următorul mesaj »

[pippus]

(ma gandeam sa incep un thread funny cu tot felul de chestii pescuite de pe blogurile romanesti & altro, ca tocmai am schimbat titlul . contributia fiecaruia, binevenita )

[pippus]

http://www.petreanu.ro/2009/01/traduceri-asomatoare/

Mã uitam asearã la un tânãr ºi imbatabil Clint Eastwood în Joe Kidd. În zilele bune ale Vestului Îndepãrtat Cinematografic, încã mai puteai suci minþile damelor ºi gâþii bandiþilor fãrã efort ºi doar aºa, pentru cã se-ntâmplau sã fie în locul nepotrivit la momentul nepotrivit. ªi, desigur, întotdeauna eroul pozitiv era prieten cu barmanul, singurul tip cu adevãrat cinstit din oraº (sesizaþi bizareria?), care nu se zgârcea niciodatã la rachiu post-împuºcãturi. Pânã ºi barmanul se mira, totuºi, de norocul sãu inepuizabil, care-l fãcea sã scape neatins din fiecare canonadã (scenariºti miloºi, ce sã mai vorbim). Drept pentru care, mãturând cioburile, ofta înspre Joe Kidd: “Jeez, Joe!” Chestie care e tradusã, în filmul meu cu hologramã ºi toate taxele incluse, “Brânzã, Joe”.

Brânzã, Joe? Cum adicã… “brânzã, Joe”? Cine titreazã filmele astea? O fi Iisus Mielul Domnului, dar de la asta pânã la a-I brânzi numele în deºert e cam mult.

Pe undeva, ar trebui sã te aºtepþi la astfel de traduceri încã de la început. Aþi vãzut, doar, avertismentul de pe DVD-urile legale din România, acel spot care te informeazã cã “piracy is a crime”, prompt titrat pe ecran: “pirateria e o crimã”. Pirateria? Vezi sã nu, traducerea e asasinã, pirateria rãmâne o biatã infracþiune, fraþilor!

Bãnuiesc cã ni se trage de la pãcatul originar al traducerilor executate pe casetele VHS în anii ‘80. Irina Nistor era starul incontestabil al tuturor pocirilor, e adevãrat, dar un domn a cãrui identitate realã mi-a rãmas necunoscutã se lupta ºi el pentru o micuþã cotã de piaþã, acolo. A intrat în nemurire când a interpretat acronimul CIA prin “Centrul Inteligenþei Americane”, un loc ce-i va fi rãmas veºnic strãin, ca orice alt fel de centru al inteligenþei de oriunde. ªtiu ºi numele filmului în care spunea gugumãnia: “No Mercy” - tradus cu multã cruzime… “Nu, mulþumesc”.

Suficient ca sã mã simt de-a binelea “asomat”, cum ar barbariza acum reporterii fãrã vocabular, cu referire la operaþiunea aceea ce însoþeºte, mai nou, Crãciunul nostru european.

))



p.

[pippus]

http://pisicot.blogspot.com/2009/03/runaway.html

La benzinãrie o tânãrã domniþã mã ia la zor.
- Pun benzina separat sau toate pe un bon? Zi cum vrei.
E din gaºca fetelor care din start te tutuieºte, chiar dacã aratã cu 2-3 ani mai fragedã.
- Pe acelaºi bon. ªi vreau ºi o cafea.
- Ia un jeton ºi ia-þi de la automat.
- Nu, vreau un cappuccino Segafredo, de la espressor (îmi ploua deja în gurã uitându-mã la fotografie).
- Ããããã, ãla se bea doar aici, dar poþi sã iei jeton, sã folosim paharul de acolo ºi îl iei la pachet. Mai costã un leu jumate.
- Bine, facem aºa, doar sã fie cafea adevãratã. ªi niºte þigãri de foi - cherry.
Îmi trânteºte un pachet cu aromã de vanilie. Le ºi scaneazã repede, sã nu mã rãzgândesc.
- Nu vanilie, cherry.
Se întoarce iritatã, rãscoleºte în raft.Sunt convinsã cã dã ºi ochii peste cap.
- Mon Cherry? Nu am.
- Nu, alea sunt bomboane. Sunt excelente dar nu vreau acum, acum vreau þigãri de foi.
În final gãseºte ceva, le trânteºte pe tejghea. Plãtesc, dau sã plec.
- O pungã? (simt cum îmi scapã M&M-urile ºi alunele pe jos)
- Nu mai am. ªi ridicã din umeri. Sã nu uiþi de cafea. Vezi cã nu am capac la ea.
De ce nu mã mirã? Oricum paharul mã frige, nici nu mã deranjez sã întreb de un manºon sau suport de pahar. Arunc un ochi pe bon. Þigãrile sunt cu 2 lei mai mult.
- De unde diferenþa asta?
- A fost pusã eticheta greºit.
- De ce nu ai spus? Mi se pare normal sã plãtesc cât scrie pe pachet. ªi de ce nu e invers, ºtii cã invers nu se întâmplã niciodatã?
- Auzi, dacã nu le mai vrei, dã-le înapoi.
Nu mai vreau nimic. Vreau sã-mi beau cafeaua cu spuma fâsâitã (de ce nu am oprit oare la Starbucks?) ºi sã alerg pe autostradã. E goalã la ora asta.

Departe norii ameninþã soarele blând. Turbioane gri apar la orizont. O sã plouã sigur.

Pornesc la drum. În 5 minute uit tot. Uit de toate.

Free at last.



p.

[pippus]

Zoomania - supermarket de plãceri animalice



Mai existã un episod în toatã întâmplarea cu acvariul. Este o interacþiune dezamãgitoare cu personalul magazinului Zoomania din Cora Pantelimon, de unde am ºi cumpãrat, la vremea respectivã, echipamentul care s-a stricat alaltãieri noapte. Te-ai aºtepta sã aibã ºi ceva piese de schimb, mai ales pentru ce ºtiu cã se stricã, nu?

Erau douã angajate vesele în magazin, ºefa ºi un tip pe la vreo 40 de ani care îºi dãdea importanþã pe lângã acvarii (”ia uite ce ridicatã e temperatura aici, ia sã faceþi asta, ia sã faceþi ailaltã”). Eu, singurul client, p-acolo, nebãgat în seamã precum un rege uzurpat. Cad victimã urmãtorului dialog:

- Sãru’mâna, caut ºi eu sistemul ãla de robineþi pentru TetraTec 600…
- Da, da, ºtiu care…
- S-a stricat ºi mã-ntreb dacã aº putea cumpãra unul nou.
- ªtiu ce vreþi dumneavoastrã…
- Deci nu sunt singurul.
- Nu, nu, se tot stricã… Da’ nu-l avem.
- Ah!
- Dar dacã veneaþi acum o orã, dãdeam comandã ºi venea mâine.
- Pãi ºi acum nu se poate?
- Doar la sfârºitul sãptãmânii, cã s-a închis lista.
- Pãi haideþi s-o redeschidem.
- Nu se mai poate.

Mi se pare atât de straniu, în fond e doar o listã, hai sã dãm un telefon, nu? Vreau sã-l cumpãr, sã dau banu’, intereseazã pe cineva? Fata nu ºi nu, cã nu se mai poate dar, dacã tot insist, îmi spune:

- Vorbiþi cu dl. director, cã dânsul poate sã rezolve. Domnul de-acolo.
- Cum îl cheamã?
- Sorin.
- Mersi. Dl. Sorin? Dl. Sorin, cel care se dãdea important pe lângã acvarii, se-ntoarce, aparent deranjat de intervenþie. Mã-ntrebam dacã aþi putea da un telefon sã treacã pe listã la comenzi ºi un sistem de robineþi…
- E treaba fetelor sã facã asta, mã-ntrerupe el.
- Da, dar ele spun cã…
- Vorbiþi cu ele, nu cu mine. Eu nu m-ocup cu d-astea. Eu mã ocup de o reþea de 16 magazine, nu de comenzi. ªi-mi întoarce pur ºi simplu spatele.

Ah, mã scuzaþi, dar aºa o prostie n-am mai auzit demult, am vrut sã-i rãspund, credeam cã vã ocupaþi în primul rând de clienþii care intrã în aceste magazine ºi de-abia dup-aia de propria dvs vanitate de ºef.

Lângã mine, una dintre angajate remarcã: “aveþi ghinion”. Da, dar numai în magazinul acesta, i-am spus. Dupã care, doar ca sã nu plec cu mâna goalã:

- Cât sunt plantele astea?
- Abia au venit, încã nu le-am fãcut preþul.
- Pãi ºi cât dureazã?
- Dacã veniþi peste vreo douã zile, o sã aibã ºi preþ.

S-a terminat cu o privire de adio aruncatã firmei, la ieºire. Scrie chiar aºa: “Zoomania - supermarket de plãceri animalice”

http://www.petreanu.ro/2009/01/zoomania-neplaceri-animalice/

[pippus]

http://www.dailycotcodac.ro/2009/03/oltenii-si-lumanarile/

Oltenii si lumanarile



Vivi Floricica

Unul dintre cele mai mari socuri pe care le-am avut cand am venit in Bucuresti a fost legat de lumanari. Eu vin dintr-un loc in care lumanarile erau folosite in caz ca se termina gazul sau fitilul lampii, sau cand se lua curentul (asta era mai incoace, dupa ’89) si la morti, pomeni, slujbe si alte chestii din astea de rutina. In caz ca nu v-ati dat seama (dar v-ati dat), locul asta se cheama Oltenia. Iar lumanarile despre care vorbesc eu sunt alea gen creion, galbene sau albe, groase ca pe deget si se vand la kil.
Ei bine, cand am venit in Bucuresti, la facultate, am avut marea surpriza sa constat ca la astia lumanarile sunt intr-un mare fel. Miroseau frumos, erau colorate, aveau si alte forme, lumanari de oras, ce mama ma-sii. Eu nu mai vazusem asa ceva, lucru care ma ducea cu gandul la inmormantarile luxoase pe care le au bucurestenii. Ma si gandeam ca, daca mor, voi avea o inmormantare fastuoasa, cu lumanari din astea, sa moara tot satul meu din Oltenia de ciuda.

In tot acest context, ma invita iubitul meu pe la el. Da, asa retarda cum eram aveam iubit, si nu era de la tara. Era bucurestean, baiat dragut, dar n-a avut cu cine. Ei bine, ma duc. Ma invitase sa vedem un film. Ajung la om, intru, ma descalt, croita sa vad filmul. Cand intru in odaia de la drum (el ii zicea living sau – mi-a explicat dupa aia – sufragerie), mi s-a pus un nod in gat. Era odaia plina cu lumanari. Ma uit mai bine, nu era mortul acolo. In gandul meu zic: „O fi dupa inmormantare”. Ma uit repede la el, nu era imbracat in negru. Pana la urma ma cert un pic in gand ca m-am gandit la lucruri nasoale si il intreb: „S-a luat demult?”. Omul casca ochii la mine, se vedea clar ca nu asta era reactia asteptata si ma intreaba: „Ce?”. „Curentul” zic. Se uita si mai uimit la mine, iar eu simt nevoia sa intervin si ii explic omului ca la noi la tara, cand se intampla asta, daca dureaza mai mult de o ora, se duce tataie cu bicicleta la renel si se cearta cu Fanel a lu’ Mares pana ne da curent.
Nu stiu ce dracu’ a inteles, da’ intre timp, ce sa va spun, m-am maritat cu altul.



p.

[pippus]

  corect. taskuri pe care sa le poata duce. vezi, e idee biblica (!!!)




p.

[pippus]

http://www.cemaifac.eu/2009/02/22/faza-zilei/buna-numele-meu-este-sacmaidic/

Ma numesc Sacmaidic

Si imi place sa zic:

IA CU PAINEEEEEE

*sacmaidic este numele meu virtual (unul dintre)

Mda, asta chiar e faza zilei . Eu sunt cea care i-a raspunsei fetei (aia cu durerea de burta, saraca de ea). Nu e nimic rau in asta, pe bune. I-am zis sa ia cu paine, sa nu i se aplece. Mai nasol e ca fata a luat-o de buna. M-a votat cu toate stelele, m-a ales cel mai bun raspuns si mi-a dat si detalii…

Ma intreb ce-o sa faca data viitoare? O sa bage un codru de paine inainte sau ia 2 felii si isi face un sandvis?

