următorul mesaj »

[pippus]

Horia, plecat in lume de aproape 3 ani

acum, in Indonesia

http://www.amplecat.ro/

http://www.amplecat.ro/2011/05/02/expeditie-in-enclava-animista-baduy
Expeditie in enclava animista Baduy



BANDUNG. Insula Java. Indonezia. Un enigmatic loc al insulei Java este teritoriul triburilor Baduy. Cultura acestora nu a fost inca descifrata, iar acestia refuza in continuare melanjul cu exteriorul. Deloc cunoscuti in afara insulei (in mod surprinzator, ignorati de ghidurile turistice si culturale), animistii Baduy si preotii acestora sunt inconjurati de catre javanezi de o aura mitica. Sunt considerati a fi pastratorii unei spiritualitati ancestrale, pur javaneze, de la care pana si presedintii indonezieni obisnuiesc sa ceara binecuvantarea. Nu exista, insa, marturii ale cuiva din exterior care sa le fi vizitat sanctuarul megalitic Arca Domas, de pe muntele Kendeng.

Modul de viata naturist al Baduy, ce interzice violentarea ordinii existente – inclusiv mutarea de pietre ori plantarea semintelor in gropi sapate – fascineaza atat pe indonezieni, cat si pe putinii straini care ajung sa calce pe acolo. Si mai surprinzator este faptul ca jungla enclavei Baduy se afla la doar 150 km de infernala metropola Jakarta cu mega-mall-urile si zgarie-norii ei.

Autoritatile garanteaza, insa, dreptul de proprietate colectiva asupra pamantului si respecta cerinta localnicilor de a nu primi acte de identitate si de a fi lasati sa traiasca in afara structurilor indoneziene, conform cu traditia lor (nu merg la scoala, guvernul nu are dreptul de a construi nimic in perimetrul Baduy etc.).

Oricat de mult ma feresc de metafore si de idealizarea locurilor vazute nu pot sa nu ma declar uimit de ce am vazut. Nu pot sa ii condamn pe jurnalistii care se extaziaza in fata acestui “paradis pierdut” ori pe cei care descopera la Baduy puritatea unei vieti in armonie cu ritmurile naturii, universului s.a.m.d.
Traseul expeditiei

De cand sunt in Indonezia am citit cateva materiale despre Baduy, care mi-au starnit curiozitatea. In primul rand pentru ca acestia traiesc dupa un cod de reguli foarte strict, de-a dreptul ascetic, in al doilea rand pentru ca practica un soi de xenofobie ce interzice accesul strainilor pe teritoriul lor. Evident, aveam in plan vizitarea comunitatii Baduy, dar nu reusisem sa obtin informatii credibile de la amicii indonezieni.

Am avut norocul ca o tipa de pe Couch Surfing, careia i-am scris pentru a ma gazdui o noapte in Jakarta, sa ma anunte ca pleaca in Baduy in scop umanitar, cu ceva medicamente. Pentru 50$ m-am cuplat la excursia organizata. Am calatorit alaturi de alti doi jakartezi, doua javaneze si o tipa din Sumatra. Fiind bule, nu am voie sa pasesc decat in Baduy Luar (Baduy exterior) – centura celor 40 de sate care accepta un minim de contaminare culturala. Numai cetatenii indonezieni (=care arata a indonezian si vorbesc limba nationala sau locala) au, insa, voie de a patrunde in Baduy Dalam (Baduy interior) – cele trei sate nucleu, care respecta cu strictete adat-ul (datina). Tocmai s-a incheiat perioada anuala de doua luni cand acestia isi purifica satele si nu accepta nici un vizitator.

