următorul mesaj »

[Ruxandra]

 

[pippus]

e absolut plat , dar il mentionez ptr titlu inspirat

ia d-acilea blogu lu Pompy - Hubba bubba

http://pompilia.wordpress.com




p.

[pippus]

http://www.dailycotcodac.ro/2010/02/de-ce-sunt-gay-ii-mai-creativi-decat-heterosexualii/

De ce sunt gay-ii mai creativi decât heterosexualii

Stãteam într-o zi cu Pircã la cafea când pe unul dintre noi l-a sunat nevasta (îi vom proteja anonimatul, dat fiind cã doar unul din noi e însurat). Evident cã pânã atunci fusesem în plin proces creativ ºi eram pe cale sã scriem un text demenþial, dar dupã conversaþia cu soþia ni s-a tãiat tot elanul ºi n-am mai putut scoate decât textul pe care îl citiþi acum. Am fãcut însã cu aceastã ocazie o descoperire importantã: de vinã pentru poantele slabe pe care le citiþi pe Daily Cotcodac ºi, prin extensie, pentru calitatea mizerabilã a culturii contemporane este faptul cã atât glumele, cât ºi cultura cu pricina sunt produse de heterosexuali ºi nu de gay (îl scoatem din discuþie pe ªendroiu, aþi vãzut ce bine scrie de când l-au prins piraþii din Angola?).

Pe vremuri, când artiºtii erau gay ca lumea, nu ca ãºtia din ziua de azi care de fapt au câte o nevastã pe-acasã, ºi arta era artã. Nu vã grãbiþi însã sã faceþi sex pidosnic în speranþa cã o sã vã iasã o capodoperã: secretul nu e ãsta, ci faptul cã gay-ii nu sunt întrerupþi din procesul artistic de cãtre soþii sau prietene.

De pildã, imaginaþi-vã cã Michelangelo ar fi fost însurat. Picta omul liniºtit Capela Sixtinã când îl sunã nevasta: “Ce faci, michiduþã?”. “Pictez, mami”. “Te gândeºti la mine?”. “Nu, mami, pictez, þi-am zis.” “Da’ ce pictezi?”. “Niºte femei la Judecata de Apoi”. “Goale, nu?”. “Da, mami, dar ºtii cã la Judecata de Apoi n-o sã mai avem haine pe noi”. “ªi la cine te gândeºti tu când pictezi femeile alea goale?”. “La tine, mami”. “Pãi mai devreme ai spus cã nu te gândeai la mine!”. Ei, cam asta li se întâmplã pictorilor din ziua de azi pentru cã sunt heterosexuali, aºa cã nu trebuie sã ne mire cã picteazã doar cuburi sau stropesc pânza cu vopsea, fiindcã asta e cam tot ce apuci sã creezi în cele zece minute dintre telefonul de “azi-dimineaþã nu mi-ai spus cã mã iubeeeeeeeºti…” ºi “auzi, da’ cine e gabitza din lista ta de mess?”.

La fel stau lucrurile ºi în alte arte, gay-ii au avut întotdeauna un mic avantaj. De pildã, Freddy Mercury, spre deosebire de Moculescu, nu trebuia sã se opreascã la fiecare cinci minute din compus ca sã-i cârpeascã una nevesti-sii. Rimbaud ºi Verlaine puteau scrie netulburaþi poezii simboliste, pentru cã nu se apleca nimeni sã le citeascã peste umãr ºi sã-i întrebe: “Da’ ce ai vrut sã zici aici? Vrei sã spui cã eu aºa îþi fac þie, dragã? Când þi-am fãcut eu þie asta?”. Iar Ceaikovski nici nu vrem sã ne imaginãm ce ar fi compus dacã ar fi avut prietenã ºi l-ar fi bãtut la cap toatã ziua: “Mie de ce nu-mi compui o baladã frumoasã? Uite Bittman ºi Chirilã ce melodii le scriu iubitelor lor, tu de ce nu poþi?”. Nu mai zicem cã absolut toþi artiºtii ar fi avut scandaluri cu consoarta legate de mediul pe care-l frecventeazã: “Tu de ce umbli cu golanii ãia, niºte prieteni ca lumea nu þi-ai putut gãsi? Spune-mi ºi mie, ce poate învãþa un om de la niºte neisprãviþi ca prietenii tãi? Ia, de mâine ne apucãm sã-þi cãutãm un serviciu ca lumea“.

Un alt avantaj al gay-lor în materie de artã e cã atunci când se întâlnesc mai discutã ºi despre altceva decât despre femei. Sincer, credeþi cã, dacã Platon era heterosexual, “Republica” ar fi fost ºi despre altceva decât despre ce a mai bulãnit Trasymachus sãptãmâna trecutã ºi ce bunãciune au vãzut bãieþii ieri în agora? Sau cã Proust ar mai fi scris douãzeci de volume care sã punã bazele literaturii contemporane dacã în timpul ãla putea ieºi cu amicii la terasã, sã se uite dupã gagici ºi sã facã remarci rafinate?

În condiþiile astea, vã daþi seama cã singura soluþie pentru doi tipi heterosexuali ca noi e sã scrie împreunã, pentru ca atunci când nevasta sau prietena unuia solicitã explicaþii pentru cutare glumã, respectivul sã poatã da vina pe celãlalt. În ce ne priveºte, mai avem de pus la punct câteva amãnunte, fiindcã ultima datã am cam dat-o în barã. S-a întâmplat ca prietena unuia dintre noi sã citeascã acest text ºi sã facã o remarcã absolut neutrã: “Vai, ce bunã glumã ai fãcut cu Michelangelo! Ce-am mai râs!”, iar co-autorul învinuit sã se apere aruncând vina pe celãlalt: “O prostie! Nu eu am fãcut-o”. Prietena lui l-a privit cu rãcealã ºi i-a retezat din start orice intenþie de a mai inventa scuze ieftine de genul ãsta: “El îi spune nevesti-sii “iubi”, nu “mami”. “Mami” ºtim foarte bine cine spune”.

