Bine ai venit, Vizitator. Trebuie să te autentifici sau să îţi creezi un cont.

Autentifică-te cu numele de utilizator, parola şi precizează durata sesiunii.

 
Căutare detaliată

126615 Mesaje în 8494 Subiecte- de către 5003 Utilizatori - Ultimul cont creat: giovyna
Pagini: [1] 2 3   In jos
Imprimă
Autor Subiect: Ajutor!Copilul meu nu se acomodeaza la gradinita in Italia!  (Citit de 2971 ori)
Nycoisa
Full Member
**
Mesaje: 125


« : 23-09-2010, 15:48:13 »

Salut!
Am un baietel de 3 anisori care a inceput gradinita de 2 saptamani in Italia.Copilul e nascut in Italia,crescut in Italia,a mers in Romania doar o luna pe an.Cat am lucrat amandoi copilul a stat cu bunica lui care bineinteles nu stia italiana,iar noi am neglijat sau pur si simplu nu am dat importanta faptului invatarii limbii italiene inainte de gradinita.Cum ne mai spuneau prietenii pe aici:"lasa,mai, o sa invete el la gradinita!"Asa ca puiul meu la ora actuala nu spune un cuvant in italiana,dar intelege tot ce i se spune in aceasta limba.Acum problema e ca la gradinita nu vorbeste deloc italiana,nu se intelege cu "maestra",cu colegii lui.Din nefericire, in grupa lui nu e nici un copil roman,poate se mai lua cu el,cum se spune.Asa ca de doua saptamani de cand sta fara mine plange disperat,se zbate cand il las in bratele "maestrei" nu prea se joaca cu copiii,mai mult sta si plange dupa mine pana la unu si un sfert cand ma duc sa-l iau.Speram ca plansul asta va dura cam o saptamana,dar deja e a doua saptamana si plange mai rau,dimineata cand se trezeste spune ca nu vrea sa mearga,trebuie sa-l duc cu forta,sa-l mint ca stau si eu cu el etc.Offfffff!Mi se rupe inima!Nu stiu ce sa mai fac.In nici un caz nu renuntam la gradinita,chiar daca eu sunt acasa in concediu de maternitate ca asteptam al doilea bebe.As vrea sa stiu daca v-ati confruntat cu asemenea situatii,cat v-au plans voua copii,cum i-ati impacat?Multumesc pentru raspunsuri.
Memorat
gazzella
Vizitator
« Răspunde #1 : 23-09-2010, 16:20:19 »

Da! Io cu ai mei, amandoi!
Dar de la mine nu te poti astepta la "bune" LoL.
Acolo unde unii considera copii gresiti io consider dusa lumea. Si i-am retras in sfanta pace. N-au facut gradinita niciunul.

Off, dar intreb si eu, daca stai oricum acasa, de ce te incapatanezi sa-i procuri traume?
Memorat
Cocolina
Sr. Member
***
Mesaje: 507



« Răspunde #2 : 23-09-2010, 16:23:15 »

Ciao Nico...si eu am o fetita de 4 ani....vorbeste perfect romana...italiana nu atat de bine....poaet si pt ca noi in casa vorbim doar romaneste... Undecided...nici ei nu-i prea place la asilo,desi s-a integrat totusi bine,cred ca limba e un obstacol...nu se poate exprima liber si se simte poate ingradita...nu renunt nici eu...dar sincer...ma gandesc cum va fi la scoala...pt ca in romaneste este f locvace,ii plac povestile si desenele doar in romaneste...
Memorat

Cerul n-ar avea curcubeul,daca ochii n-ar avea lacrimi...
Madalina_Reloaded
Veteran
*****
Mesaje: 18405



« Răspunde #3 : 23-09-2010, 16:42:03 »

probabil ii e "rusine" sa vorbeasca italiana. vorbiti cu el in casa tot timpul in italiana, cind va raspunde in romaneste prefaceti-va ca nu intelegeti. rasplatiti-l cind se exprima in italiana...o imbratisare, o inghetata.. apoi cind prinde curaj, ii explicati ca amindoua limbile sint importante, dar la gradi e important ca el sa vorbeasca in italiana, ca sa se poata juca si cu ceilalti copii...
din fericire nu e nici un copil roman, ce vrei, sa-l ghetizezi?!
Memorat

gazzella
Vizitator
« Răspunde #4 : 23-09-2010, 16:49:37 »

hmm, vad ca nu se mai pot modifica mesaje, mi_a scapat un i dincolo, nu-i bai

despre limba, cunoasterea limbilor romane, italiene consider si eu ca e foarte important sa nu izolezi copilul prin cunoasterea doar a limbii romane in Italia fiind

