãnii. Îmi rãspunde cã trebuie sã meargã neapãrat la casa de bãtrâni, aºa cum face de ani buni, ca sã ia micul dejun cu soþia.

Politicoasã, îl intreb de sãnãtatea soþiei. Senin, bãtrânul domn îmi povesteºte cã soþia, bolnavã de Alzheimer, stã la casa de bãtrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mã cã într-un moment de luciditate soþia putea fi agitatã de întârzierea lui, mã grãbesc sã-i tratez rana dar batranul îmi explicã cã ea nu-ºi mai aduce aminte de 5 ani cine este el#8230;

ªi-atunci îl întreb miratã: ªi dvs.. vã duceþi zilnic ca sã luaþi micul dejun împreunã?. Cu un surâs dulce ºi o mângâiere pe mânã, îmi rãspunde: E-adevãrat cã ea nu mai ºtie cine sunt eu, dar eu ºtiu bine cine este ea.

Am rãmas fãrã cuvinte ºi un fior m-a strãbãtut în timp ce mã uitam la bãtrânul care se îndepãrta cu paºi grãbiþi. Mi-am înghiþit lacrimile spunându-mi în sinea mea: Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viaþã!Cãci, în fond, aºa este dragostea adevãratã ?! nu neapãrat fizicã ºi nici romanticã în mod ideal. Sã iubeºti înseamnã sã accepþi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi ºi ceea ce încã nu s-a întâmplat.

Persoanele fericite ºi împlinite nu sunt neapãrat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ºtiu sã facã ce-i mai bun din tot ceea ce au.

Viaþa nu înseamnã sã supravieþuieºti unei furtuni ci sã ºtii sã dansezi în ploaie !!

[Cocolina]

 intamplare de tinut minte

Aceasta este povestea unui baietel foarte rau. Tatal lui, nemaistiind ce sa faca sa-l potoleasca, i-a dat intr-o zi o punguta de cuie si i-a spus ca, de fiecare data cand isi pierde rabdarea si face vreo traznaie, sa bata un cui in usa.
In prima zi baiatul a batut 37 cuie in dosul usii. In saptamanile urmatoare batea tot mai putine, pana cand a inteles ca e mai usor sa se controleze decat sa ia ciocanul si sa bata inca un cui.
Dupa ce l-a informat pe tatal sau, acesta i-a sugerat sa scoata cate un cui de cate ori reuseste sa se controleze.
Zilele au trecut si tanarul a putut sa-l anunte in final pe tatal lui ca nu mai erau cuie de scos din usa.
Atunci, tatal lui i-a spus: "Ai muncit mult fiule, dar priveste cate gauri ai lasat aici. Usa nu va mai fi niciodata ca la inceput. De fiecare data cand iti pierzi rabdarea lasi cicatrici ca acestea. Poti jigni pe cineva si sa retragi ce ai spus, dar ramane modul in care ai vorbit, cicatricea va ramane in sufletul tau pe veci."

H. Agudelo

[Cocolina]

Menirea unui caine - in viziunea unui copil de 6 ani


Fiind veterinar, am fost chemat sa consult un ciobanesc irlandez in varsta de zece ani, numit Belker. Stapanii cainelui, Ron, sotia sa Lisa si fiul lor Shane, erau foarte atasati de Belker si sperau intr-un miracol.

L-am consultat pe Belker si am descoperit ca avea sa moara de cancer. Am spus familiei ca nu se poate face nimic pentru Belker si m-am oferit sa execut procedura de eutanasiere a batranului catel la ei acasa.

In timp ce stabileam urmatorii pasi, Ron si Lisa mi-au spus ca, dupa parerea lor, ar fi bine ca fiul lor de 6 ani, Shane, sa urmareasca procedura. Ei credeau ca Shane ar putea sa invete ceva din aceasta experienta.

In urmatoarea zi, am simtit familiarul nod in gat atunci cand familia lui Belker l-a inconjurat. Shane parea atat de calm, mangaind batranul caine pentru ultima data, incat m-am intrebat daca intelegea ce se petrece. In decursul a cateva minute, Belker s-a stins in liniste.