 

[pippus]

http://www.dailycotcodac.ro/2010/02/de-ce-nu-se-fac-la-noi-filme-de-groaza/

De ce nu se fac la noi filme de groazã

Pânã acum, în România s-au fãcut aproape toate genurile de filme, de la filme de artã (de unde ºtim cã sunt de artã? Pentru cã, dacã maºinistul aþipeºte ºi uitã sã schimbe rola, spectatorii din salã continuã sã se uite la ecranul alb fiindcã practic e imposibil sã-þi dai seama cã s-a schimbat ceva) pânã chiar la un soi de “James Bond” cu Florin Piersic (care probabil cã dacã s-ar fi turnat azi ar fi fost mai popular decât adevãratele filme cu James Bond, care n-au avut niciodatã replici memorabile gen “Bond, ciocoflendere, James Bond”). Numai filme de groazã nu s-au încumetat regizorii români sã facã vreodatã, ºi vom vedea îndatã ºi de ce. Sã luãm un scenariu clasic de film horror ºi sã încercãm niþel sã ni-l imaginãm jucat de români.

Un film de groazã obiºnuit începe cu un grup de tineri gãlãgioºi plecaþi în excursie, care se simt bine. Noi nu am vãzut în România tineri care sã se simtã bine în vacanþã, prin urmare un film românesc de groazã ar trebui sã înceapã cu niºte excursioniºti care bodogãne întruna: “Frate, ce drumuri de munte au ãºtia, îþi rupi maºina! Primarul ãsta nu face nimic” sau “În pana mea, asta-i cabanã? Nici locuri de parcare ca lumea nu au”. Pe urmã, în majoritatea filmelor de groazã, cineva invocã noaptea monstrul într-o ceremonie satanistã. Ia încercaþi sã faceþi asta în România – imediat vã bate baba de la 3 în calorifer ºi vã treziþi cu sectoristul la uºã: “Avem o plângere cã faceþi fie duº, fie invocaþii sataniste. Dumneavoastrã ºtiþi cât e ceasul?” (asta ar fi o explicaþie plauzibilã ºi pentru faptul cã n-am mai auzit absolut nimic de Dracula – unde dracu’ sã ieºi la 12 noaptea din sicriu, sã-þi batã vecinii în þeavã ºi sã-þi auzi vorbe pe urmã: “útia vampiri? Porci, doamnã, nu vampiri!”).

De asemenea, în filmele de groazã se gãseºte mereu cineva curios sã vadã de unde se aud zgomote în toiul nopþii. E puþin plauzibil ca, atunci când aud cã existã un monstru, românii sã se ducã sã vadã dacã e adevãrat – pentru ei, maximul de efort ar fi sã sune la ProTV. În rest, s-ar plânge cã au dat o groazã de bani pe camerã ºi, pe lângã faptul cã nu e prea curatã, mai e ºi plinã de monºtri. Nu mai zic cã asta era staþiune pe vremuri, nu veneau toþi maneliºtii ºi monºtrii. Iar în caz cã s-ar gãsi totuºi cineva suficient de curajos sã se ia de monstru, probabil l-ar ameninþa ceva de genul: “Bã, tu ºtii cine sunt eu? O sã am grijã sã nu mai mãnânci pe nimeni în oraºul ãsta!”.

Probabil însã cã nici mãcar n-am ajunge în acest punct, pentru cã una dintre premisele fundamentale ale unui film de groazã este cã tinerii merg undeva unde nu e semnal la telefon, nu existã telegraf ºi sunt rupþi complet de civilizaþie. Or, ce tineri români s-ar duce undeva unde n-au mãcar trei liniuþe la mobil, chiar ºi la Cosmote? Plus cã ar trebui sã mergã ºi netul ca lumea ca sã poatã turiºtii urca pe youtube filmuleþe cu monstrul fãcute cu telefonul mobil, sã vadã toatã lumea ce monºtri indolenþi au hotelurile din România, nu ca în Elveþia sau Austria, unde monºtrii sunt foarte amabili, plus cã îi schimbã camerista în fiecare dimineaþã odatã cu prosoapele.

 

[ileana35]