Am intrat in enclava Baduy prin sud, prin satul Cijahe, venind cu un microbuz inchiriat de la Rangkasbitung. In Cijahe am fost asteptati de 3 etnici Baduy din interior, desculti, imbracati in portul traditional, cu haine si esarfa albe si maceta la brau. Imediat dupa ce am trecut de pilonul ce marcheaza granita enclavei ne-am separat in doua grupuri – grupul de indonezieni care au plecat in directia satelor nucleu Cikeusik, Cikertawana si Cibeo si grupul format din mine, un ghid din Jakarta si un etnic Baduy din interior, Jakri. Am strabatut enclava de la sud la nord, pe jos, iesind, dupa trei zile, prin satul Ciboleger. Cateva sate importante, sud-nord:

    Cijahe, ultimul sat indonezian, ultima cladire = o moschee

    Cicakal Pasir, singurul sat Baduy musulman, de sute de ani. Au moschee, cresc capre, vorbesc aceeasi limba si au anumite obiceiuri Baduy, iar anul trecut au tras 3 km de cablu electric. Se considera Baduy, insa nu au voie sa se amestece prin mariaj cu restul.

    Cicakal Leuwibulet (dormit o noapte)

    Gajeboh (dormit o noapte)

    Kaduketok (ultimul sat)

    Ciboleger, satul indonezian prin care se intra de regula in tinutul Baduy, prima cladire intalnita = o scoala

....... continuarea in blog


p.

[pippus]

http://nomadic.ro/europa/zboruri-ieftine-spre-destinatii-exotice-cuba-barbados-tenerife-india-sri-lanka-africa

Ponturi pentru zboruri ieftine spre destinaþii exotice
Zboarã cãtre destinaþii exotice cu Condor Airlines
   
   Primul pont e legat de Condor Airlines. Poate nu aþi auzit de ei. Ei bine nici eu nu auzisem, dar au câteva oferte foarte interesante.
   Condor Airlines din Germania are un program numit Joker Flights. Asta înseamnã cã plãteºti un preþ fix pentru un bilet dus-întors spre o destinaþie apropiatã (începând de la 49euro) sau îndepãrtatã ºi de obicei exoticã (de la 150 euro) spre care vrei sã cãlãtoreºti în urmãtoarele 60 de zile.
   
   Este o ºmecherie simpaticã totuºi:
   Nu ºtii unde o sã pleci! Þi se dau 8 sau 10 variante de destinaþii ºi afli unde o sã pleci doar dupã ce ai rezervat zborul. Poþi exclude una sau mai multe destinaþii, dar asta te costã în plus.

   Poþi pleca din Frankfurt spre Bahrain, Barbados, Goa, Havanna, Las Vegas, Male (Malediven), Mombasa, Puerto Plata, Punta Cana sau Varadero. Astfel ai, de exemplu, ºansa sã mergi în Cuba cu 300 euro (oferta de la momentul scrierii).
   Sigur pentru majoritatea þãrilor ai nevoie de vizã, dar în 60 de zile teoretic ai timp sã o obþii.
   Din Frankfurt, Munich sau Hamburg te poþi îndrepta spre Agadir, Antalya, Funchal/Madeira, Gran Canaria, Hurghada, Lanzarote, Malaga, Mallorca, Sharm El Sheikh sau Tenerife.
   
   Frankfurt, Munich si Hamburg nu sunt chiar ideale ca  punct de plecare, dar se poate ºi mai rãu. Destule linii aeriene zboarã spre aceste oraºe (Tarom, Austrian Airlines, Lufthansa, Alitalia), iar dacã nu te deranjeazã o vizitã în Germania oferta e interesantã. Low cost-uri existã din România spre oraºele  învecinate (Dortmund – Wizz Air sau Stuttgart – Blue Air), iar Munich nu este aºa departe.
   
   Condor Airlines are ºi oferte destul de bune de zboruri one-way pe distanþe scurte sau lungi. Dacã vreþi sã vedeþi exact pe unde zboarã Condor Airlines aveþi harta interactivã a rutelor.
   