[condy]

depinde de cantitate! 

[condy]

Ne nastem singuri, murim singuri, dar de asemenea traim singuri.

Suntem singuri, mai ales in autobuz, cand stam si incercam sa ne gandim la cum sa ne gandim ca nu suntem in locul ala. Te uiti pe geam incercand sa ignori lumea din jur sau uneori fixezi lumea cu privirea, incercand sa comunici cu ei doar din priviri. Uneori avem mici momente interesante cand vedem o persoana asteptand in statie si ii zambim. Poate ne zambeste si ea, dar masina pleaca si momentul de dinainte nu a insemnat nimic, nu are continuare. Si tu si persoana din statie sunteti singuri.

Nu toti sunt colerici, energici, sociali sau sociabili. Acestia fara un astfel de caracter sunt cei mai singuri, chiar si daca vor atentie sau apropiere, ajung sa fuga de ea caci raman neintelesi. Acestia se complexeaza cel mai mult de acest paradox si nu stiu ce altceva sa faca. Poate ai vrea sa te ridici si sa faci doar ce vrei tu, fara sa-ti mai pese de altii, insa...ce-i de facut? Pentru majoritatea, viata e o rutina, suntem ca niste copii care vor sa ajunga la dulciurile puse sus pe frigider, insa suntem prea mici ca sa ajungem la ele. De multe ori un scaun nu ne ajuta iar daca ar ajuta, ne-am primi pedeapsa cuvenita. Asa ca ce-i de facut? O realizare cere multe, iar aceste multe lucruri nu-s usor de dobandit sau poate sunt chiar imposibile pentru un anumit mediu sau un anumit caracter. Traim ca sa ce? Sa ajungem la batranete si doar atunci sa avem curajul sa spunem ca viata e scurta si ca am trait-o degeaba? Multi batrani au aroganta de a da altora sfaturi, un fel de "nu fa ce am facut si eu", insa cine asculta? Practica graieste mai convingator decat aceste ultime vorbe ale unui simplu om, care moare singur in aceasi singuratate in care s-a aflat mereu.

Daca si atunci cand ne tinem de mana cu cineva ne simtim singuri, ce sanse mai avem la o viata alternativa? Probabil tine de compatibilitate insa compatibilitatea nu se afla in una din cele 10 cutii din dulapul tau ci este un adevarat ac in carul cu fan. Oricum, totul e subiectiv, totul! Asadar ramane de vazut pentru fiecare in parte cum se vor aseza piesele.

http://joienegru.blogspot.com/2009/03/singur-in-singuratate.html

[condy]

Tocmai am terminat o carte ºi mã încearcã o pãrere de rãu. Cunoaºteþi sentimentul: cartea a fost agreabilã, acum cã am terminat-o mã simt de parcã m-am despãrþit de un prieten drag. Majoritatea cãrþilor sunt tot un fel de oameni (chiar ºi cartea “Principii generale de zootehnie” de A.P. Gruºov): nu trebuie sã ne lãsãm pãcãliþi de faptul cã au un autor - acesta din urmã are doar o funcþie minorã, aceea de a lua ºi el 10% din profiturile de vânzare, în rest genealogia unei cãrþi e adesea mult mai greu de stabilit decât cea a unui om. În ciuda acestui rol destul de neimportant, autorii se simt oareºcumva responsabili de viaþa cãrþilor, pe care încearcã sã le prelungeascã cât mai mult. Nu mã refer la ecoul în posteritate, sau în critica literarã, ci la viaþa autenticã, cea care nu îþi dã voie sã laºi cartea din mânã, care te obligã sã o consumi pânã la capãt, pânã la moarte.