inca e mic, trei ani, iar la acesat varsta multi copii bilingvi au probleme de insusire a limbilor
sunt si exceptii, dar acestea sunt, cum spuneam, exceptii

in plus, e cat se poate de normal ca un copil la trei ani sa nu vorbeasca clar, explicit fiind el expus doar la o singuar limba

ce sa spun? bunica sa o dea cu romana, iar tu sau tatal cu italiana, mult scos in parcuri unde se vorbeste italiana
si va inscrieti la o biblioteca comunala si imprumutati diverse carti pentru copii si-i citesti dimineata la pranz si seara
sau macar seara
in timp o va da si pe italiana

asta cu limba, despre gradinita chiar nu am ce sa-ti spun decat ca eu consider normal ca un copil sa nu se integreze cum vor unii la gradinite, sa gaseasca dificila desprinderea
face parte din natura copilului, speciei care apartine

doar practicile moderne ne-au indepartat de la specificul nostri

pentru tine e chiar musai ca el sa mearga la gradinita?


« Ultima modificare: 23-09-2010, 16:56:44 de către gazzella » Memorat
Nycoisa
Full Member
**
Mesaje: 125


« Răspunde #5 : 23-09-2010, 19:31:10 »

Sigur ca mi se pare musai sa mearga la gradinita!Parerea mea e ca gradinita face parte din programul lui de educatie si socializare pentru viitor.Mi s-ar parea ca ar avea un handicap in educatie daca ar trece peste etapa asta.Pentru mine e ca si cum nu s-ar duce la scoala.Chiar nu concep!
Memorat
gurau mariana
Vizitator
« Răspunde #6 : 23-09-2010, 20:43:05 »

Si mie mi se pare important ca un copil sa frecventeze gradinita.Din acest motiv iti spun sa nu renunti si mai ales sa nu disperi.Etapa de adaptare poate sa fie mai lunga iar in cazul baietelului tau cauza nu e neparat limba italiana.Probabil e chiar separarea de tine care e mai grea pt el,doar ca nu are cum sa iti spuna ce il deranjeaza de nu vrea sa stea la gradi.Parerea mea este sa te pui de acord cu educatoarea sa il iei mai devreme(daca e posibil bineinteles) sau sa incerci sa ramai impreuna cu el cate 30-40 de min in fiecare zi.Stiu ca e mai usor sa dai sfaturi decat sa le urmezi dar merita incercat!Multa bafta si un pupic piciului! Wink
Memorat
lidia_dorin
Veteran
*****
Mesaje: 826



« Răspunde #7 : 24-09-2010, 06:04:44 »

Sigur ca mi se pare musai sa mearga la gradinita!Parerea mea e ca gradinita face parte din programul lui de educatie si socializare pentru viitor.Mi s-ar parea ca ar avea un handicap in educatie daca ar trece peste etapa asta.Pentru mine e ca si cum nu s-ar duce la scoala.Chiar nu concep!

Poate el e 'programat' pt 4 ani.Eu nu vad asa o tragedie sa te ocupi tu de el pt in an.Oricum prezenta nu e obligatorie, cand vezi ca e disperat peste masura, il poti tine acasa o zi doua.Eventual ,poti invita pe cineva de la el din grupa, pt o ora de joaca, la tine, in ambientul familiar se mai dezgheata apele.
Si vorbeste mult cu educatoarele, incearca sa afli cat mai multe informatii, , nici ele nu trebuie sa fie indiferente. Kiss
Memorat
geoflavius
Jr. Member
*
Mesaje: 80


« Răspunde #8 : 24-09-2010, 06:22:34 »

si noi am avut aceeasi problema anul trecut la 2 si 10 luni baiatul meu mergea prima zi la gradinita(un privata aici in italia)cu plansete ,urlete nu cunostea pe nimeni,nu vorbea nimic in italiana dupa o perioada de timp il auzeam cum incurca cuvintele ex am mangiato azi la azilo carne ,paine sau da=mi mano mami,fiind o gradinita privata am luat legatura cu logopedul de acolo sfatul ei a fost sa ii vorbim copilului acasa in romana si la gradinita in italiana deoarece la un momendat el sa stie sa faca diferenta intre cele doua limbi si ca este in perioada de asimilare si tot asa,in luna iunie am fost in tara bineinteles ca am mers si acolo la un logoped aceleasi cuvinte mi sau spus si acolo(dar noi aveam probleme si cu vorbitul a vorbit mai greu)si acum am inceput al doilea an de gradinita in aceeasi clasa aceeasi copii ,aceeasi maiestra este super incantat cand il duc dimineata,vorbeste de ma doare capul si romana si italiana,deci nu iti face griji de acomodat se acomodeaza el chiar daca dureaza o perioada de timp.
Memorat
alexy2010
Full Member
**
Mesaje: 139