Poarta cãtre est – Air Arabia
   

   Al doilea pont ºi a doua companie de urmãrit este Air Arabia care are niºte zboruri destul de avantajoase din Istanbul (în care am vãzut cum se poate ajunge), Atena, Kiev sau Egipt spre India sau Sri Lanka cu escalã în Sharjah, iar de acolo mai este doar o aruncãturã de bãþ spre Asia de Sud Est cu Air Asia. Exemplu: Istanbul – Colombo (Sri Lanka) 330 euro round-trip în februarie.
   Aruncaþi un ochi pe harta rutelor ca sã vedeþi cât de interesantã este.  Air Arabia se extinde ºi spre Nairobi ºi Kenya dacã vã tenteazã zona.
   Tot pentru partea asta de lume sunt de urmãrit Jazeera Airways ºi Fly Dubai care merg din Egipt sau Istanbul spre Orientul mijlociu.  Fly Dubai merge ºi spre India, Sri Lanka ºi Kathmandu.
   
Zboarã spre Africa
   
   Te gândeºti sã ajungi în Africa? Fii cu ochii pe Afriqiyah Airways. Au zboruri ºi spre locuri în care probabil nu ai vrea sã mergi curând (de exemplu Sudan), dar la o simulare am gãsit Roma- Johannesburg cu 440 euro round-trip. Sã nu vã sperie numele, au avioane bune ºi puþine incidente la activ.
   
   Happy flying!

[pippus]

http://razvanpascu.ro/despre/

tinerel, vioi, plimbaretz, declara ca in Romania are cel mai citit blog de travel

Ma numesc Razvan Sebastian. Numele meu pare sa aiba origini musulmane (in persana, "Rezvani" inseamna paradis). Poate de aceea ma atrage lumea araba.

Sunt corporatist, bloger si antreprenor. Am 26 de ani si lucrez intr-o multinationala in industria financiara. In plus, am propria firma si colaborez pe proiecte cu companii mari (consultanta online, organizari de evenimente sau proiecte speciale, promovare in Social Media).

Scriu articole de afaceri si impresii de calatorie pe diverse blog-uri, site-uri si reviste.

Partenerii media si promotorii calatoriilor mele au fost pana acum EuropaFM, Adevarul, Libertatea, Gandul, Antena 1 si altii.

Articolele de pe acest blog sunt preluate pe Gandul.info si am cel mai citit blog de Travel din Romania.

O parte din aparitiile in presa despre mine le gasiti aici.

Iubesc calatoriile si calatoresc cat pot de mult. Calatoriile sunt pasiunea si binecuvantarea mea. Am o colectie mare de lingurite de ceai de peste tot din lume si alta colectie de magneti de frigider. Despre calatoriile mele puteti citi aici.

Ca speaker la conferinte le vorbesc tinerilor despre calatorii si despre cum sa ai succes inca de tanar, iar angajatilor din multinationale le vorbesc despre eficienta, despre fericirea de a face ce iti place si despre echilibrul Work/Life.

[pippus]

http://www.viajoa.ro/sfaturi-si-idei/india-%E2%80%93-sfaturi-practice-ii
Ioana, calatoreste singura (mai jos, in India )