Dezideratul suprem modern este Cartea Infinitã. Acest lucru comportã mai multe soluþii ºi genereazã mai multe probleme. Sã încercãm, în spaþiul zgârcit ºi cadrul derizoriu specific blogurilor, sã le rezumãm.

1. Cartea extrem de lungã. Cam ca serialul Tânãr ºi Neliniºtit. Sau ca ciclul Dune. Sau ca romanele fluviu de altãdatã. Desigur, cartea extrem de lungã nu este nemuritoare, dar încearcã sã aibã o viaþã extrem de lungã. Dacã e mai lungã decât a cititorului, mimeazã nemurirea. Dezavantajele sunt acelea care vin în general cu o viaþã foarte lungã: decrepitudinea, redundanþa, senilitatea, demenþa, plictiseala, incontinenþa, lipsa dinþilor, mirosul stãtut, privirea lãptos-tulbure, membrele descãrnate, numeroase pisici, decesul majoritãþii congenarilor.

2. Cartea arhetipalã. Aici intrã diversele cãrþi sfinte. Ele au o nemurire postulatã, imanentã. Se postuleazã cã o carte sfântã nu are nevoie de cuvinte, dar noi le transpunem în cuvinte pentru cã nu avem altceva mai bun. Nici nu ºtiu de ce le-am menþionat, sã ne grãbim sã trecem mai departe.

3. Cartea lui Gavagai. Care mi-a dat ideea acestui post. Cartea lui Gavagai reprezintã situaþia inversã celei de mai sus: nu are cuvinte, pentru cã avem ceva mai bun. Dezavantajul ei e cã nu poate fi scrisã.

4. Cartea omogenã. Adicã o carte fãrã repere, poþi sã o deschizi oriunde ºi sã o citeºti în orice sens. Viaþa unei asemenea cãrþi depinde de numãrul de combinaþii posibile de lecturã. S-au scris foarte multe cãrþi omogene în diverse grade. Borges ºi-a imaginat deja o bibliotecã în care combinaþiile sunt infinite: o datã ce îþi imaginezi aºa ceva, poþi considera cã suprema carte omogenã a fost deja scrisã ºi cã de fapt nu e o carte, ºi cã de fapt pretenþia unei cãrþi nemuritoare este crudã ºi absurdã, ºi autorii ar trebui sã renunþe la vanitatea asta frankensteinianã, ºi sã înþeleagã cã rândurile unei cãrþi au importanþã tocmai pentru cã sunt finite ºi la un moment dat ajungi la capãt ºi treci la o altã carte.

5. Cartea mereu actualã. Nemurirea acestei cãrþi constã în efemeritatea ei. Strãmoºul lor cel mai apropiat e ziarul. Ziarul e etern, etern prezent, dar nu e o carte. Blogul în schimb este. Dezavantajul principal al blogului l-am spus mai sus: derizoriul. Este însã posibil sã avem de-a face cu prejudecatã, ba mai mult, cu disperarea vechilor literaþi, care, intuind cã milenii de cãutãri ar putea sã se termine, se agaþã de dispreþul conservator. Dar istoria ne aratã cã orice dispreþ semnaleazã sfârºitul unei ere. Veþi spune cã viaþa unui blog e limitatã cel puþin de viaþa autorului sãu. Cum spuneam, autorul nu e important. Ce rol are viaþa unui autor în viaþa ziarului New York Times? Nu unul limitant. De la primul rând al acestui post, ridicând chestiunea personificãrii cãrþilor, am ridicat chestiunea implicitã a libertãþii lor. În timp ce noi le cãutãm nemurirea, cãrþile îºi cautã libertatea. ªi se poate ca ambele chestiuni sã aibã aceeaºi soluþie.

http://dulce-mahala.tapirul.net/

[condy]

halelouya! 

[nagual]

http://dulce-mahala.tapirul.net/

haaa!!! ,ca sa fiu in ton cu autorul 
cum l-ai descoperit?

[condy]

pe net

[nagual]

Bine, bine, treci pe la sectiunea "Poezii" sa citesti traducerea Albatrosului!

[condy]

cultural:  http://muietariceanu.blogspot.com/