Micutul baiat a parut sa accepte trecerea lui Belker fara vreun pic de dificultate sau confuzie. Am stat cu totii pentru o vreme, impreuna, dupa moartea lui Belker, comentand cu glas tare tristul fapt ca vietile animalelor sunt mai scurte decat cele ale oamenilor. Shane, care ascultase in liniste, a spus cu glasul lui subtire: Eu stiu de ce."

Speriati, ne-am intors cu totii spre el. Cuvintele pe care le-a rostit in urmatorul moment m-au uimit. Nu auzisem niciodata o explicatie mai alinatoare.

El a spus: Oamenii se nasc pentru a invata cum sa traiasca o viata buna  cum e sa iubesti pe toata lumea mereu si sa fii bun, nu-i asa?" Copilul de sase ani a continuat: Ei bine, cateii stiu deja cum sa faca toate lucrurile astea, deci nu trebuie sa traiasca ca sa invete la fel de mult."

- Traieste simplu.

- Iubeste generos..

- Ai grija de ceilalti din adancul sufletului.

- Vorbeste cu bunatate.


Tine minte, daca un catel ar fi profesorul tau, ai invata de la el anumite comportamente:

- Cand cei dragi vin acasa, alearga intotdeauna in intampinarea lor.

- Nu rata niciodata oportunitatea de a iesi la o plimbare;

- Permite ca experienta aerului proaspat si a vantului peste fata ta sa fie extaz pur;

- Trage cate un pui de somn;

- Intinde-te inainte de a te ridica;

- Alearga, zburda si joaca-te in fiecare zi;

- Bucura-te de atentie si lasa oamenii sa te atinga;

- Evita sa musti atunci cand un simplu marait e suficient;

- In zilele calde, opreste-te si intinde-te pe iarba;

- In zilele toride, bea multa apa si intinde-te sub un copac umbros;

- Cand esti fericit, danseaza si misca-ti tot corpul;

- Cufunda-te in bucuria simpla a unei plimbari lungi;

- Fii loial;

- Nu te preface niciodata ca esti altceva decat esti;

- Daca ceea ce vrei este ingropat, sapa pana il gasesti;

- Cand cineva are o zi proasta, fii tacut, stai aproape si mangaie-l incet cu nasul;

- BUCURA-TE DE FIECARE MOMENT AL FIECAREI ZILE!

[Cocolina]

Povestea unui samurai

Aproape de Tokio, traia un samurai batran, care ii invata acum pe cei tineri. In pofida varstei sale, legenda spune ca era in stare sa invinga orice adversar.
Intr-o dupa amiaza, un razboinic cunoscut pentru lipsa lui de scrupule, a aparut pe acolo. Era vestit pentru tehnica lui de provocare: astepta pana ce adversarul facea prima miscare si, dotat cu o inteligenta privilegiata pentru a repara greselile facute, contraataca cu o viteza fulgeratoare.
Tanarul si nelinistitul razboinic nu pierduse niciodata o lupta. Cu reputatia lui de samurai s-a dus pana acolo ca sa-l invinga pe batran si sa-i creasca faima.
Toti invataceii lui s-au aratat impotriva acestei idei, dar batranul a acceptat provocarea. Au mers impreuna catre centrul orasului, iar tanarul incepuse deja sa-l jigneasca pe batranul maestru. A aruncat cu pietre spre el, l-a scuipat in fata, i-a adresat toate insultele cunoscute, jignindu-i inclusiv pe stramosii lui. Timp de cateva ore, a facut tot posibilul pentru a-l provoca, dar batranul a ramas impasibil. Spre dupa amiaza, simtindu-se deja obosit si umilit, infocatul razboinic s-a retras.
Dezamagiti de faptul ca batranul acceptase atatea insulte si provocari, elevii lui l-au intrebat:
"Cum ai putut, maestre, sa suporti atata marsavie? De ce nu ti-ai folosit spada, stiind chiar ca ai putea pierde lupta, in loc sa apari las in fata noastra, a tuturor?"
Maestrul i-a intrebat: "Daca cineva ajunge pana la voi cu un dar si voi nu-l acceptati, al cui este cadoul?"
"Al celui care a vrut sa-l ofere...", a raspuns unul dintre elevi.
"Asa se intampla si cu invidia, furia si insultele - a zis maestrul. Cand nu sunt acceptate continua sa apartina celui care le avea de la inceput..."...H. Agudelo