In prima faza, cand ajungi in India, ai tendinta sa compari cu ce e in Romania. In aceasta etapa mintea se zbate, e dezorientata, proiecteaza asteptari irealizabile, sesizeaza imperfectiuni, e uimita si socata. Uneori se da batuta. Toate solutiile cu care vine nu sunt aplicabile. Pentru ca, in India, lucrurile functioneaza altfel din foarte multe puncte de vedere.
Nu poti sa traiesti in India si sa primesti ce iti ofera pana pana nu te adaptezi, pana nu iti linistesti mintea si accepti lucrurile asa cum sunt. India e de o generozitate fara margini daca vrei sa fii deschis si sa o accepti neconditionat.
In aceasta directie, am notat cateva concluzii si observatii care sper sa fie utile celor care se gandesc sa ajunga candva in India.
Imbracamintea
Am ajuns in India la sfarsit de noiembrie, inceputul iernii. Perioada anului in care e cel mai recomandat sa vizitezi India este din octombrie pana in martie. Dar, din nou, depinde unde vrei sa mergi si cat soare preferi.
Pana acum am stat doar in partea de nord a tarii, unde vremea in timpul zilei e calda si placuta, ca primavara si toamna la noi. Poti purta o bluza subtire, un costum salwar kameez sau o kurta, daca vrei sa adopti stilul indian. In timpul noptii se schimba situatia, temperatura coborand mult. Stiind dinainte ca asa vor sta lucrurile am luat in bagaj in special haine mai groase, in ideea ca haine subtiri pot cumpara direct din India, la pret foarte ok. Cu toate ca m-am echipat destul de bine, am suferit din cauza frigului in multe nopti, dormind cu esarfa infasurata in jurul capului si cu cate 3 bluze pe mine.
E bine ca hainele sa fie decente, fara pantaloni scurti, bluze mulate, umeri goi. India e o tara democratica, nu ajungi la inchisoare pentru modul in care te imbraci. Doar ca sunt reguli nescrise care spun ca, pentru binele tau, e bine sa respecti anumite limite.
O patura mica si usor de transportat este foarte utila atunci cand calatoresti. Te poti acoperi cu ea in lungile calatorii cu trenul sau unde esti cazat. Indienii nu poarta multe haine pe ei insa daca e frig sigur ii vezi infasurati intr-un sal. Femei si barbati deopotriva. Asadar, un sal gros se poate cumpara direct de aici si e foarte util in multe situatii.
Transportul local
Pentru a ajunge dintr-un loc in altul trenul e cel mai potrivit. Cu doua probleme m-am confruntat pana acum. E greu de aflat platforma unde soseste trenul si toate trenurile cu care am circulat au avut intarziere. Prima provocare se rezolva, cu greu, intreband in stanga-drepata prin gara. A doua provocare e fara solutie. In India trebuie sa uiti de planuri si de managementul timpului. Intarzierile sunt inevitabile.

.......



p.

[pippus]

http://www.celmaisus.ro/

Crina Coco Popescu, prima femeie care a facut turul celor mai inalti 7 vulcani de pe pamant

Alpinista româncã în vârstã de 16 ani, reprezentantã a Federaþiei Române de Alpinism ºi Escaladã a încheiat luni, 24 ianuarie, circuitul Seven Volcanoes prin ascensiunea pe Mount Sidley – 4285 m – cel mai înalt vulcan al Antarcticii. Coco este totodatã ºi prima alpinistã din lume care a urcat pe Mount Sidley.

<a href="http://www.youtube.com/v/zJFKx2_sNo0" target="_blank">http://www.youtube.com/v/zJFKx2_sNo0</a>

din prezentarea de pe site
"
…mã numesc Crina Imola Popescu, dar toatã lumea mã ºtie de Crina COCO Popescu. Prietenii dragi îmi spun, simplu, COCO. Am 16 ani ºi sunt alpinistã.

M-am nãscut în Râºnov ºi escaladez munþi de când aveam doar 6 ani. La început am explorat zonele din apropierea casei mele: Bucegi ºi Postãvarul. Apoi mi-am dorit sã ajung pe munþi mai înalþi…ºi am reuºit! În Alpi am fost prima datã la doar 11 ani ºi am urcat pe Dente del Giante pânã la 4000 metri. Au urmat alte vise împlinite: Olimp, Ararat ºi Mont Blanc.

La doar 12 ani, am mers prima oarã în Nepal pe Kalapatar. Atunci am vãzut prima datã giganþii din Himalaya ºi m-am îndrãgostit: mi-am dat seama cã vreau mai mult de atât. Treptat, ceea ce pãrea doar o joacã, s-a transformat într-o realã pasiune. La 13 ani deja îmi vedeam visul devenit realitate pe Kazbek în Caucaz, pe Damavand ºi Alam Kuh în Iran.

N-am avut parte doar de reuºite, dar eºecurile m-au convins cã, fãrã pasiune ºi efort, n-ai cum sã atingi cele mai înalte culmi, atât în viaþã, cât ºi pe munte. O lecþie pe care am primit-o a fost atunci când am încercat sã urc pe Aconcagua ºi o rãcealã m-a împiedicat sã ajung în vârf. Din acel moment am învãþat cã precauþia trebuie sã reprezinte un obiectiv pentru mine ca sã-mi pot duce visul mai departe.
"

[pippus]

probabil cel mai plimbat roman din epoca moderna, pana la proba contrarie

"Imperator", cu blogul aferent, extrem de util ptr info de calatorie



http://www.imperatortravel.ro/

[pippus]

Uca Marinescu

aici blogul ei

http://ucamarinescu.ro/

din ce inteleg, in mom de fatza e plecata de vreun an in jurul lumii



http://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_Uca_Marinescu

Maria Uca Marinescu (n. 15 mai 1940, oraºul Gheorgheni, judeþul Harghita) este o exploratoare româncã. Ea deþine în prezent funcþia de preºedinte a Comisiei de Sport ºi Mediu din cadrul Comitetului Olimpic Român. Ea este prima sexagenarã din lume care a atins pe schiuri, într–un singur an calendaristic (2001), cei doi poli ai Pãmântului.


http://www.newzeal.com/theme/antarctic/rou/marinescu.htm

Maria Uca-Marinescu is now the foremost Roumanian female explorer of all time having become famous as the first woman of any nation to walk Africa from top to bottom alone and without help and the first Roumanian to walk to both North and South Poles.

[pippus]

Brad Florescu, omu de la amazingrace.ro, devenit tedoo.ro


de cativa ani in plimbare, actualmente in Thailanda

http://www.tedoo.ro/mae-sariang-garantat-suta-la-suta

Mae Sariang. Garantat Sutã la Sutã.


Ziua: 37+19
Kilometri parcurºi: 3700+ 2650
Localizare: Mae Sariang, provincia Mae Hong Son, Nord-Vestul Thailandei
Echipaj: Brãduþ Florescu ºi RCA.ro (prima companie care se alãturã proiectului umanitar “Trei roþi pentru o viaþã“)

Abia ajuns într-un dubios orãºel de graniþã, eºti abordat de un bãrbat necunoscut care îþi propune sã mergi cu el în niºte sate din munþi. Tu ce ai face, RCA.ro?

Bãtrânul îºi bea cafeaua instant pe veranda pensiunii, aruncând priviri amuzate spre Unirea. Era 8 dimineaþa ºi voiam sã ajung la râu. Încercarea de ieri, prin parcul naþional, eºuase: prea greu pentru trei roþi. Mai exista ºi alt drum?

- Da’ de ce vrei sã mergi la râu? Nu e mare lucru de vãzut. Mai bine hai cu mine. E o nuntã într-un sat de etnici karenni. Sat veritabil, nu din alea fãcute pentru turiºti. Garantat sutã la sutã.
- Sunteþi ghid?
- Salwin Sapanun, profesor pensionar ºi ghid de ocazie.
- E departe nunta respectivã?
- 25 de kilometri.
- Pot sã merg cu motoreta mea?
- Nu prea. Trebuie sã închiriezi una. De fapt, douã, ca sã am ºi eu cu ce sã merg.
- Cum e drumul?
- E bun, e bun.

Aºa cum aveam sã aflu jumãtate de ceas mai târziu, muntenii din nordul Thailandei împart drumurile în trei categorii:

a) Foarte bun: orice drum care are o urmã de asfalt.
b) Bun: orice drum care existã.
c) Aºa-ºi-aºa: albia unui râu secat.
d) Prost: albia unui râu nesecat.

Ce caut eu aici? Ce caut eu aici? Ce caut eu aici?

Traseul pe care l-am abordat se încadra undeva între categoriile b ºi d. Drumul fusese croit de torente, acoperit cu praf fin ºi întrerupt din când în când de câte un curs de apã. Cele douã motorete Honda fuseserã concepute pentru mers la piaþã ori la cinema, în niciun caz pentru aventuri offroad. Acelaºi lucru se poate spune ºi despre mine. Pot sã merg un milion de kilometri pe trei roþi, dar nu mã simt confortabil sã abordez drumuri desfundate pe margini de prãpastie.

Drumul pânã în sat a fost un test al tãriei de caracter, al nu ºtiu câtelea din ultima lunã. De fiecare datã când abordam o pantã de 25 de grade, chinuindu-mã sã pun roata fix pe o fâºie cât de cât planã de pãmânt, calculam efectele unei cãderi. Eram sigur cã o sã cad, nu se putea altfel, ar fi fost indecent sã ajung în satul vieþii fãrã sã cad niciodatã. Toatã admiraþia mea se îndrepta cãtre pasionaþii de enduro, care fac din plãcere ceea ce eu fãceam din inconºtienþã. Mã luasem dupã un bãtrân nebun ºi uite unde ajunsesem.



de fapt e genial tot site-ul , merita o lectura

la fel, merita blogul, http://bradut-florescu.blogspot.com/

[pippus]

http://www.tedoo.ro/sabatic-viata-plaja-koh-phangan-chaloklam

Duºi de-acasã (Ep. 1). Genni Gori. Omul care a dat o viaþã pentru o plajã.



Rimini, Italia. Anul 1991, ora 9 seara

Un tânãr blond se plimbã pe plaja oraºului natal, aºa cum face în fiecare searã de când a învãþat sã meargã. Mâna stângã numãrã firele de nisip. Mâna dreaptã þine o þigarã aprinsã. Blondul expirã fumul ºi inspirã marea. Se întinde pe plajã ºi tace din toate puterile. În spatele lui, niºte paºi apãsaþi îi strivesc liniºtea. Un jandarm.

-  Tinere, ce faci aici la ora asta?
-  Nimic. Mã uit la mare.
-  Nu ºtii cã nu e voie?
-  De când?
-  De azi. Vezi semnul? “Accesul pe plajã interzis dupã ora douãzeci.”  Sau nu ºtii sã citeºti?

Blondul se ridicã, se scuturã de nisip, îºi cere scuze ºi pleacã acasã. Cu fruntea în pãmânt, scuipã þigara într-un coº de gunoi ºi icneºte: “Basta!”

Chaloklum, Koh Phangan, Thailanda. Anul 2011, duminicã seara

Pe strãduþa îngustã care dã spre plajã nu mai ai loc sã parchezi o bicicletã. O mare de papuci ºi sandale se întinde în prag. În Thailanda nu se intrã încãlþat nicãieri, cu atât mai puþin acolo unde oamenii mãnâncã.

Clienþii care n-au mai prins loc la una dintre cele 8 mese de pe plajã ocupã terasele din stânga ºi din dreapta pizzeriei. Deal-ul e simplu: dacã bei de la noi, poþi sã mãnânci de la italian. Câºtigã toatã lumea.

Chiar lângã uºã, bucãtarul învârte pe degete aluatul proaspãt, îl presarã cu brânzeturi, roºii, vinete, salam, capere, anºoave ºi-l zvârle în micul cuptor care poate coace doar 3 pizza odatã. E echipat ca un Ismail din “Toate pânzele sus!”. Picioare goale, pantaloni albi de doc, tricou marinãresc ºi bonetã. Douã asiatice negricioase graviteazã în jurul lui, aducând comenzile ºi preluând pizzele deja coapte. Ospãtãriþele îi vorbesc într-o italianã cu accent thailandez. Bãrbatul le rãspunde într-o thailandezã cu accent italian.

E Genni Gori, poreclit Boscow, Signor, Mister ºi Khun, patron al “Casa Famiglia Caffe della Moca”, autor al celei mai bune pizza din lume, toboºar priceput, chitarist începãtor, soþ devotat ºi tatã a douã fete, plecat de acasã acum 20 de ani în cãutarea unei plaje pe care sã aibã voie ºi dupã ora opt.

Chaloklum, Koh Phangan, Thailanda. Luni dimineaþa

Muncind l-am lãsat, muncind îl gãsim. De fapt, Genni munceºte ºi când nu munceºte. Azi-noapte a închis la ora unu, pe urmã s-a apucat sã prepare aluatul pentru a doua zi, cel mai probabil s-a culcat pe la trei. Acum e 11 dimineaþa ºi Genni meºtereºte o lasagna. Pune cafeaua la fãcut ºi ne invitã sã ºedem pe lada de bere.

-  Prego, luaþi loc. E cel mai bun loc din tot restaurantul. Rezervat doar pentru prieteni.

Elena face ultimele setãri la aparatul foto, eu pornesc reportofonul ºi încep un carnet nou de notiþe, pe care povestea lui Genni urmeazã sã-l umple pânã la jumãtate. Chiar ºi aici, în satul de pescari aflat la mii de kilometri de Europa, nu-i poþi cere unui italian sã vorbeascã puþin.

Italia

Ai plecat din Italia doar pentru cã nu mai aveai voie pe plajã noaptea?

Italia e cea mai frumoasã þarã din lume. Asta n-o spun eu, o spun toate milioanele de turiºti care ne viziteazã an de an. Avem de toate: munþi, mare, istorie, culturã, tot ce vrei. Nu poþi sã îþi imaginezi cât de mult iubesc eu Italia. Nu þara e problema. Sistemul e problema.

ªtiu cã o sã-þi parã o prostie cã am ales sã plec din cauza fazei cu plaja. Dar trebuie sã înþelegi un lucru: oamenii din Rimini sunt oameni ai mãrii. Depindem de mare. Toatã viaþa noastrã are loc pe malul mãrii, pe plajã. Acolo ne plimbãm, acolo stãm de vorbã, jucãm fotbal, acolo ne ducem iubitele sau soþiile, acolo mergem cu copiii. Noaptea nu ai voie. Ziua trebuie sã plãteºti 25 de euro pe un ºezlong ºi douã umbreluþe, cã nu þi se permite sã vii cu ale tale de acasã. De ce? Pentru cã am intrat în UE ºi, cicã, ne-am civilizat? Civilizaþie înseamnã sã-i iei unui copil al mãrii dreptul la plajã? Atunci nu, merci, prefer sã plec în altã parte, unde sã pot sã mã plimb pe plajã fãrã sã dau socotealã nimãnui. Fiecare om trebuie sã aibã dreptul la plajã.

Înainte, aveam serile noastre dansante, Bandiera Gialla. Veneau familii întregi, cu bãtrâni, cu copii, se cânta ºi se dansa pânã la 10 seara, muzicã de-a noastrã tradiþionalã. Acum avem discoteci, sute de discoteci, 25 de euro intrarea, 10 euro o bãuturã, nu poþi sã mergi cu familia acolo. Nici sã stai de vorbã cu un vecin sau un prieten nu poþi, e prea multã gãlãgie. S-a terminat ºi cu Bandiera Gialla.
....

[pippus]

Miruna, in Malaesia si Bali

http://miraculoustravel.blogspot.com/




p.

[pippus]

Tudor, mongolia

http://tudormeaicandeucalatoream.blogspot.com/search/label/mongolia

[pippus]

Alex de la http://alex.dordeduca.ro/whereabouts

in tur prin sud estul Asiei , actualmente Indonesia

cred, ca ceva ani , din cate stiu

aici harta

http://alex.dordeduca.ro/whereabouts



<a href="http://www.youtube.com/v/gD3Sb0uMM5E" target="_blank">http://www.youtube.com/v/gD3Sb0uMM5E</a>

[pippus]

Calatoriile lui Habarnam

Marius Ursache, tot in calatorie prin Asia

http://travel.mariusursache.com/2010/12/20/acasa-la-vanatorii-de-capete/

Eram într-un final mai aproape de faimoasele triburi de headhunter-i din Borneo. Pe vremuri, aceste triburi dãduserã mult de furcã rajahilor albi din familia Brooke, și treziserã imaginația multor generații de cãlãtori—cu siguranțã ultimii fiind noi.
Deși fascinați de descrierile lui Charles Hose din cartea The Pagan Tribes of Borneo, nu ne așteptam sã vedem triburi necontactate. De fapt, nici nu ne-am fi dorit foarte mult, având în vedere cã ținem sã pãstrãm ceva intact pe umeri…

Șef de trib Iban (sursa: Tropenmuseum)

Rãzboinic Orang-Ulu (sursa: Tropenmuseum)
Practica vânãtorii de capete ajunsese acum 100 de ani la rang de sport. Triburile Iban împrumutaserã deja obiceiul de la sãlbaticele triburi Orang-Ulu, din adâncurile junglei. Pentru ca un cap sã fie “valabil”, el trebuia tãiat dintr-o singurã loviturã, cât victima era încã în picioare. Dacã victima era deja moartã sau cãzutã, se considera cã spiritul victimei e deja plecat, iar capetele nu mai aveau nicio valoare, ba chiar puteau aduce ghinion.
Capetele erau mai apoi prinse cu fibre de ratan și atârnate la afumat, apoi atârnate de grinzile casei, cam cum atârnãm noi globurile în pomul de Crãciun. Fãrã niciun fel de considerație pentru feng-shui sau igienã (capetele erau apoi hrãnite, mai ales la sãrbãtori, cu mâncare îndesatã între maxilare sau în orbitele goale ale ochilor).

Foto: Charles Hose
Lãsând deoparte lecția de istorie, ne-am aventurat în junglã, la o orã și ceva de Kapit, spre Rumah Bundong, una dintre cele mai vechi “case lungi” din zonã, veche de peste 130 de ani.

Rumah Bandong
Casele lungi (longhouses) sunt deseori sate întregi care împart aceeași casã, cu o lungime de zeci sau sute de metri, în care locuiesc uneori peste o sutã de familii. Ce e interesant la Rumah Bandong e cã e o casã fãcutã în întregime din lemn, în stil tradițional, în condițiile în care majoritatea caselor lungi sunt fãcute în zilele noastre din materiale moderne (ciment, prefabricate etc.) pentru a preveni incendiile.
Orice longhouse are douã zone interioare—zona comunã, în care oamenii își petrec timpul ziua lucrând sau socializând și care e un coridor lung, de abia îi vezi capãtul; și locuințele private, în care se intrã din zona comunã.

Zona comunã din longhouse
Din fericire pentru noi, hobby-ul cu tãiatul capetelor a încetat acum peste 50 de ani, însã bãtrânii (care pentru fiecare cap tãiat își fãceau un tatuaj) își mai aduc aminte de acele vremuri.

Bãtrân din tribul Iban, cu câteva tatuaje—însã fãrã capete tãiate la activ
Ca dovadã a sângerosului obicei, de grinda din zona comunã erau agãțate vreo zece tãrtãcuțe de nefericiți dușmani, însã ferite de ochii curioșilor și acoperite cu un sac. Ies la ivealã doar la sãrbãtori mari, când tot tribul danseazã în jurul lor și le dau de mâncare—la propriu, înghesuind orez și carne în orbitele craniilor înnegrite de fum.

Un sac cu capete, atârnat de grindã

Și un exemplar la vedere
În rest, viața decurge normal, fix ca într-un sat din România:

Bãtrânii muncesc…

…tineretul se uitã la televizor

…sau suflã în vuvuzele

…iar la bucãtãrie e gol, pentru cã pãrinții sunt la muncã, nu în Italia ci în Kuching sau Sibu
Poate doar la nivel de detaliu sã mai existe diferențe fațã de satele din România. Pe pereții caselor lungi, în loc de “Rãpirea din serai”, sunt trofee de vânãtoare, sãbiile de tãiat capete (just in case…) și diplome nenumãrate pentru donat sânge—singurul hobby sângeros cu care au mai rãmas foștii vânãtori de capete.

Trofee de toate felurile

[Geronimo]

Aici e de treaba. De citit. Poate mi se pune pata intr-o zi..

[pippus]

da, este

de fapt sint bloguri pe care le urmaresc de o vreme si demult voiam sa le adun pe toate intr-un loc