  Trei vaci daltoniste

N-a fost odatã ºi nici niciodatã, da’ eu am aflat ºi vã spun ºi vouã:
Aproape Verde Împãrat s-a nãscut cu dinþi de lapte.  Nãscându-se direct cu dinþi, fie ei ºi de lapte, mama lu’ Verde Împãrat n-a îndrãznit sã-i bage sfârcu-n gurã, aºa cã l-a alimentat cu biberonu’. Apetitu’ lui Aproape Verde Împãrat depãºea cu mult producþia maternã ºi, cum laptele praf nu fusese inventat, doamna mã-sa a poruncit sã i se aducã o vacã.
Prima vacã adusã s-a dovedit a fi nerentabilã deoarece nu putea sã mãnânce în ritmu în care sugea Aproape Verde Împãrat, deci a fost tranºatã ºi fãcutã ciorbã.
A doua vacã, mai timidã din fire, n-a rezistat emoþiilor ºi la primul contact dintre þâþa ei ºi dinþii lu’ ãla micu, a fãcut instantaneu o balegã, deci i s-a tãiat capul.
A treia vacã a fost adusã de peste mãri ºi þãri, cel mai probabil de pe
undeva din deºert. ªi cum era ea leºinatã de foame, iar Aproape Verde Împãrat chiar era verde, l-a mâncat direct. Dupã ce a fost decupatã ºi Aproape Verde Împãrat recuperat, a ajuns direct în oalã.
Pierzându-ºi rãbdarea, Încã Verde Împãrat a poruncit ca toate vacile eroine din împãrãþie sã se prezinte de urgenþã la castel. În dimineaþa urmãtoare curtea era plinã de vaci de toate mãrimile ºi culorile, numa’ aia mov lipsea fiind încã nenãscutã. Vãzând Încã Verde Împãrat cât sunt de multe a zis:
- Vacile mele! Care nu daþi mãcar un poloboc de lapte pe zi sunteþi libere!
Aºa se face cã au rãmas cam jumãtate. Totuºi, prea multe! Încã Verde Împãrat a grãit:
- Vacile mele! Acelea dintre voi care dau lapte de soia pot pleca!
Au plecat destul de multe, dar n-au rãmas suficient de puþine. Aºadar, Încã Verde Împãrat a cuvântat:
- Vacilor, sã rãmânã aici doar cele daltoniste!
ªi-au rãmas trei.
Cele trei vaci daltoniste erau, dupã câte se pare, surori (norocul lu’ Aproape Verde Împãrat cã nu erau fraþi..). ªi cât era ziua de lungã, ele nu fãceau altceva decât sã rumege ºi sã dea lapte, lapte pe care Aproape Verde Împãrat, sãtul de biberon, îl servea direct de la þâþã. Vacile nu aveau nimic împotrivã, la ele în sat oricum nu exista niciun bou ºi se mulþumeau ºi cu puþin
Într-una din zile, pe când pãºteau ele liniºtite pe imaº, vaca cea micã zice:
- Da’ oare de ce ne-a ales pe noi Încã Verde Împãrat?
- De treflã!
- De ce??
- Pentru cã suntem daltoniste, de aia!
- Suntem? Nu ºtiam…
- Ce vacã proastã eºti, cum naiba sã nu ºtii?!
- Da’ ce e aia daltoniste…?
- Doamne…. mãi fatã, ce paºti tu acolo?
- Niºte iarbã…
- ªi ce culoare are?
- Nu ºtiu cã nu mã uit la ea.
- Ia uitã-te… ce culoare are?
- E  cãcãnie..
- Vezi cã-mi mãnânci mie balega, chiar nu simþi?
- M-am fript la limbã, da’ mi se pãrea mie cã e deja mestecatã…
- Te-ai fript la limbã? Când?
- As’noapte…
- Cum naiba?
- Pãi sã-þi explic… am visat cã mã duceam la montã..
- Sã nu-mi spui cã te-ai fript la limbã-n somn cã-þi aplic o copitã de vezi stele alb-negru!
- Nþ, cum naiba sã mã frig în somn?! Deci: mã duceam la montã dupã cum spuneam ºi, când ajung acolo, ce vãd? Un bou mic c-o sculã mare monta o iapã!
- Zî sã chiorãºti tu cã nu ne minþi!
- Dacã-þi spun! ªi stau io ºi stau ºi iapa nu se mai dãdea plecatã. Zic: nu mã laºi ºi pe mine sã mã montez douã-trei minute?
- ªi ea ce-a zis?
- Pãi ea n-a zis nimic, dobitoaca! Da’ în schimb a zis bou’: nu te-aude! ªi nici eu nu pot sã te montez! ªi eu zic: da’ de ceee??! La care el îmi rãspunde: pãi tu visezi acuma, ea nu!. Eu, deja nervoasã, zic: adica e pe bune ce faceþi voi? iapa nu viseazã??
- ªi boul ce-a zis?
 Cicã: da’ normal cã e pe bune! Fãceam deja spume: ºi cum aº putea sã fac ºi eu ce face iapa? . Boul, vãdit interesat: pãi tre’ sã faci ce-a fãcut iapa! .Eu, tremurând toatã: da’ ce-a fãcut iapa?? . Boul, ºugubãþ: a mâncat douã gãleþi de jar ºi a zburat pânã aici la mine!. Eu, circumspectã: nu care’cumva sã mã minþi! . El, aºa..superior: te-aºtept!
- ªi sã nu-mi spui c-ai fãcut ce-a fãcut iapa?!!
- Pãi altfel cum îþi explici  cã m-am fript la limbã?…
- ªi te-a aºteptat?? Te-a montat?
- Cã proastã mai eºti… Tu chiar crezi c-am zburat?!
- Nuuu? Ei câcat! Da’ ce-ai fãcut?
- Pãi.. l-am alãptat pe Aproape Verde Împãrat la prima orã..
- Da’ nu dormea?
- Ba dormea, da’ eram prea ofticatã! ªi opãritã la limbã, ºi nemontatã…mãcar de-o mamelealã sã am ºi eu parte!
Cele douã vaci mari, total nedumerite, se uitau la vaca micã cu limba friptã ca guºterii la filamentu’ de bec. ªi-au zis:
- Fã vaco, asta-i pedofilie! Sarmale scrie pe noi!
- ªi ce dacã? Decât mamelite de trei ori pe zi ºi niciodatã duse la montã, mai bine sarmale!
- Ai ºi tu dreptate, da’ parcã nici nemontatã n-aº prea vrea sã mor…
- Pãi atunci hai sã fugim ºi sã cãutãm un bou în altã împãrãþie!
- Hai!
ªi-or mai fi fugind ºi-acuma în cãutarea unui bou dacã, bineînþeles, nu le-o fi cãlcat  vreo maºinã.
ªi dacã n-ar fi fost sã nu fie aceastã poveste care n-a fost, vacile tot ar fi fugit dupã boi ºi, tot la fel, mameleala fãrã montã n-ar fi fost bunã de nimic, iar un bou ar fi valorat mai mult decât un împãrat.
ª-am încãlecat pe-o vacã ºi v-am spus povestea toatã!
  s-a fript la limba!!!!! 

[pippus]

ceva fain

http://www.ascrie.org/2009/12/29/drumuri-prin-romania-1915-1990/

Drumuri prin România – 1915, 1990

John Reed, unul dintre precursorii jurnalismului narativ american s-a plimbat prin Europa în timpul primului rãzboi mondial ºi n-a fost deloc impresionat de România. De fapt, singura þarã din regiune care i-a plãcut a fost Bulgaria. Despre România, români ºi Bucureºti a scris în “The War in Eastern Europe”


Despre temperamentul românului, Reed scrie:

    [The Romanian] has Latin traits: excitability, candour, wit, and a talent for hysterical argument in critical situations. He is lazy and proud, like a Spaniard, but without a Spaniard’s flavour; sceptical and libertine, like a Frenchman, but without a Frenchman’s taste; melodramatic and emotional, like an Italian, without Italian charm. One good observer has called Rumanians ‘bad Frenchmen’ and another ‘Italianized gypsies’.

    (…)

    Shopkeepers and cabmen and waiters in restaurants are thieving and ungracious; if they can’t cheat you they fly into an ugly rage and scream like angry monkeys. How many times have Rumanian friends said to me: don’t go to so-and-so’s shop, he’s Rumanian and will cheat you.

nimic nou.



p.

[Ruxandra]

In ton cu postul lui Pippus 

Am gasit chestia de mai jos pe un forum : http://www.onlinesport.ro/forum/showthread.php?t=1911

"Timp de o zi, Romania a fost de vanzare prin eBay! Licitatia a inceput cu un dolar, a doua oferta a crescut la $ 2,25, iar dupa-amiaza ajunsese la $ 10 700. Intre timp, anuntul de licitatie a disparut din site-ul eBay, probabil scos de administratori.

Anuntul de licitatie:
"Item Description
The government of Romania's biggest fear is to "sell the country." They do whatever they can to make foreign investment difficult. Perhaps they are afraid someone will buy it, fix it, and then make it hard for the crooked government to have it good. It's about time someone had the guts to SELL ROMANIA TO THE HIGHEST BIDDER. And we thank eBay and the rest of the capitalist world for making it possible.