« Răspunde #9 : 24-09-2010, 08:21:44 »

As vrea sa stiu daca v-ati confruntat cu asemenea situatii,cat v-au plans voua copii,cum i-ati impacat?Multumesc pentru raspunsuri.
LoL LoL LoL aici m-ai facut sa rad.Baiatul meu a plans, nu o saptamana ci aproape un an intreg, era ceva de groaza, ajunsesem la disperare, dar trebuia lasat la gradinita pt ca ma duceam la munca.
asta se intampla in Romania nu aici, unde toti erau romani si nu avea nici un motiv de a plange. Eu consider ca aceasta etapa, poate sa fie specifica fiecarui copil, sunt unii care plang, dar apoi sunt multumiti ca raman, cum era al meu.Sunt altii care sunt tare-tare buni, pt noi ca nu plang.

Eu am scapat de plansele si tipetele lui, trimitandul singur, pt ca era foarte bucuros pina la usa gradinitei, cand ajungea era dezastrul.Dar spun, era in tara, nu aici si a fost infernal, apoi totul a decurs normal, parea ca ar fi fost un vis urart, urletele lui.

Sunt intru totul de acord cand se spune, un copil nascut aici, care traieste aici, trebuie sa invete si italiana.Vinovati sunt parintii, care cu acest mod patriotic in a fi, adica sa nu invete copilul si italiana, poat sa-i faca probleme dupa aia, pt ca acesti micuti cand ajung in un colectiv, la gradinita sau scoala, singuri se vor simtii inferiori sau cu probleme.Atunci vor iesi discutiile de rasism, de marginalizare etc etc, dar asta e numai din partea noastra. In alt mod se pune, cand copilul ajunge aici si are o anumita varsta, unde-i se explica, apoi aici toti, profesorii dar si copii sunt exceptionali, cu o rabdare de ne-imaginat, o spun si pe asta, pt ca baiatul meu avea 13 ani cand a venit, o varsta destul de dificila cu schimbarile respective.

Copii sunt fiintele care se acomodeaza cel mai bine si usor, nu le trebuie timp si spatiu, iar problema ta Nycisa, este aceea ca baietelul este micut, poate a fost obisnuit intre fustele voastre cum se spune  Grin, se va acomoda, nu iti face probleme si nu dispera. Apoi daca tu consideri ca gradinita este un punt de riferiment pt tine, apoi va fi si pt el, nu abandona ideea si nu considera ca asta va fi o trauma pt el, si nu in ultimul rand, exact cum a spus Madalina, nu incerca sa ghetizezi copilul, ci sa-l duci in locuri unde sa se joace cu copii de toate rasele, pt ca si asta este foarte bine, sa-i pui programe cu desene animate sau filme in italiana, pt ca sunt asa de frumoase, mai ales cele facue de Disney si totul va fi bine

multa rabdare in continuare
Memorat
gazzella
Vizitator
« Răspunde #10 : 24-09-2010, 08:32:00 »

deci cateva date: omul e un animal social
si era de la inceputurile istoriei sale, ori gradinitele acestea sunt relativ noi in istoria omului, deci "nu-l duc la gradinita ca n-o sa fie social dupa" nu tine
tre inteleasa conjuctura actuala, moderna, cea in care mama e in campul muncii de nu ori nu-i moderna, in cariera ori o ia barbatul la cate o hora ca nu aduce bani in casa, depinde
comunitatile nu mai asunt aceleasi ca si acum 60 de ani. intre timp femeile au intrat majoritar in campul muncii, tinerii, chiar si cei italieni, stau departe de familia largita, vecini se cunosc cat sa se salute si ups, s-a dus viata sociala, au ramas doar micile schimburi sociale care se fac cand intri in autobus, in magazin, la medicul de familie si la serviciu, eventual la sala. punct.

in astfel de conditii e intr-adevar important sa existe structuri care sa preia copilul de la o anumita varsta, dar vroind mama poate sa-si permita, in situatia in care copilul pare sa demonstreze ca nu se acomodeaza, sa tina copilul acasa aducandu-si aminte ca baietasul sau e o fiinta sociala mai intai datorita specificului speciei sale, dupa datorita faptului ca primele rechizite de natura sociala mama i le-a permis feciorasului sa le achizitioneze fiindu-i o mama suficient de buna in fazale primare de dezvoltare ale copilasului

si ca restul, acestea fiind deja puse, stabilite vin de la sine si ca un an lipsa de la gradinita sau nefrecventarea acestei deloc nu duce la asocializarea copilului
din contra, as spune, daca mama are disponibilitate sa-i asigure acestui copilas iesiri frecvente care sa le permita sa cunoasca alti copii cu care sa lege constant

si bunica, si unchii, si matusile si prietenii de familie care poate mai au si ei copii de 2 luni, 6 ani si stiu eu, adolescenti.