Hence, for sale is a non-functional eastern-european country named Romania. The item is sold AS IS, for parts or repair, absolutely NO RETURN or warranty of any kind! It's a broken country! Don't come back to me and say I didn't stated it clear enough, or that you just changed your mind. All parts may or may not be there. Many are rotten, and will need replacement (see government). Many parts will need to be refurbished (see large percentage of population).

But make no mistake! If you fix it, this could be one GREAT COUNTRY, and one GREAT PEOPLE. It could be like Star Trek The Next Generation's Federation!

It contains vast mineral and geographical resources, though badly managed by its population. Some bordering countries: Bulgaria, Ukraine, Hungary, etc. Well known partly because of: AIDS infected orphans, executed dictator named Ceausescu, ultra-high literacy which seems to be of no help, Count Dracula, cheap prostitutes, extremely high corruption, highly intelligent undergrad students obtaining high scores in competitions like the ACM programming contest and the William Putnam math competition, amazing hackers (computer programmers), violent miners, extremely high percentage of employed immigrants abroad, Nadia Comaneci, bankrupt government, etc.

I will happily answer any questions you may have via email. For reasons undisclosed I am obliged to sell many of my other beloved countries. Stay tuned and check soon for my other auctions.

This is sold with NO RESERVE so please bid early or the bid snipers will outbid you in the last minute. The starting price is ridiculously low so it gets sold. Let the market decide what this country is worth. I have excellent feedback and will make sure you are satisfied.

Item Photos
Many photos can be found on the net. It's really a very beautiful country.

Payment
I will contact the buyer immediately after the auction end and expect a response within three days. Payment is to be made within 7 days of the auction end. I accept Paypal, Bidpay, MoneyGram, and Western Union, or International Money Order. I prefer Paypal which is also cheaper for the buyer than the other methods.

Shipping
Local pick-up only! You go there and can just have it all for yourself. Hope you can fix it."

Adresa a devenit nefunctionala, scoasa din uz de administratori: http://cgi.ebay.ca/ws/eBayISAPI.dll?...tem=2987717867

Sursa: romania_eu_list: http://groups.yahoo.com/group/romania_eu_list/
"

N-am verificat sursa, dar articolul mi s-a parut interesant scris, chiar daca s-ar putea sa fie fals. 

[pippus]

(lung da superhaios )

http://www.simonatache.ro/2010/03/01/cum-a-incercat-irinel-sa-devina-mai-inalt/

Cum a încercat Irinel sã devinã mai înalt


Anticamera unei firme. La intrare, un carton, pe care scrie, pe un fond violet, PRIMAVERA & MOTHER CATERPILLAR SRL. La recepție, o secretarã îmbrãcatã în violet. În faþa secretarei, Irinel Columbeanu, care, aflat în plin impas conjugal, adicã în pragul divorþului, a hotãrât cã soluþia stã în magie, aºa cã va apela la serviciile celei mai tari firme de vrãjitorie din România.

Secretara: Bunã ziua, cu ce vã pot ajuta?

Iri: Bunã ziua. Am o întâlnire cu doamnele Mother Caterpillar și Primavera.

Secretara: Cum vã numiți?

Iri: Irinel Columbeanu.

Secretara: Aa, da! Îmi pãreați cunoscut da’ nu știam de unde sã vã iau. Îl admir foarte mult pe șoferul soției dumneavoastrã, sunt o mare fanã a lui, sã știți. O secundã, vã rog.

Secretara bagã capul într-un birou. În birou, Mother Caterpillar și Primavera cu niște laptopuri în fațã și înconjurate de obiecte de vrãjitorie: mãturi violet, baghete magice violet, un glob de ghicit, un carton cu ouã, un borcan de bulion, niște maimuțoaie de pluș, niște coji de bananã, un ciocan violet, niște cuie mari, șosete murdare, hârtie igienicã violet.

Secretara: A sosit domnul Irinel.

Mother Caterpillar: Domnu’ Irinel și mai cum, fã? Fii prefesionistã, fir-ai a dracu’, cã pun mãtura asta pã tine.

Secretara (fâstâcitã): Domnul Irinel Columbeanu.

Primavera: Aveam miting cu dânsu’, fã?

Secretara: Da, sigur, avea programare.

Primavera: Bine, fã, zi-i sã intre.

Mother Caterpillar (cãtre Primavera): Fã, io o dau p-asta afarã, sã știi.

Primavera: Lasã, fããã!

Mother Caterpillar: Pãi, nu vezi, fã, ce icompetentã e? Se ridicã și o amenințã cu mãtura pe secretarã: Icompetento! Dã dracii peste tine dacã mã mai inervezi, auzi? Îți leg cununiile, îți dau și penalizare și te și cocendiez, ‘r-ai dracu’ dã proastã, cã m-am sãturat dã tine…

Secretara iese speriatã, în timp ce Mother Caterpillar o scuipã. Între timp, Iri a intrat și stã nedumerit lângã ușã.

Primavera: Haidi, fãã, cã a venit clientu’.

Mother Caterpillar (recitã, pe un ton corporatist): Bunã ziua, domnu’ clientu’. Bine ați venit. Vã mulțumim cã ați ales compania noastrã dã vrãji, care este liderã pã piața naționalã dã vrãji și oferã dãcât numai servicii dã top, mult mai bune dãcât serviciile dã la concurențã, care te piși (biiip) pã ele dã servicii, cã e scumpe și proaste. Stai jos, mânca-ți-aș ochii.

Irinel (se așazã): Bunã ziua.

Primavera: Doriți ceva dã bãut? O cafea, o apã, o ciorbã dã unghii dã pui, un ceai dã șosete?

Irinel (disimulându-și scârba): Nu, mulțumesc.

Primavera: Dã mâncare vrei? Avem ochi dã câine mort prãjiți în gorgonzola și ouã dã gândaci dã bucãtãrie la tavã, cu garniturã dã icre negre și coropișnițe vii. Te servim?

Irinel (și mai scârbit): Nu, mulțumesc.

Mother Caterpillar (cãtre Primavera): Fã, da’ ce sclifosit e ãsta. Cãtre Irinel: Ia zi, mânca-ți-aș, cu ce te putem ajuta? În ce scop ne-ai deranjat?

Irinel: Am venit pentru o problemã mai delicatã… Aș vrea sã…

Mother Caterpillar (îl întrerupe): Taci! Taci! Taaaci! Lasã cã-ți spunem noi dã ce ai venit. Cãtre Primavera: Ia dã, fã, globu’ ãla-ncoace.

Primavera îi dã globul, nu înainte de a scuipa pe el și a-l șterge de fustele ei.

Mother Caterpillar: Stai așa cã-ți ghicesc io acuma dã ce ai venit.

Ia globul și-l descântã, scuipând și ea de mai multe ori pe el, în timp ce dã din gurã repede, abia inteligibil.

Mother Caterpillar (cãtre glob): Gloabã spurcatã/ Cu gura cãscatã/ Cu ochii beliți/ Cu dinții rânjiți/ Cu mâini rãpciugoase/ Cu boalã în oase/ Io te-ntreb, tu îmi rãspunzi/ Altfel, te omor.

Primavera (cãtre Mother Caterpillar, arãtând spre glob): Ce zice, fã?

Mother Caterpillar (cãtre Primavera): Stai, fã, ai rãbdare. A dat boala peste tine, ce te grãbești așa?

Ascultã globul cu urechea.

Mother Caterpillar (cãtre Irinel): Zice cã ai venit sã îi facem ipotenți pã toți șoferii lu’ Moni, nevastã-ta.

Irinel: N-am venit pentru asta.

Mother Caterpillar: E, pã dracu’. Înseamnã c-a greșit ãsta. Stai așa sã mai întreb o datã.

Zgâlțãie un pic globul, îi mai trage un scuipat, dupã care îl ascultã iar cu urechea.

Mother Caterpillar: Zice c-ai venit sã-ți gãsești o nevastã mai tânãrã, dã vreo doișpe-treișpe anișori, așa.

Irinel: Nu.

Mother Caterpillar: Bine, dã unșpe!

Irinel: Nu.

Mother Caterpillar: E fi-r-ar al dracu’…

Dã cu globul de masã. Îi trage pumni, cum se dãdea, pe vremuri, în televizor, când nu mai mergea.

Primavera (agitatã): Ia dã, fã, la mine.

Ascultã și ea globul cu urechea.

Primavera: Zice cã își cere scuze, da’ nu știe dã ce ai venit. Și cã s-a stricat și tre’ sã-l ducem urgent la service.

Mother Caterpillar (cãtre ușã, zbiarã): Fããããããããããããããããã!

Intrã secretara.

Primavera: Du ãsta repede la reparat, fã! Repede, ai înțeles?

Secretara iese cu globul.

Mother Caterpillar: Zi-ne matale, domnu’ clientu’, dã ce dracu’ ai venit. Hai, zi odatã, cã m-am plictisit și așteaptã clienții la ușã.

Irinel: Am venit… am venit sã… am venit sã mã faceți mai înalt.

Primavera: Pãi, și nu puteai, mânca-ți-aș, sã zici așa dã la-nceput? Cãtre Mother Caterpillar: Auzi, fã, a venit sã-l facem mai înalt.

Irinel: Se poate rezolva?

Mother Caterpillar: Normal cã sã poate, cum dracu’ sã nu sã poatã. Sã poate orice vrei matale. Îți facem și operație esteticã dacã vrei, sã te facem mai frumos. Vrei?

Irinel: Nu, mulțumesc, doar mai înalt aș vrea.

Mother Caterpillar: Costã 10.000 dã euro, sã știi.

Irinel: Banii nu sunt o problemã. E OK.

Primavera: Haidi, fã, sã ne-apucãm dã treabã.

Iau amândouã baghetele magice și le îndreaptã spre el: Ping!

Mother Caterpillar: Gata, s-a rezolvat. Acuma dã banii.

Irinel: Nu cred cã s-a rezolvat.

Primavera: E, nu s-a rezolvat. Dacã io-ți zic cã s-a rezolvat, s-a rezolvat. Ia ridicã-te-n picioare.

Irinel se ridicã.

Primavera (cãtre Mother Caterpillar): Da, fã, nu s-a rezolvat. Ce dracu sã ne pieptine facem acuma? Trecem la planul B?

Irinel se așazã la loc, pe scaun.

Mother Caterpillar: Trecem la planul B, fã, normal, ce dracu mai întrebi ca proasta? Clientu’ nostru, stãpânu nostru, vrea mai înalt, îl facem mai înalt. Cãtre Irinel: Dea dracii, dã nu te fac io acuma cât Ghițã Mureșan. Dã n-o sã fii ditamai prãjina sã mã scuipi pã mine direct în gurã! Uite-aicea sã mã scuipi, auzi?

Cascã gura și-i aratã cu degetul unde s-o scuipe. Irinel se oripileazã. Apoi Mother Caterpillar ia un maimuțoi de pluș și un ciocan. Bate cu ciocanul un ditamai cuiul în inima maimuțoiului. Irinel se chircește pe scaun, ca și cum ar simți durerea cuiului înfipt.

Mother Caterpillar: Ee, ia ridicã-te acuma, sã vezi cât ești.

Irinel se ridicã.

Primavera (îngrijoratã): E tot pitic, fãã! N-a mers vraja! Ce dracu’ ai, ai înnebunit la cap? Nu mai ești în stare dã nimic, icompetenta dracu’.

Mother Caterpillar: Taci, fã, dân gurã, cã te ia mama dracu’, nu vorbi cu mine așa în fața clientului, cã pun mãtur-asta și pã tine. Planu’ C. Hai, repede, adu’ ligheanul ãla sã facem vraja, cã suntem prefesioniste și nu sã poate sã plece clientu’ dã la noi nerezolvat.

Primavera aduce ligheanul.

Mother Caterpillar: Așa, mersi, ești drãguțã. Acuma adu-mi așa: un borcan dã bulion, mațe dã șoarece putrezit, o pereche dã șosete murdare, douã coji dã bananã, o scrumierã plinã dã chiștoace, pãr dân nasu’ dã la zece morți, un sul dã hârtie igienicã și un carton dã ouã clocite. Haaaai!

Primavera se executã. Rezultatul e un lighean în care sunt amestecate toate cele de mai sus.

Mother Caterpillar (cãtre Iri): Gata. Acuma mãnânci matale toatã chestia asta și te faci înalt ca bradul și pã deasupra și frumos. Asta cu frumos e bonus, dân partea firmei, sã te fidilizãm ca sã vii d-acuma-ncolo numa’ la compania noastrã dã vrãji, care e cea mai bunã dã pã piațã. Hai, la halealã! Poftã bunã! Vrei și pâine sau ești la regim dã slãbit?

Irinel (stupefiat): Nu, mulțumesc.

Primavera: Hai! Bagã-n tine, ce te uiți așa la noi?

Îi dã o lingurã, dupã care ele se întorc la laptopuri. Irinel se uitã la lingurã, se uitã la lighean și leșinã.

Primavera: Haoleo, fãã, a leșinat ș-ãsta, a fãcut infract, a murit.

Își pun amândouã mâinile-n cap.

Mother Caterpillar: Haoleoooo! Fi-r-ar al dracu’, cre’ cã s-a stricat și ligheanu’ dã vrãji. Trebe dus și-ãsta la reparat, cã altfel dãm dracu faliment, lua-l-ar dracii dã lighean cu mama lui, cã în ziua dã azi, toate e scumpe și proaste! Hai! Ia-i lu’ ãsta portofelu’ și sã-l târâm afarã de-acilea, cã mai avem 20 dã programãri și nu putem sã lãsãm clienții s-aștepte. Prefesionalismu’ înainte dã toate, fããã!

Secretara bagã din nou capul pe uºã:

Secretara: A venit domnul Geoanã sã-l faceþi mai deºtept.

 

[pippus]

si asta, f frumos

blog de poze vechi

"Ai mei erau super"

http://aimeierausuper.tumblr.com/

si originalul american, de unde a luat ideea

http://myparentswereawesome.tumblr.com/




p.

[Ruxandra]

si asta, f frumos

blog de poze vechi

"Ai mei erau super"

http://aimeierausuper.tumblr.com/

si originalul american, de unde a luat ideea

http://myparentswereawesome.tumblr.com/




p.

Varianta italiana    : http://static.repubblica.it/seidimoda/vintage-online/

[pippus]

vai, un blog razboinic, tzinut de doi psihologi

http://parazitincuplu.ro/blog/about/

Luca Dezmir

    * medic
    * pasionat de finante personale, investii imobiliare si la bursa
    * autor (Iesi din labirint, carte de finante si dezvoltare personala)
    * initiatorul si coordonatorul proiectului AVANTAJ LA START
    * site-uri: milionarulmioritic.com, lucadezmir.com, fapturbo.ro
    * pagina de Facebook, cont de Twitter

Pera Novacovici

    * psiholog specializat in domeniul personalitatii umane
    * autor (Personalitate alfa, Arta seductiei)
    * site-uri: personalitatealfa.com
    * pagina de Facebook, cont de Twitter


http://parazitincuplu.ro/blog/femeia-parazit-in-cuplu/

O fata s-a nascut foarte frumoasa.

Inca din adolescenta curgeau invitatiile la evenimente, petreceri si avea un cerc FOARTE mare de prieteni. I-a placut atentia, de la baieti, barbati, s-a imbracat, s-a aranjat.

Singura ei meserie era sa fie frumoasa. Modeling, sport, iesiri, abilitati de socializare. DAR ATAT. Apoi, pentru ca asa spune societatea ca e ” firesc”, scumpa noastra domnisoara, frumoasa foc, si-a gasit un barbat instarit.

Fata noastra era obisnuita sa fie intretinuta, pentru simplul fapt ca era frumoasa. S-au casatorit, iar timp de 2 ani nu i-a lipsit nimic.

Apoi, barbatul nostru instarit a inceput sa se plictiseasca de femeia a carei singura calitate era frumusetea. Mai ales ca “pe piata” au inceput sa apara alte fete, mai frumoase si mai tinere. Fata a simtit acest lucru si i-a reprosat, furioasa. A primit inapoi o riposta violenta: sotul ei a inceput sa o bata, sa o injure si sa o trateze ca pe o carpa. Pentru ca depindea financiar de el, absolut din toate punctele de vedere, fata noastra trebuia sa indure, iar viata ei a devenit un cosmar, aparent fara iesire.
Dar incerca sa evite adevarul, care se incapatana sa devina tot mai evident.

Atunci cand esti PARAZIT, ai un singur drept: SA INDURI ORICE UMILINTA LA CARE ESTI SUPUS.

O alta fata, despre care am sa va povestesc, nu era foarte frumoasa: era o fata simpla, crescuta la tara, care s-a mutat la oras. Mama ei o invatase ca femeia trebuie sa se ocupe de treburile casei, sa taca din gura si sa il lase pe barbat sa aduca bani acasa.

Si-a gasit un iubit, cu care s-a casatorit dupa doi ani. Totul a fost bine in primul an si jumatate, pana cand a aparut primul copil. Femeia noastra nu stia sa faca altceva decat sa se ocupe de gospodarie si de ingrijirea familiei.

Barbatul si-a schimbat comportamentul: a inceput sa o insele cu o alta femeie, nu ii dadea nici un fel de bani pentru nevoile ei si petrecea mult timp cu prietenii . Acasa dadea din ce in ce mai rar.

Femeia s-a gandit sa se desparta, insa era un copil de crescut. Unde sa plece, cu un copil mic? Singura ei alternativa ar fi fost sa se intoarca acasa, la tara, insa acolo i-ar fi rapit copilului sansa de a avea o educatie buna.

Ea nu se putea angaja, pentru ca nu stia sa faca mai nimic. Era doar o buna menajera, deoarece devenim buni la ceea ce facem zilnic, cateva ore pe zi. Ea stia sa calce, sa spele si sa gateasca, abilitati care nu sunt foarte bine platite, oricat de bine le faci. De aceea, sansele ei de a-si croi o viata mai buna erau extrem de mici, in acel moment. Ce putea sa faca?

Sunt doua povesti diferite, dar atat de asemanatoare intre ele.

Sunt asemanatoare, pentru ca:

* personajele principale sunt femei
* ele au optat sa se casatoreasca pentru a fi intretinute
* au oferit ceva in schimbul acestei situatii, in care sunt intretinute financiar
* au facut acest lucru la “sugestia” unor factori externi, societatea sau familia
* au devenit in totalitate dependente de soti

Sunt diferite pentru ca:

* femeile provin din doua zone sociale distincte: una dintr-o familie cu un statut financiar bun, alta din mediul rural
* au avut grade diferite de cultura
* una dintre ele avea constiinta propriei valori, alta pleca de la ideea ca este bine sa fie pe planul doi intr-o familie
* una a oferit frumusetea, alta servilismul

Dincolo de aceste asemanari si deosebiri, soarta lor este comuna datorita unui factor deosebit de important: au neglijat sa se preocupe de un aspect esential al unei fiinte umane, care este independenta (sau autonomia, cum o numesc psihologii).

Inainte de toate, femei sau barbati, suntem oameni. Viata pe care meritam sa o traim, in conformitate cu acest statut, trebuie sa fie caracterizata prin independenta si libertate. Din pacate aceste doua elemente nu ne sunt “livrate” la nastere, trebuie sa le cucerim. Din momentul in care ajungem pe lume, facem parte din mai multe sisteme, cu regulile si constrangerile lor:

* familie
* societate
* stat, in calitate de cetateni

Aceste sisteme, desi se declara deschise si cu respect fata de individ, nu ne asigura in nici un fel independenta si libertatea. Ele trebuie dobandite, intr-o anumita ordine:

1. in interiorul nostru, prin intelegerea faptului ca trebuie sa optam pentru independenta si libertate si e necesar sa luptam pentru ele
2. in exteriorul nostru, trecand la actiune pentru a obtine independenta si libertatea

Nu se poate altfel. Intai trebuie sa devenim liberi in interior, prin personalitatea noastra si modul in care interactionam cu realitatea, pentru ca ulterior, prin actiunile noastre, sa devenim liber si in lumea reala.

Independenta si libertatea, fata de familie, societate si stat, nu se poate obtine decat prin metode financiare. Daca faci suficienti bani, vei putea sa optezi:

* unde vrei sa traiesti
* cum vrei sa traiesti
* cu cine vrei sa traiesti
* daca vrei sa muncesti sau nu

Toate aceste optiuni (adica libertatea de a alege) se castiga prin banii.

In concluzie, chiar daca esti femeie:

* opteaza pentru independenta si libertate
* incepe cu transformarea din interiorul tau
* continua prin actiune, in exterior
* castiga suficienti bani pentru a-ti asigura independenta si libertatea

In caz contrar vei ajunge un parazit, iar parazitismul se termina, de fiecare data, in mizerie morala si materiala. E alegerea ta.

Mare parte din suferintele pe care le suporta femeile din pozitia de parazit in cuplu sunt consecintele unei educatii financiare deficitare, provenite din familie sau in general in viata:

1. cel putin o parte din femei ajung sa se marite “de foame” (vezi piramida lui Maslow). In piramida trebuintelor, a lui Maslow, pe prima treapta sunt necesitatile fiziologice, de potolire a foamei, a setei, pastrare a unei temperaturi constante a corpului. A doua treapta reprezinta trebuintele de securitate oferite de familie, grup si societate, care sa protejeze impotriva violentei, sa ofere un acoperis deasupra capului. Abia pe locul trei avem nevoia de iubire si afectiune. Asadar, pentru primele doua, in general, e nevoie de bani. Exista destule cazuri de femei care stiu doar un singur fel de a-si satisface primele doua trepte ale nevoilor, si anume alianta cu un barbat instarit. Acest lucru, pe langa faptul ca nu este natural si te priveaza de una din cele mai frumoase trairi omenesti, iubirea, are toate sansele sa te duca spre o reactie in lant. Urmatorul pas e ca:

2. Ajungi sclava. Ce faci cand trebuintele tale fiziologice si de securitate sunt satisfacute de o alta persoana, iar tu nu ai putere? Ce se intampla cand te da afara din casa? Ce se intampla cand te inseala? Ce se intampla cand moare cel care te intretine? Si zeci de alte scenarii. Nu ai nici o putere. In cazul in care faci copii, risti sa:

3. Iti distrugi copii. In mod normal, copii ar ramane mamei in caz de despartire, insa daca nu ii poti intretine, legea spune ca vor ramane tatalui. Daca inca sunt copii mici, cum cresc copiii fara mama? Poate o sa aiba o mama vitrega, insa sufletul tau, ce se alege de el?

Povestea poate continua, dar cred ca ai inteles ideea. Nu vreau sa ramai cu impresia ca citesti scene de groaza, dar sunt convins ca stii MACAR un caz de femeie parazit in cuplu.

Te invit sa dezbatem acest subiect si eventual sa propunem impreuna solutii.

[pippus]

si
http://parazitincuplu.ro/blog/barbatul-parazit-in-cuplu/

[ textele sint lungi dar merita citite ]

Un barbat avea tot viitorul in fata.

S-a indragostit si s-a casatorit cu o femeie pe care o iubea. Totul a fost bine, a aparut si un copil.

Munca barbatului era foarte grea, lipsea o intreaga saptamana de acasa. Munca lui era pe un camp petrolier, unde iarna nu avea unde se sa ascunda de frig si toti colegii se incalzeau cu alcool. Astfel, dupa cativa ani, prietenii si paharul au devenit mai apropiati de barbatul nostru decat familia lui. Venea doar in weekend-uri acasa, beat. Devenise alcoolic. Femeia, din salariul ei de cadru didactic, intretinea intreaga familie pentru ca salariul sotului se risipea pe bautura, in doar cateva zile. Toate cheltuielile cu casa, cu educatia si cresterea copilului, reveneau bietei femei.

Lucrurile s-au agravat in momentul in care barbatul a ramas fara slujba. Sursa lui de venit, chiar daca se ducea pe bautura, ii acopera necesitatile de cazare si masa (in timpul saptamanii locuia si manca la schela de petrol). Dupa pierderea locului de munca, sotul a revenit acasa, fara salariu, dar cu necesitati: trebuia sa supravietuiasca. Si, in plus, mai avea viciul bauturii.

Dintr-o data, femeia trebuia sa creasca un copil si sa asigure supravietuirea unui parazit, atat din punct de vedere financiar cat si sentimental: barbatul nu inceta sa dea vina pe societate, pe sefi, pe firma pentru ca a ramas fara loc de munca. Lamentarile continue, negativismul si refugiul in bautura devenisera o sursa de energie psihica negativa pentru sotia sa.

Asta a durat cativa ani de zile, pana cand femeia s-a saturat, si-a luat inima in dinti si a divortat. Casa a ramas mamei cu copilul, barbatul a ramas pe strazi. A dormit pe sub poduri si prin parcuri pana cand statul i-a oferit o camera intr-o curte, la capatul orasului. Barbatul nostru a gasit tot timpul scuze si motivatii pentru a explica situatia in care se afla, insa adevarul era limpede, in fata lui.

Cand traiesti ca un PARAZIT, nu mai ai dreptul de a alege ce fel de viata vrei sa ai, ci esti la mila sortii, care de obicei nu are mila.

Lipsa de inteligenta emotionala l-a facut sa ia decizii care au distrus munca de luni si ani de zile, dedicata construirii unei relatii de familie, in cateva clipe.

La lucru, s-a luat la bataie cu colegi care glumeau pe seama lui si astfel a fost dat afara.

Acasa avea izbucniri de violenta din cauza lipsei de autocontrol si a faptului ca sotia ii stia butoanele emotionale. Aceste conditii au facut ca fiecare cearta sa se amplifice intr-un scandal urias, cu obiecte sparte si cu politia alertata de vecini.

Din cauza lipsei de vointa si educatie, barbatul se afla intr-un cerc vicios, aparent fara iesire.

A devenit o victima a sortii, care incerca sa cerseasca mila celor din jur prin povesti lacrimogene, care ii facea pe toti (parinti, sotie, anturaj) vinovati de soarta lui. Astfel mai primea de baut si tigari.

Singur, beat, incepand fiecare dimineata in preajma unui anturaj asemeni lui, fara vointa, scop sau speranta, s-a transformat din parazitul perfect intr-un ratat desavarsit.

Aceasta poveste trebuie sa te faca sa intelegi un lucru important: parazitismul are foarte multe fete:

* el poate incepe ca o modalitate de a consuma de la victima energiea psihica, parazitul folosind vitalitatea gazdei pentru a-si completa lipsa de energie proprie
* ulterior poate trece intr-o forma de control, datorita obsesiei parazitului de a pierde gazda, care ii asigura supravietuirea
* parazitarea financiara poate fi regasita in paralel cu elementele descrise mai sus; ea adauga un plus de presiune asupra celor doi
Pasul 1 de actiune

Pe departe cel mai important lucru este ca persoana care sufera parazitarea sa-si dea seama ca traieste cu un parazit. La fel ca un alcoolic ce refuza sa recunoasca faptul ca are o problema, de multe ori cel parazitat neaga evidenta. Acest lucru se intalneste mai ales la femei. Ele au tendinta sa amestece dragostea fata de partener cu un soi de protectie materna pe care o rasfrange asupra barbatului din viata ei. Aceste sentimente pot duce la o falsa senzatie de obligatie fata de “jumatatea sa”: simti nevoia sa-l sustii, sa-i accepti parazitismul, cu gandul la “clipele placute petrecute impreuna” sau la faptul ca “este alesul inimii” (chiar daca amandoua afirmatiile sunt de fapt propozitii la timpul trecut). Multe femei nu reusesc sa treaca de acest obstacol si sfarsesc prin a-si distruge viata alimentand un parazit, tocmai pentru ca nu au curajul sa priveasca realitatea in fata.
Pasul 2 de actiune

Al doilea element, dupa recunoasterea situatiei de criza, este luarea deciziei. Trebuie sa intelegi ca situatia nu poate continua decat cu pretul sacrificarii propriei vieti. Lucrurile sunt si mai grave atunci cand e la mijloc un copil. Mamele gasesc scuze noi, spunand ca nu vor sa divorteze pentru ca sa nu lase copilul lor fara tata. Din pacate ignora starea de tensiune continua si mediul negativ din familie, care au efecte toxice mult mai mari asupra copilului decat ruptura fata de figura paterna.
Decizia trebuie sa fie clara si radicala: nu poti scapa de un parazit decat daca il indepartezi. Punct.
Pasul 3 de actiune

Al treilea pas il reprezinta trecerea la actiune. Initial, tensiunea psihica, certurile si amenintarile vor depasi ca intensitate suferintele vietii zilnice pe care le simte persoana parazitata. Trecand de aceasta prima reactie, femeia va intelege ca aceste obstacole sunt mult mai mici fata de suferinta adunata in ani si ani de zile de convietuire cu un parazit.
In concluzie, trebuie sa:

1. admiti ca ai o relatie cu o persoana care te paraziteaza, de cele mai multe ori pe mai multe planuri
2. sa ai o discutie serioasa despre schimbare, cu termene clare si specifice ( pe care probabil parazitul nu le va respecta insa merita o sansa)
3. sa decizi ca lucrurile nu pot continua si ca e cazul sa realizezi o ruptura clara de parazit
4. sa treci la actiune, pregatita pentru a intampina probleme, care oricum sunt mult mai mici decat aspectele negative care s-au acumulat in ani de zile.

[arvinna]

f misto ultimele doua...sper sa nu iasa iar scandal si sa se lase cu banari hi hi hi

[pippus]

http://scaietina.wordpress.com/2010/01/27/ganditorul-de-la-hamangia-2/

Gânditorul de la Hamangia

Cãzuse zãpada mare anul acela. Oamenii scormoneau zi ºi noapte de teamã sã nu rãmânã îngropaþi în peºteri. Toþi credeau c-a lu’ Sulã se nãscuse mai încet la minte.

- Mã, a lu’ Sulã, dã zãpadã c-o sã te îngroape.

- Ba bine cã nu, rãspunse calm a lu’ Sulã. Cine a pus-o, ãla sã o dea.

ªi, hotãrât, se aºezã în gura peºterii, cu capul sprijinit în mâini ºi privirea-n zare.

Douã mii de ani mai târziu când sãpãturile arheologice l-au scos la ivealã, deveni adevãratul simbol al spiritualitãþii româneºti.


 

[pippus]

blogul haios al unuia din Milano

http://cgaita.wordpress.com/2010/01/11/romanul-cu-dacia-la-milano/

Romanul cu Dacia la Milano

De cateva zile, langa fereastra mea parcheaza o Dacie. Un model vechi, Dacia Nova, alimentata cu gaz, din cate se pare. E pitoreasca, in uratenia ei, si te intrebi cum a ajuns omul cu ea din Romania pana la Milano. Probabil “incetul cu incetul” dupa cum spune si Marian.

Nu as fi scris nimic despre ea (intr-o zi am vazut pe soseaua de centura a metropolei italiene si o Dacia 1310!) daca nu mi-ar fi afectat direct somnul si odihna. Fiind parcata sub geamul meu, dimineata la 5.48 fix, aud cum incepe incalzirea motorului. Astfel, totul incepe cu un duduit ca de tanc, urmat de puternice accelerari pe loc (probabil nimeni nu i-a spus omului ca motorul se incalzeste mult mai rapid in mers, nu ambalandu-l pe loc). Toata harmalaia dureaza pana in jur de 6.00 cand romanul nostru decide ca masina e pregatita pentru o noua zi iar vecinii s-au trezit  complet.

In sinea mea se naste o intrebare: oare romanului chiar nu ii trece prin minte faptul ca un asemenea zgomot, la 5.50 dimineata poate deranja?

E greu sa iti pese de altii cand vii dintr-o cultura in care badarania este incurajata iar individul este cu atat mai apreciat cu cat “se descurca” mai bine si “ii face” pe fraierii care nu se comporta la acelasi nivel cu el.