asta e adevarata socializare, restul sunt simulari a acesteia
simunari necesare in contestul modern, dar care tu le poti ocoli vroind, avand in fata un copil care se demonstreaza inca incapabil sa renunte la ceva firesc, normal

Memorat
Nycoisa
Full Member
**
Mesaje: 125


« Răspunde #11 : 24-09-2010, 10:53:35 »

Offf!"Gazzella" ai si tu dreptate,dar inainte oamenii petreceau mult timp impreuna in comunitate,acum noi stam inchisi intr-un apartament si-l pot scoate la plimbare dupa-amiezile cand e frumos afara sa se joace o ora,doua cu alti copii.Dar nu e vorba numai de asta!Tu daca ti-ar spune copilul ca nu se duce la scoala,nu la gradinita,ca nu-i place la scoala etc l-ai tine tot acasa?Oare un copil care nu a frecventat gradinita nu se va simti inferior fata de cei care au fost cand se va duce la scoala?Ma rog si sa-l tin acasa inca un an ,sa-l dau la 4 ani cred ca se va adapta mult,mult mai greu decat acum.Copilul va gandi ca daca am plans si nu m-a dus atunci acum de ce ma duce daca mie mi-e bine acasa langa fusta mamei care imi face toate poftele?
Memorat
geoflavius
Jr. Member
*
Mesaje: 80


« Răspunde #12 : 24-09-2010, 13:56:29 »

la noi a mai,, functionat,,si cu un stimulent de cate ori il luam de la gradinita (un ou kinder)zilnic si incet incet am reusit sa numai speriem lumea pe holurile gradinitei si conteaza foarte mult si maiestra cat de mult se apropie de copil macar pana prinde un pic de incredere copilul in ea,inceputul este greu ai sa vezi mai tarziu va merge de drag la gradinita.
Memorat
Madalina_Reloaded
Veteran
*****
Mesaje: 18405



« Răspunde #13 : 24-09-2010, 15:28:05 »

Gazzela, cum zice Nycoisa, omul cind era un animal social statea in triburi si copiii, chiar daca agatati de gitul mamei, erau in direct contact cu alti copii. Presupun ca si tu, pe vremuri mult mai recente, stateai mult in compania altor copii, indiferent ca te duceai sau nu la gradinita/scoala.
cel putin eu asa-mi petreceam timpul liber: in spatele blocului cu o puzderie de copii din bloc sau cartier. Eu nu-mi amintesc o data sa fi fost la parc... cu atit mai putin sa ma fi dus mama sau tata. Poate cind eram in carucior, dar scopul era doar de a lua aer si a dormi mai bine,nu de a socializa.

astazi copiii stau mai mult in casa, in fata tv-ului sau a calculatorului, daca ii ducem la parc CIND SINT MICI, sintem tot noi cu ei si "gigel nu te indeparta, marioaro, nu te trinti pe jos". stiu ca nu e cazul tau, dar marea majoritate asa face si, sa fiu sincera, daca as avea copil de dus la parc, as fi cu ochii-n 30, in ziua de azi.

cred ca toti am avut o mica trauma cind ne-am dus la gradi, eu imi amintesc perfect de MINE cum urlam de-mi ieseau plaminii pe gura, cind ma dadea mama jos din autobuzul care-o ducea la fabrica si trebuia sa intru singura in curtea gradinitei. Dar e normal sa reactionezi asa, cind te desprinzi de fustele mamei, pina cind intelegi ca e doar o despartire temporara, in care te poti si distra la nebunie cu alti copii. e nevoie de un pic de timp, atita tot.

in rest, pentru baietelul Nycoisei, eu ii spun din proprie experienta, copilul probabil stie sa vorbeasca italiana, dar neintrebindu-l nimeni de vorba ACASA in italiana, ii e rusine sa vorbeasca pentru prima oara in fata unor necunoscuti (educatoarea si copiii).
limba romana n-o va uita, concentrati-va pe cea italiana acum.
Memorat

Nycoisa
Full Member
**
Mesaje: 125


« Răspunde #14 : 24-09-2010, 15:58:43 »



in rest, pentru baietelul Nycoisei, eu ii spun din proprie experienta, copilul probabil stie sa vorbeasca italiana, dar neintrebindu-l nimeni de vorba ACASA in italiana, ii e rusine sa vorbeasca pentru prima oara in fata unor necunoscuti (educatoarea si copiii).
limba romana n-o va uita, concentrati-va pe cea italiana acum.

Asta si am inceput sa facem.Multumesc de sfaturi!Sa vedem.....
Memorat
Pagini: [1] 2 3   In sus
Imprimă
Schimbă forumul: