următorul mesaj »

[pippus]

http://think.hotnews.ro/imigrant-in-italia-o-femeie-insarcinata-este-mai-urata-si-mai-temuta-decat-o-inundatie.html


Am trecut si printr-o perioada in care le-am dat, partial, dreptate. Cine stie daca experienta mea din Romania era destul de profesionalizanta, poate greselile mele de ortografie puteau provoca pagube. Pana intr-o zi, cu cinci ani in urma, in care m-am trezit din cosmar si am privit faptele in fata. Am inceput sa studiez in mod serios Constitutia, legile privind imigratia, materialele publicate de sindicate, Caritas si altii care se ocupa de prezenta strainilor in tara. Cam in aceeasi perioada am observat ca Flavio, logodnicul meu, nu ma mai intrerupea ca sa ma corecteze in timp ce vorbeam. L-am intrebat daca s-a plictisit sa ma ajute. Mi-a raspuns ca nu mai am nevoie de ajutor: vorbesc ca Aldo Busi, scriitorul faimos pentru atentia cu care isi alege cuvintele. Atunci am inteles ca sunt doar doua obstacole intre mine si locul de munca cautat: sunt femeie, si, mai ales, romanca.  Italienii ne vor doar ca forta de munca pentru meseriile umile si prost platite pe care ei nu doresc sa le mai faca.

Facultatea este un alt punct dureros. Diploma mea nu este recunoscuta in Italia, pentru ca am obtinut-o inainte de 2004. Parcursul obligatoriu pentru fructificarea studiilor ar fi obtinerea unei declaratii de valoare in loco de la Consulatul Italian din Bucuresti, pe baza caruia mi-ar fi recunoscute unele credite formative si m-as putea inscrie in anul doi la facultate. Eu am facut deja 5 si imi ajunge. In plus, nu reusesc nici macar sa obtin programa analitica universitara, profesorii nu au lasat niciun document scris, asa ca secretara facultatii nu imi poate elibera documentul. As putea face o alta facultate, pentru ca am documentele de bacalaureat in regula, dar nu imi permit sa platesc taxele pentru trei ani, sau cinci. Pentru ca diplomele de trei ani si-au cam pierdut valoarea, absolventii nu sunt la mare cautare.

M-am nascut in 1971, anul in care Ceausescu a fost in vizita in China, iar la intoarcere a cerut sa fie adulat ca Mao. In 1977, familia mea s-a stabilit in Oradea, la doar 10 kilometri de granita cu Ungaria. Am aflat curand ca exista lume norocoasa care are pasaport si viza si poate merge in Ungaria, Cehoslovacia sau Polonia sa cumpere toate acele minunatii care nu se gaseau in magazine sau la piata. In 1989, am aflat de la televiziunea maghiara ca “se intampla ceva”. Ani de zile am asteptat, cuminte, ca lucrurile sa se indrepte si sa functioneze bine, ca “acolo“, in tarile foste CAER, unde nu exista atata mizerie ca la noi. Restul lumii ma interesa doar ca eventuala destinatie de vacanta.

Fac parte dintre idealistii care nu voiau sa isi abandoneze tara. La facultate ii priveam cu suspiciune pe cei care nu se mai intorceau dupa ce obtineau o bursa de studii in strainatate. Nu ma interesa prea mult o experienta in lumea capitalismului consumerist. Nu ca as fi nutrit simpatii comuniste, dimpotriva. Aveam doar o incredere nemarginita in proaspata democratie, in sistemul alegerilor libere. Privind in urma azi, ma apuca rasul. Am fost o privilegiata: pe de o parte aveam un val gros-gros pe ochi, pe de alta, am avut norocul de a gasi usor de munca – preparator la universitate, asistenta coordinatoarei unui centru de documentare PHARE, copywriter, assistent manager … Nu, nu eram oarba de tot. Vedeam toate nedreptatile si porcariile din jur, dar credeam ca asa este peste tot si nu are rost sa ma revolt, ci, eventual, sa-mi schimb locul de munca daca era prea de tot.

In 1998, sora mea cea mica s-a mutat in Italia iar eu am calatorit pentru prima data dincoace de Cortina de Fier. Apoi s-a mutat la Bologna si mama. Aveam niste probleme personale de rezolvat, asa ca a mai trecut ceva timp inainte sa trec la fapte: in iunie 2002, dupa liberalizarea partiala a intrarii cetatenilor romani in spatiul Schengen, mi-am facut valiza si am venit aici sa caut de munca, sa pun ceva bani deoparte ca sa-mi pot deschide la intoarcere propria firma de design si publicitate. Dar facusem gresit socoteala de acasa.

In 2002, s-a revarsat peste granita prima mare unda de emigranti romani. Polonezii ne-o luasera inainte, erau peste tot: calificati, ordonati si foarte bine educati, nu cereau salarii mari. Pe atunci, majoritatea personalului de ingrijire a batranilor, a bolnavilor si a copiilor veneau din Polonia. Oamenii de serviciu, in schimb, din Filipine. Muncitorii in constructii si in agricultura, din nordul Africii sau America de Sud. Nu mai erau multe locuri pentru noii veniti, care au inceput, astfel, sa ceara si sa accepte sa fie platiti cu doar jumatate din tariful minim sindical, la negru. Am incercat, si incerc, sa ma opun acestei tendinte.

Demonstratie a imigrantilor din Bologna

Cand imi povestesc aventura, putini imi inteleg indignarea. Credeti-ma, imi place sa fac curatenie. O faceam pe gratis pentru primul meu sot, care nu-mi spunea nici macar multumesc. Aici primesc bani. Nu cred ca facand o munca utila si umila ma injosesc intr-un fel. Fac unul dintre lucrurile care imi plac: lustruiesc cu ceara mobilele de anticariat, gatesc feluri noi, delicioase, experimentez noi spray-uri contra depunerilor de  calcar sau a grasimii de pe aragaz, fug in sus si in jos cu pamatufuri colorate ca sa adun panzele de paianjen sau sterg podele cu tesaturi tehnologice imbibate in solutii parfumate, si totul merge repede si usor, nu ca in copilaria mea. Imi imaginez ca este casa mea si merge struna. Sigur, apoi ma intorc la mine acasa, obosita, murdara si cu durere de spate, dar mult mai fericita decat atunci cand stateam inchisa in birou pentru 10 ore, certandu-ma cu seful sau respingandu-i avansurile.

Indignarea mea nu vine din specificul meseriei pe care o fac, ci din modul in care unii imi ofera 2 euro pe ora, in loc de 6 sau 8, cu aerul ca imi fac o mare favoare. Vine din neobrazarea cu care multi nu vor sa-mi faca un contract in regula. Din modul in care ma trateaza unii barbati, soti ai stapanei casei, care intra si ies fara sa salute si deseori fara sa traga apa la closet. Ca si cum o slujnica nu ar fi un om, ci doar ceva mai mult decat un caine dresat. De aceea e greu sa fii slujnica la ore. Unele prietene de-ale mele au luat si bataie pentru ca insistau sa fie platite. Ce sa povestesc apoi despre perioada in care am lucrat ca “fixa”! Familia se astepta ca eu sa rezolv tot, sa iau decizii si sa-mi asum responsabilitati in locul lor, renuntand la viata mea privata. Au incercat chiar sa-mi interzica sa ma duc la institutul seral, ca sa nu-l las singur in casa pe batran, desi acelea erau unicele ore libere pe care le ceream, mai putine decat prevede contractul.

Cat timp am studiat la institutul teologic eram plina de incredere intr-o rasturnare de situtie. Lucram putin, pentru ca nu se gasea prea mult de munca la ore, aveam foarte putini bani, dar intre timp ma logodisem cu Flavio si luasem decizia de a ramane aici pe viata. La data aceea eram convinsa ca nu ma angajeaza nicio firma numai din cauza ca aveam permisul de sedere de student, care nu permitea un orar saptamanal mai lung de 20 de ore pe saptamana si poate dadea si ideea unei precaritati. Pe de alta parte, eram fericita ca am acel permis, chiar daca nu era cel mai bun. Ca strain in Italia, acordam foarte mare atentie permisului de sedere. Imi cerea destul efort. O data pe an trebuia sa obtin o gramada de documente, apoi sa fac fotocopii ale pasaportului, ale adeverintei de inscriere la scoala, ale carnetului de note, ale contractului de chirie al casei, imi faceam o asigurare de sanatate anuala, poze noi si cumparam timbrul pentru inscrierea documentului la Politie.

Pe atunci, documentele se duceau personal la Chestura, nu se depuneau, ca astazi, la Posta. Sunam din timp, ceream programare – uneori treceau si 8 luni pana la prima data disponibila  – iar in ziua stabilita stateam la coada sub soare sau ploaie, inghesuita si obosita, tremurand de frica sa nu imi fie respins unul dintre documente. Angajatii nu erau tocmai draguti si saritori. Prima data, si atunci cand mi-am reluat numele de fata, mi-au luat si amprentele. Politistii din acea sectie erau draguti si vroiau sa flirteze, dar eu ma simteam ca si cum as fi avut scris pe piept ”viitoare probabila delicventa“. Toata agitatia asta si anxietatea asteptarii eliberarii permisului – alte luni in purgatoriu – imi distrageau partial atentia de la adevaratul meu scop: un contract de munca ca functionara, secretara, receptionista, telefonista, data-entry.

Acum s-a schimbat totul: am atestatul de sedere permanenta, inscriere pe viata la Serviciul Sanitar National, drept de vot pentru alegerea primarului si a consiliului de cartier si niciun gand cu obtinerea documentelor. Lipsa acelor preocupari imi da o liniste deosebita, pe care o folosesc ca sa analizez situatia noastra, a romanilor, in jumatatea de nord a Italiei. Nu de alta, dar lucrez tot part-time, deci am mult timp liber. Am mai facut un curs seral, de receptioner in hotel, dar tot nu am obtinut contractul dorit. Culmea ironiei, principala mea activitate de acum o datorez calitatii de imigranta: se cauta mediatori interculturali  proveniti din tarile care au dat nastere celor mai mari comunitati de imigranti. E o meserie noua, la jumatatea drumului dintre asistenta sociala si interpretariat.

Am chiar si un contract – de colaborare ocazionala. Asta inseamna ca trebuie sa astept sa fiu sunata atunci cand este nevoie de prezenta mea pentru o ora sau doua, sperand ca asta sa se intample cat de des. Din pacate, insa, se intampla extrem de rar. De aceea, italienii nu ne fac prea des concurenta: cine vrea un loc de munca instabil care nu-ti da drept la ajutor de somaj si pensie? Sunt norocoasa, o colega a ramas insarcinata si anul acesta o voi inlocui eu la Maternitate si la Centrul pentru Sanatatea Femeilor Straine -  asta inseamna 8 ore de lucru pe saptamana. Continuu sa lucrez si ca baby-sitter si femeie de serviciu, tot la negru. Dupa-masa fac un alt curs, de calificare in mediere interculturala. Asa, cu o diploma noua in mana, ma simt mai sigura pe mine. Am aderat la mentalitatea italiana: profit de fiecare ocazie, oricat de modesta, care mi se ofera – nu se stie niciodata ce rezultate va da. Pentru ca acest curs nu imi garanteaza, nici el, o imbunatatire a situatiei, dar poate cunosc pe cineva sau aflu informatii noi in timp ce fac practica.

In tot acest timp, nimeni nu m-a insultat, nu mi-a spus in fata ca nu ma angajeaza  sau nu ma serveste pentru ca sunt romanca. Cu totul altceva e sa cauti o casa, sau o camera, in chirie. Imediat ce aude un accent strain, proprietarul casei sau chiriasul care sub-inchiriaza au nevoie de muuuult timp de gandire sau pretul se dubleaza, cu pretexte ridicole. Mi s-au intamplat des episoade hazlii, in autobuz sau prin magazine, cu persoane care se apropiau vorbind de rau strainii, cautandu-mi aprobarea, sau conationali care imi spuneau, crezand ca imi fac un compliment, ca par chiar italianca.

Nu cred ca par italianca! De altfel, nu par nici romanca sau altceva. A fi sau a nu fi italian este insa obsesia intregii tari, este o apartenenta care, in imaginarul colectiv, hranit si de Decretul pentru Siguranta, hotareste cine este legal si cine nu, cine are toate drepturile si cine doar acela la munca, cine merita respect si cine doar toleranta. Noi, oamenii de rand, petrecem mult timp masurandu-ne muschii intre noi, si asa nu ne mai gandim la adevaratii dusmani, legile nedrepte sau neaplicate si criza economica cu consecintele ei interminabile.

Sigur, imi dau seama, vorbind cu prietenii mei mai norocosi pentru ca s-au nascut intr-un oras bogat din nordul Italiei, ca diferentele dintre ei si mine sunt doar culoarea pasaportului si contractul de munca. Dupa ani de eforturi si sacrificii, ei l-au obtinut pe cel pe timp nedeterminat. Desi nu toti au facultate sau vorbesc limbi straine. In rest, folosim mijloacele de transport in comun, nu masina personala, mancam alimente biologice eco-solidale, preferam medicul naturist, mergem la aceleasi spectacole de opera, practicam aceleasi sporturi si votam aceeasi miscare reformista. Ma simt mai aproape de ei, ca mentalitate, decat de prietenii mei din copilarie.

Am mai multi prieteni italieni decat romani. Apoi sunt si cei brazilieni, chinezi, turci. Explicatia e matematica, in jurul meu traiesc mai multi italieni decat romani, si ma deranjeaza uimirea celor care se asteapta sa traiesc incercuita doar de conationali sau ca Flavio sa fie si el roman. Ma doare ingustimea mintii lor. Cat de fricoasa e majoritatea lumii! Toti incercam sa traim aproape de cei cu care avem ceva in comun, dar multora le lipseste curajul de a cauta acest ceva mai departe de cultura de origine sau de religie. Se uita apoi un trist adevar: in comunitatea romaneasca domnesc bisericutele, razboaiele intre factiuni si dorinta de a aparea mai bogat si mai plin de succes decat vecinul.

Sunt fericita ca traiesc in Italia. As fi ipocrita sa nu recunosc ca bunastarea economica a tarii are importanta ei, dar eu sunt fericita datorita oamenilor cu care intru in contact, care alcatuiesc un fel de rezistenta subterana la vulgaritatea si agresivitatea modelului propus de televiziune si de mode. Stimez mult noua mea patrie, de accea ma dor dublu nedreptatile si ilegalitatile. Ma intreb ce as fi facut daca as fi stiut ce ma asteapta, in acea zi din iunie 2002 in care mi-am facut valiza. Toate barierele, obstacolele, umilintele, frustrarile. Senzatia de a nu apartine, uneori, nici lumii vechi, nici celei noi. Nesigurantele permanente: gesturile si ideile care acasa pareau de fier, in noua lumina, sunt chestionabile. Durerea unui dor dupa o casa in care insa nu vreau sa ma mai intorc. Imi place sa cred ca mi-as fi spus: OK, sa mergem si sa schimbam lumea.

[ileana35]

 Sexul tras la xeros

A curs oleacã de apã pe Nistru de la ultumul meu post despre sex ºi aºa cum într-un râu nu poþi intra de douã ori cu aceleaºi gânduri, azi scriu lucruri care ar putea intra în lejer conflict cu articolele anterioare.   

Rãsfoiam recent niºte reviste pentru femei pânã ajung sã fixez douã
din ele. Cu subiect comun pe prima paginã: seducere ºi sex. Pe de o parte Cosmopolitanul cu pachetul sãu clasic: de la petale de rozã pânã la orgie ºi alte drãcovenii din aceeaºi gamã, pe de altã parte, Psycho cu un dosar complet despre psihologia masculilor, cu un titlu promiþãtor: “Ce-ºi doresc bãrbaþii cu adevãrat”. Ambele având ca suport fantasmele sacre ale bãrbaþilor.

Mi-a bubuit atunci în cap o întrebare: “Oare cum se simte un bãrbat în pat cu un program, calculat minuþios într-o redacþie? Cum e sã ºtii cã partenera îºi închipuie cã ºtie exact ce apetituri îþi trec prin minte? Cum e sã faci sex cu o clarvãzãtoare de duzinã?” Bine, dacã tipa e o þâþoasã cu buze harnice, e pãcat sã strici frumuseþea de erecþie cu întrebãri aiurea, dar dacã e o partenerã pe care ai vrea s-o revezi? În alte ipostaze ale vieþii, vreau sã zicSau, dacã revin în albia sexului frumos ºi al dracului de curios mã întreb din nou: “Oare cum m-aº simþi eu ca femeie trecând printr-o librãrie suprasaturatã de reviste pentru bãrbaþi cu poveþe din astea: “Cum s-o scoþi din minþi de plãcere în 10 miºcãri”, “Top de 15 fantasme femeieºti”, “7 poziþii care îi asigurã 3 orgasme pe ceas”.

Adicã sã mã bag eu în pat cu un mascul care mârnâie ca un popã sub nas: ahaaa, deci aici e ca în desenul de la pagina 109, masãm încetiºor, în creºtere, poziþia a ºasea, facem zoom, penetrãm uºor, decolareaaaa ºi OPAAA! Pãi eu am cel puþin douã zone anti-erogene (fie ele declarate chiar ºi de ONU straºnic de erogene), pe care dacã, partenerul nefiind capabil sã capteze semnalele mele de avertizare la timp ºi comite pãcatul sã le atingã, reuºeºte sã-mi transporte libidoul la 10 ani luminã depãrtare de pat. Sã-i mai deschid eu vizã de intrare dupã asta? Nici în visele lui preabucuroase spre duminicã! ª-apoi cine garanteazã cã fantasmele unei femei nu pot deveni un coºmar feeric pentru alta. De ce sã transformãm o ºedinþã de sex într-o ºedinþã de torturã modernã?

Nu e sexul o plãcere când lucrurile se întâmplã la nivel instinctiv?
Când partenerii vibreazã în unison ºi doar la nivel de simþuri îºi presimt reciproc dorinþele.
Cine oare mai crede azi cã sexul e o magie care nu se învaþã de prin reviste ºi nu poate fi trasã la xerox?


http://soacramica.ladyclub.md/?p=7318

[pippus]

http://crisia.net/2010/05/sa-mori-cu-zile-da-e-usor/

Sa mori cu zile? Da, e usor!


Istoria are tendinta sa se repete. Ieri, dupa ce-si cumpara medicamentele, o pacienta se schimba la fata brusc si zice: “Vai, ce-am ametit!”. O asezam pe scaun si constatam ca starea i se degradeaza cu fiecare clipa. Chemam salvarea! zicem. Vai de mine, nu! Nu vreau la spital! Sotul meu e paralizat, l-am lasat in curte, in scaunul cu rotile, ce se-ntampla cu el? Nu vreau la spital! Mi-e rau, mi-e rau!

Dupa doua minute, cand a inceput sa se planga de dureri in piept si ca nu-si mai simte mainile, am sunat totusi la salvare. Si-am sunat si a doua oara, pentru ca intre timp femeia cazuse de pe scaun si a avut si oarece contractii musculare cu aspect foarte ciudat. Si-a venit si salvarea, intr-un final. M-am mirat ca venea fara sirena, deci, in mijlocul bulevardului, cautand sa intoarca pe linia continua, nu i-a dat nici naiba prioritate. Coboara din masina un sofer tiganos si-un asistent barbos. Care asistent ia pulsul femeii cu doua degete si incepe s-o intrebe: Va stiti cu probleme cardiace? -Nmmuhhuuuhhuu!-deja nu mai putea articula cum trebuie cuvintele, biata. Unde va doare, aici? Si-i apasa sternul cu doua degete, de nu va imaginati cum a tipat, ne-am ingrozit toate.

Dupa inca vreo doua minute de dat din colt in colt pe langa ea (timp in care din geanta s-a scos doar stetoscopul si intr-un final si tensiometrul) se hotarasc s-o duca la masina: PUTETI SA MERGETI?. Ne-am revoltat toate: Cum sa mearga, domnule, daca a cazut de pe scaun??? Nu vedeti cum tine mainile, cum tremura toata?. Soferul: Aduceti un scaun, s-o sprijinim sa se ridice! Ne-am uitat la el ca la alta aratare, ceea ce i-a adus in cap o idee: Stati, ca o luam cu scaunul nostru!. Si aduce scaunul cu rotile. O ridicam cu chiu cu vai si o scot la masina. Unde, va jur ca nu mint, au apucat-o pur si simplu de o mana si un picior, cum apuci un pui de-o aripa, cautand s-o ridice in masina. In momentul in care ingrijitoarea aproape ca a tipat la ei: Aveti grija, ca o scapati!!! si-au dat seama ca prin minune ca au targa in masina si au reusit in sfarsit s-o urce.

Stiti ca nu imi sta in fire sa-mi dau cu parerea relativ la munca altora. Mai ales in cazuri legate de urgente nu ma apuc sa comentez, pentru ca nu sunt in masura sa apreciez cat de urgenta era urgenta noastra. Chiar nu ma pricep, poate noi, agitate cum eram, am dat problemei femeii o amploare mai mare decat avea de fapt. Poate facuse doar un atac de panica si noi am zis ca face infarct. Altceva m-a deranjat: n-am vazut caldura la oamenii aceia, n-am vazut grija, n-am vazut dorinta de a o linisti. N-am vazut respect pentru demnitatea ei, n-am vazut mila. N-am vazut nici ecusoane, iar cand una din colege a intrebat soferul: Cine-i domnul? i s-a raspuns tepos: Cine sa fie? Domnu’ asistent!

Mi-a venit sa plang de nervi si neputinta, dar m-am inchinat si-am zis ca macar e bine ca ajunge la spital. La trei ore dupa incident ne suna fiica pacientei (o sunasem de pe telefonul ei, sa o astepte la spital) si ne spune ca ne roaga ca, daca suna cumva sotul femeii pe telefonul ei sa nu cumva sa spunem ce s-a intamplat. Ca inca nu poate ajunge sa-i ia lucrurile de la farmacie, pentru ca sunt tot in UPU, ca i s-a facut doar o injectie, ca n-o vazuse nici un doctor (N-am chef s-o vad acum!) si ca era in aceeasi stare.

Asa ca da, e usor sa mori cu zile. Iti trebuie doar grija netarmurita a semenilor tai.

[pippus]

si ceva mai vesel tot de acolo

http://crisia.net/2010/03/idei-preconcepute-ii/

Idei preconcepute II

Primavara, anotimp sprintar… Efervescenta de:

-Cialis aveti?
-Da.
Dam 2 tablete de 20, dupa prescriptie, si urmeaza intrebarea nr.2:
-Solutie pentru clisma aveti?

R u thinking what i’m thinking?
 

[pippus]

http://kaizergogu.blogspot.com/2010/05/flaus-si-berila-telefonul.html

Flauº ºi Berilã - Telefonul
Friday, May 21, 2010

[În faþa unui magazin de telefoane]

Berilã (arãtând cãtre un telefon next-gen): Uite pe-ãla, moºule. Are touchscreen, are wi-fi, card, usb, are tot ce-þi trebuie...
Flauº (deloc impresionat): Are camerã de 5 Mp. Ce rahat fac doar cu 5 Mp? Am vãzut pisici care aveau mai mulþi Mp, se uitau la tine ºi arãtau de parcã-þi fãceau pozã, jur.
Berilã (arãtând cãtre alt telefon): Atunci ãstãlalt. Are 8 Mp. Da' n-are card...
Flauº (mega stupefiat): Ce-a fa', bo$$? Fãrã card? Pãi m-am tâmpit la cap? (ridicând tonul) Mie-mi trebuie sã aibã spaþiu, moºule! Mie-mi trebuie sã pun o grãmadã chestii pe el! (liniºtindu-se, uitându-se în vitrinã) Pana mea, am vãzut cai care aveau mai mult spaþiu... Puneai chestii pe ei ºi tot mai puteai sã pui...
Berilã: Bã, ai dreacu', de ce n-or face ºi ei un singur telefon cu tot ce-þi trebuie, nu ºtiu...
Flauº: Ete, macarena, ºi cu tine-acuma... Dacã l-ar face, n-ai mai avea nevoie sã-þi iei alt telefon, îl iei pe-ãla ºi gata. De-asta le inventeazã ãºtia pe rând, la un an, doi diferenþã, sã mai facã ºi ei vânzare. Þi-l iei pe-ãsta, peste un an apare ãla mai bun, îl vinzi pe-ãla vechi, þi-l iei pe-ãsta nou. E ca circuitul apei în naturã, sãracule... Dar ia hai, mã, sã intrãm în magazin!

[În magazin, alte 4-5 persoane cãscând gura pe-acolo, încã unul la biroul de rate]

Angajatã (zâmbind cãtre cei doi, care intraserã în proporþie de 18% în magazin): Bunã ziua! Numele meu este Ioana, vã pot ajuta cu ceva?
Berilã (arãtând cãtre Flauº): Dea, am venit sã-ºi ia un telefon. (uitându-se în jur) Ce-aveþi pe-aici mai jmeker, aºa?
Ioana (zâmbind for ever): Pãi haideþi sã vã arãt noul iPhone 4G...
Flauº (nelãsând-o sã termine, realizând cã se uita la þâþele ei): Ne, ne, ne! Nu iPhone. Mai jmeker decât iPhone, ce dreacu'... La ãla nu poþi sã pui mp3-uri ca ton de apel, deºi suportã formatul, fi-r-ar ai dreacu' cu Apple-ul lor...
Berilã (ºocat): Cum, mã, merge sã cânte mp3-uri, dar nu poa' sã le punã ca ton de apel?
Flauº: Da, mã, îþi jur! Pãi mp3-urile sunt pe mai multe canale, logic, da' nu ºtiu de ce, frate, nu ºtiu... Am vãzut cãruþe care ºtiau sã punã mp3-urile ca ton de apel. Treceau pe lângã mine ºi se auzeau mp3-urile, jur.
Berilã (ºocat zdravãn): Bã, da' ãºtia sunt nesimþiþi, frate... ªi ca de-ai dreacu' o sã scoatã unul la anul care o sã ºtie sã punã mp3-urile ca ton de apel, este?
Flauº: Ai vãzut? Ai prins ideea. (cãtre Ioana) Deci ce-aveþi jmeker pe-aici?
Ioana: Pãi 4G-ul e cel mai nou produs pe care îl avem...
Flauº (revenind între timp la þâþele Ioanei): Dea? Pãi atunci pierdem timpul... (uitându-se la mecla ei) Hai sã-þi las numãrul meu de telefon, mã suni când vã vine marfã nouã. Scrie acolo: zero ºapte...
Ioana (evazivã, la fel ca pantalonii pe care îi purta): A, ã, nu ºtim când ne vine marfã nouã, puteþi verifica dvs. din când în când la orice filialã, mai aproape de dvs...
Flauº: Dã, cã scriu eu numãrul. (vorbind cu el) Deci zero ºapte... Stai, ce numãr am... Zero ºapte... Sau zero zero ºapte... ªtiu cã mi-am luat d-ãla personalizat, sã arate ca al lui James Bond...
Berilã: Zi, mã, vrei sã te sun, sã vezi numãrul?
Flauº: Nu, prostule, cã atunci când mã suni tu, îmi apare numãrul tãu, nu al meu.
Berilã: Pãi zi cum vrei sã facem atunci!
Flauº: Stai, te sun eu ºi tu îmi zici ce numãr îþi apare.
Berilã: A, aºa, bravo!

[Flauº dã un bip scurt, cât sã se aprindã ecranul telefonului lui Berilã, ºi închide]
Berilã: Bããã, ce faci, mã? N-am apucat sã vãd decât zero ºapte ºi-atât!
Flauº: Phaoloo, prostule, pãi zero ºapte ºtiam ºi eu! Ia, mai vezi o datã!

[Aceeaºi chestie]
Berilã: Bãi, apare zero ºapte ºi tu-l închizi! Lasã-l sã sune, cã nu te taxez...
Flauº (cedând): Bã, ia dã-l dreacu', mai venim sãptãmâna viitoare. (cãtre Ioana) Hai cã mai revenim noi. (fãcându-i cu ochiul) Mersi fain.
Ioana: Tocmai ne-au venit produsele, sã ºtiþi. Abia peste o lunã se livreazã altele...
Flauº (în timp ce se îndrepta cãtre ieºire) : Nu-i problemã, eu îmi schimb telefonul în fiecare lunã, îmi place sã fiu la zi.

[În faþa magazinului]

Flauº: Bã, dar sãraci erau ãºtia, mã. Numai telefoane vechi ºi naºpa aveau.
Berilã: Da, sã mor. Am vãzut somalezi mai aprovizionaþi decât ãºtia. Ar trebui sã se reprofileze, sã se facã ºaormerie, acolo nu-þi trebuie chestii noi. (rânjind fasolea) Da' ai vãzut ce þâþe mari avea aia, moºule?
Flauº: Bãi, nebunule, n-ai vãzut cum se pierduse când am luat-o tare? Sã moarã Bibi, nu mai ºtia ce mai are în magazin, nu mai ºtia pe ce planetã e, nimic.
Berilã: Îmi plãcea cum îi veneau pantalonii ãia evazaþi, sã moarã...
Flauº (întrerupându-l): Evazivi, prostule. Doarme pãmântul sub tine de deºtept ce eºti. Am vãzut pietre mai inteligente decât tine...

[pippus]

http://www.allias.ro/politete-de-trafic

Politeþe de trafic


Astãzi am învãþat cã dacã conduci un Q7 alb nu trebuie sã semnalizezi intenþiile de schimbare a benzii. Tot ce trebuie sã faci este sã iei de volan în ultima clipã stânga pe strãduþã, apoi sã încerci sã parchezi imediat pe dreapta, pe locul în care ar încãpea cu bunãvoinþã un Oltcit. Participanþii la trafic trebuie sã deducã din stilul tãu lin de ºofat cam ce ai în capul ãla fãrã creier ºi sã stea cuminþei privindu-te cum cobori de la volan. Iar când bietul coleg de trafic stã în spatele tãi ºi indrãzneºte un claxon timid prin care îþi dã de înþeles cã ai blocat strãduþa, trebuie sã te întorci, în timp ce spui suav în bluþuþul din ureche: “Stai hani giãst ã secãnd, cã mã claxoneazã un martalog” ºi urli: “Ce ai mã de bagi goarne aºa de-mi stã inima, n-ai loc sã treci? Învaþã dreq sã conduci! Nu mai poate omul sã parcheze…”. Iar tu, crezând cã totuºi este un vis, urât ce-i drept, bagi în marºarier, reintri neregulamentar în intersecþie cu spatele ºi faci pe urmãtoarea la stânga.

[pippus]

consigli per donne su come rimorchiare su internet

http://www.allias.ro/agatamente-sofisticate

Agaþamente sofisticate


Wow! Oana Roman a gãsit explicaþia pentru faptul cã este neimplicatã momentan într-o relaþie: “Sunt incapabilã sã agãþ bãrbaþi”. Dar draga mea, te-ai gândit cã poate natural este ca bãrbatul sã agaþe femeia? În acelaºi timp mã mir cã nu ai reuºit sã agãþi pe nimeni, în condiþiile în care datoritã celebritãþii tale, bãrbaþii ar trebui sã se agaþe ei singurei de tine.

Pentru femeile care insistã totuºi sã agaþe ele, mai jos sunt câteva direcþii (dacã sunt de succes, habar nu am) de urmat:

Dacã nu ai încredere în tine, cel mai bine te ascunzi în spatele unui nick pe internet ºi începi sã cutreieri site-urile de dateing. Este foarte important sã:

-         nu pui o pozã cu o blondã cu sânii mari, pozã care nu îþi aparþine.. Nu de alta, însã la prima întâlnire, se va observa diferenþa. Bine, pentru derutã ai putea pune o pozã cu Jenna Jameson. Însã cu siguranþã vei crea niºte asteptãri pe care nu le poþi îndeplini.

-         nu pui o pozã cu tine goalã sau semi-nudã. Riºti sã ajungi pe site-ul cu piþipoanca. ªi acum, pe bunã dreptate.

-         nu foloseºti nick-uri care te duc cu gândul la sex: sexy_blonde, candy_girl sau big_tits. Poþi folosi astfel de nick-uri numai dacã vrei sex exclusiv. Nu te aºtepta sã te prezinte mamei lui sub numele pe care-l purtai când te-a cunoscut.

-         fii dispusã sã vorbeºti murdar la cerere. Chiar sã minþi cã ºtii sã gãteºti ceva de genul: salatã de fructe exotice, servite direct pe burta ta fierbinte. Iar dacã îl inviþi la o degustare, fii sigurã cã te-ai documentat cã merele nu reprezintã pentru români fructe exotice.

-         nu te întâlneºti prima datã cu el undeva unde nu este foarte multã lume. Alege un stadion pe care joacã Steaua-Dinamo, în cazul în care nu te-ai hotãrât sã-i serveºti salatã de fructe.

-         îþi dai seama din primele minute dacã te “rispectã bãiatu’” sau nu. Daca eºti disperatã, acceptã-l oricum. Dacã nu eºti disperatã, taie rãul din faºã ºi pãrãseºte-l. Lasã-l sã plãteascã ºi nota, drept rãzbunare.

Nu mã întrebaþi de unde ºtiu aceste tehnici. Mintea mea fecundã, din lipsã de inspiraþie profundã,  a imaginat un scenariu (de groazã ce-i drept).

[pippus]

http://groparu.ro/cum-se-alege-un-costum-de-mire/

Cum se alege un costum de mire

Deci mai aveam 2 zile pânã sã mã însor, ºi vreo 47 de chestii de rezolvat. Între ele – sã-mi iau un costum de mire necocãlar, fãrã prea multe sclipiciuri ºi paiete. Negru – sã mã pot ºi mormânta în el, 2 în 1.

- TU ÎNCÃ N-AI COSTUM?!?!?!?!

O picat reþeaua Vodafon 3 zile ºi s-or ars patru zeci de stâlpi de telefonie mobilã când mi-o urlat o datã mamaºa în telefon, cu glasul disperãrii.

- Mamã… acum nu mai e ca pe vremea voastrã. Amu sunt 80 de magazine de costume în Cluj!
- 80? zice mamaºa. Mult, mult. ªi dintre astea… câte au marfã de calitate?
- Vreo 2… 3, zic.
- 2-3? Mult, mult! zice mamaºa.

Ei bine, da: aþi fi surprinºi sã aflaþi câte magazine, în ciuda crizei care umblã ca proasta pe mapamond, într-adevãr au marfã! Nu avem model pt dvs, nu avem în spate alte modele, nu primim decât peste o lunã, staþi puþin cã vin imediat, Nuþi, ai fãcut cafeaua?, vã putem ajuta cu ceva?, închidem în 3 minute, nu avem veston care sã nu facã cute la burtã, nu, nu colaborãm cu nimeni care sã vã facã tivul la pantaloni, aveþi nevoie de o mãrime mai ciudatã la costume, nu se mai fabricã costume cu doi nasturi la veston (!!!).

Pânã am ajuns la magazinul Central – un loc în inima Clujului. Unde m-o luat în primire o tanti pe la 45 de ani – încã verde. S-o uitat la mine, ºi mi-o glãsuit:

- ªtiu io exact ce costum vã trebuie!
- Ghe mire, fac io pe deºteptu.
- Stai aºa!

ªi-mi aduce un umeraº cu o chestie neagrã pe el. Io mã îmbrac, ºi încep mofturile. Femeia se uitã la mine, ºi zice:

- Nu, nu ãsta. Stai aºa.

Deja mã tutuia.

- Ãsta-i, zice ea, ºi îmi înmâneazã alt þol. Amu sã vãd la ãsta ce vinã îi mai bagi!

Îl iau pe mine. Dupã tonul ei am înþeles cã îmi ºi pârleºte vro douã dacã refuz costumul, ºi mã scoate afarã în ºuturi; apoi mã dã cu catran ºi fulgi de gãinã ºi mã plimbã prin târg cãlare pe o prãjinã.

- Nu aºaaaaa…. nu aºa! În primul rând ia ºi pantalonii de la costum pe tine! Nu îi proba cu pantalonii de stradã, cã îþi cade costumul rãu. Aºa. Acum ia-þi ºi pantofii cu care mergi la nuntã. Buuun… Acuma stai sã-þi dau cãmaºã, sã probezi.
- Da’ am tricoul…
- Nu! Nu cu tricou. Probezi cu cãmaºã! Tricoul îþi face cute la torace, d-aia nici un sacou nu þi-i bun.

Se uitã la mine cum îmi dezvelesc bustul meu de grec în crizã.

- Cureauã ai?
- Pãi nu o am,… cã încã nu am cumpãrat pantalonii, nu ºtiu încã dupã ce gaicã sã îmi iau cureaua!
- Stai aºa.

ªi revine cu o curea de piele, pe care începe, ca o nevastã cu un soþ ‘andicapat, sã mi-o treacã pe la mijloc, în timp ce eu mã uitam la ea prostit.

ªi atunci, în timp ce mã ajuta cu cureaua, era cât pe ci sã se întâmple.

Era cât pe ci sã mã atingã la ciucurel. Ca din greºealã.

- Staþi, mi-o pun eu, cureaua, staþi… ºi mã smulg, ca proasta la pwlã.
- No? cum îþi vine? mã întreabã, în timp ce mã mângâia pe piept ca sã-mi încheie nasturii de la cãmaºã.
- Bine, foarte bine! gem eu.
- Stai sã-þi aduc o cãmaºã mai potrivitã, zice tanti, ºi mã ia de gât cu un metru de croitorie apãrut de nu ºtiu unde, sã-mi ia mãsura; apoi mã mângâie pe ceafã!

Aproape mã apuc sã mã bat cu ea; dar izbutesc sã mã uit în oglindã. Costumul îmi vine ca turnat de Felix la Securitate – adicã impecabil.

Ca norocu’.

- Gata! strig. Gata!
- Uite! Uite ce bine-þi stã! ºi îºi trece degetele prin pãrul meu de 1 cm, sã mã pregãteascã; ºi vine spre mine, parcã sã se uite ºi ea în oglindã sã mã vadã din perspectiva mea, ºi sã se lipeascã oleacã de Groparu .
- Îl iau… îl iau! Cu tot cu curea! Cu tot! Gata!
- Stai sã probãm cât sã-þi facem tivul la pantaloni…
- Nu trebe! Nu trebe! Mi-l fac io, mi-l lipesc cu silicon… gata! Gata!

ªi am fugit cu marfa sub braþ, mai orfan de ceva sute de lei. Cã no, mi-o trebuit ºi cureaua, ºi n-am mai avut rãbdare sã stau sã mã ajute sã mi-o dau jos.

- Sã vii sã-mi spui cum o fost! o mai strigat dupã mine.
 

[pippus]

http://www.tvdece.ro/daniela-magnet-pentru-retarzi/

Daniela, magnet pentru retarzi

Chiar dacã toate prietenele mele sunt speciale, una dintre ele e cu atât mai specialã cu cât are o super-putere inutilã ºi mã frapeazã cel puþin o datã pe sãptãmânã.

Daniela, sã zicem cã aºa o cheamã, nu poate sã meargã la piaþã, într-un club sau la restaurant fãrã sã fie abordatã de diferiþi indivizi. N-ar fi nicio problemã, femeie fiind, doar cã indivizii sunt dintre cei mai retarzi. Având în vedere cã Daniela are 25 de ani, e evident cã tâmpeniile de genul: “Bunã, bunã, hai sã facem schimb de gumã!” nu o încãlzesc. La cei 25 de ani ai sãi, Daniela are un job, deci ºi un salariu. Prin deducþie logicã, dacã un guvid se posteazã semeþ în faþa ei ºi îi zice: “Tu, vrei sã bei un Jagermeister?”, nu se simte deloc flatatã.

Dintr-un grup de prietene, Daniela e cea care va fi abordatã de cocalarul cu cãmaºa descheiatã ºi eºarfã mov la gât. Sau va primi o dedicaþie din categoria “Fãrã numãr”.

Totuºi, fata nu se dã bãtutã ºi se strãduie sã gãseascã unul normal. De exemplu, luna asta a încercat sã iasã cu un student la medicinã care avea un cãþel. Am respirat uºuratã, gândindu-mã cã dacã e la medicinã, tre’ sã fie ceva de capul lui. Medicinistul a întârziat douã ore la întâlnire, motivând cã “nu a avut noþiunea timpului”. Apoi, a încercat o întâlnire cu unul care i-a propus sã meargã cu autobusul vreo 15 staþii, doar pentru un suc. A mai fost unul care pãrea ok, atât cã la sfârºitul cinei a anunþat-o suav cã e însurat si i-a arãtat poze cu plozii din dotare.

Sã ne înþelegem, Daniela nu e piþi, nu e snoabã, nu e nicicum anormalã. E doar o fatã frumuºicã ºi deºteaptã cu o super-putere inutilã de care nu poate scãpa. E ca un magnet pentru prostalãi, bãdãrani ºi jmenari de cartier.

Ceva bun tot va ieºi din povestea asta. Cândva, voi scrie o carte despre viaþa Danielei ºi vom împãrþi profitul.

UPDATE

Am vorbit la telefon cu Daniela. Se pare cã am uitat sã scriu de una, alta.

Pentru început, ca sã îi rãspund lui Raka, nu toþi masculii sunt clujeni. E oraº universitar, provenienþa lor fiind vastã. Revenind:

- unul nu a reuºit sã ajungã la întâlnire pentru cã era blocat în centrul oraºului de un TIR!!!

- cu un fost prieten s-a întâlnit, întâmplãtor, acasã la o amicã de-a ei care, la fel de întâmplãtor, era iubita fostului

- odatã, de ziua ei, Daniela a primit un mesaj de la prietenul ei de atunci: “Nu pot sã ajung la tine, dragostea mea. Trebuie sã mã duc la o zi de naºtere!”. Ziua de naºtere era a Danielei.

Dacã mergem în ritmul ãsta, va trebui sã îi fac Danielei buton pe blog.

)))))))))

[pippus]

blogul lui Tibi Neuronu, face stand-up comedy


www.neuronu.ro

[Madalina_Reloaded]

odatã, de ziua ei, Daniela a primit un mesaj de la prietenul ei de atunci: “Nu pot sã ajung la tine, dragostea mea. Trebuie sã mã duc la o zi de naºtere!”. Ziua de naºtere era a Danielei.

[nagual]

         Bucuresti - Balcic si retur prin Transfagarasan
Suntem aici de douã mii de ani/ Umblând de-a surda prin Balcani…

Chestia asta am auzit-o în 1980, de la un coleg care acum predã neurologia în UK. Zicãtoarea cu pricina era un rãspuns adresat protocronismului românesc, o chestie trendy pe vremea aceea, mai ales prin brãnduirea obsesivã a lui Burebista, creatorul primului stat… primului stat… cum îi zicea?… aah, da: primul stat centralizat de pe meleagurile carpato-danubiano-pontice.

Burebista ãsta, ºtiþi bine, a fost un tip cam nervos. Mda, era ...
http://sebastian-corn.tapirul.net/914/bucuresti-balcic-si-retur-prin-transfagarasan/

p.s. Sau era mai bine postat la Calatorii?

[nagual]

  RATB!
Mai acu’ o sãptãmânã am avut treabã pe la postul TV X., tocma’ la celãlalt capãt al oraºului. Voi mã ºtiþi pã mine: nu mai merg cu maºina pân Bucale, neam! Pã dã altã parte, pânã la postul TV X., n-aveam cum sã iau metroul – ºi aºa se face cã am ajuns sã mã urc în autobuzul 335, autobuzul tinereþilor mele, autobuzul anilor mei de liceu, autobuzul chiulurilor mele subtile, linia 335 despre care, iatã, abia acu’ am realizat cât de longevivã este.

Ah, persistenþa liniilor de autobuz din Bucureºti! Au, ºi ele, remanenþa lor, traseazã ºi ele o istorie minimalistã, lasã urme, ne aratã ce mai subzistã din interesul oamenilor muncii în materie de deplasare urbanã, ahhh….

Mã rog. Despre asta, altãdatã, pentru cã acum o sã trec la subiect. M-am dus, aºadar, la capãtul liniei, am luat ºi io un bilet ºi m-am urcat în otobuz. În otobuz, ce sã vezi? – erau chiar ºi niscaiva locuri pe scaune. M-am aºezat mai întâi la babord, da’ nu mi-a convenit, cã bãtea soarele. M-am mutat, atunci, la tribord, da’ mi s-a pãrut scaunu’ prea înghesuit, aºa cã m-am dus pã ãl mai dân faþã tamburel, unu’ cocoþat lângã uºã.

Eram fercheº. Eram elegant, cã mã duceam la postul TV X., iar acolo, în studiouri, nu sunt primiþi decât fercheºi dân ãºtia. Mda…. Îmi plãcea mult în otobuz, ce sã zic. Mã uitam la lume pe stradã, mã uitam la maºini cum se depãºeau, ascultam claxoanele, ce mai tura-vura: era minunat. De când nu mai mersesem cu autobuzul, adicã de mai bine de 20 de ani, nici nu mai ºtiam cum aratã oraºul, mai ales cã pã vremea aia nu prea prindeai loc pe scaun… Aaah, ºi o chestie icstrem de valabilã era cã dân otobuz aveam o perspectivã senzaþionalã asupra… hm… asupra ºoferiþelor. Mai precis, asupra unor pãrþi ale ºoferiþelor. Nu-º’ cum naiba de nu m-am prins de perspectiva asta încã de pe vremea când mai foloseam otobuzele – poate cã pe atunci erau mai puþine ºoferiþe? Sau erau otobuzele mai joase, de nu le vedeam eu pe toate doamnele de la volan cum schimbã vitezele? Sau, te pomeneºti, cã erau parbrizele prea mici?

Habar n-am, da’ ºtiu sigur cã acu’ aveam capu’ ca pe bile, privind când la un magazin, când la o doamnã care schimba vitezele, când la un Jaguar, când la o doamnã care schimba vitezele, când la o clãdire veche, când la o doamnã care… În fine!

Uºor-uºor, iatã-ne ajunºi la Nasture, adicã la Piaþa Charles de Gaulle. Acolo, se urcã în otobuz niºte stewarzi – ãºtia nu s-au schimbat deloc în toþi anii de care v-am spus: au aceleaºi moace, poartã aceiaºi pantalonaºi albaºtri roºi în cur, au aceeaºi cãutãturã tâmpã dublatã de o licãrire care sugereazã cã în otobuz ei sunt in charge… Mã rog, cei care mergeþi cu RATB-ul mai des ºtiþi la ce mã refer.

De regulã, când vãd cã apare naºu’, oriunde aº fi, mã apuc sã scot biletul la vedere ca sã fac pe civilizatu’, da’, nu ºtiu de ce, de data asta, fiind eu prea fercheº (inclusiv la pantofi), doar m-am asigurat cã biletu’ e la locu’ lui, în pozonaru’ de la piept ºi dupã aia, m-am fãcut cã plouã. Mda… Dupã cum mã aºteptam, stewarzii s-au uitat mai lung la mine ºi, fãrã o vorbã, au hotãrât sã mã lase în pace. În schimb, s-au luat dã papagalii ãilanþi – proletari care umblau în blugi ºi ºlapi, femele în pantaloni trei sferturi, cu bluziþe strãvezii ºi bãbuþe care târau de genþi cu merinde.

Estimp, eu eram un barosan! Priveam plictisit pe geam. Otobuzul se hurduca deja, semn cã ajunsesem pe strada pe care Videanu o vinde bucatã cu bucatã, maºinile de pe lângã noi se hurducau ºi ele, ºoferiþele intraserã în vrie ºi schimbau vitezele mai abitir ca oricând, iar eu mã bucuram de priveliºte. Dumnezeule! Atâþia ani… Atâþia ani am ratat agitaþia asta bucureºteanã, vizibilã ca atare numai de pe scaunul unui otobuz: trecãtori ºi trecãtoare, aer fierbinte, bãrbaþi transpiraþi ºi neraºi, maºini strãlucitoare, feromoni, asfalt înmuiat, semafoare, miliþieni cu ºepci aburinde, Herãstrãul plin de tineri chiuitori, pfuaaai! – era de-a dreptul minunat.

- Biletele, vã rog! – aud, puþin mai rãstit, de undeva dân spate.

Mã uit în geamul din faþa mea, în care se reflecta întreaga scenã. Stewarzii ajunseserã pe la mijlocul otobuzului. Toate scaunele din jurul lor erau ocupate de niºte inºi… ããã… mai tuciurii? Mda! Niºte inºi mai tuciurii!

- Biletele, vã rog.

Dar ãia:

- No comprene. Ai dont andãrstend. Che dice?

Stewarzii se uitã lung unii la alþii. Restu’ cãlãtorilor se uitã lung la inºii mai tuciurii – mai ales la încãlþãri: au ºlapi, au pantofi ciocaþi ºi scâlciaþi, iar degetele de la picioarele ãlora cu ºlapi au doliu la unghii…

- Vã rugãm sã ne arãtaþi biletele sau legitimaþiile de cãlãtorie! – revin stewarzii la atac.

- Vas? Como? Legitimaþionãn?

- Che dice?

- Dice che chiere legitimaþionãn! Biletes!

- Che biletes? Che biletes? Ai dont andãrstend!

Stewarzii îºi dreg glasurile. Cãlãtorii ãilanþi încep sã mormãie. Io fac, mai departe, pã belferu’ – n-aud, n-a vãd, sunt un lord, ce kilu’ meu!

- Ai dont andãrstend, face unul dintre tuciurii. Biletes? Che biletes? Pesport? Iu uant pesport?

Dar stewarzii:

- Nãu, nãu! Nãu pesport! Tichets! Tichets for reatebe!

- Tichets? Uat tichets?

Tuciurii sunt sideraþi:

- Che dice? Che dice?

- Lui volio tichets!

- Uat tichets? No comprene!

- Ai dont nãu! Lui volio tichets!

ªi stewarzii, dregându-ºi glasurile:
......................................
http://sebastian-corn.tapirul.net/940/ratb/#comments

[pippus]

http://www.tvdece.ro/nevoi-noi-pentru-o-piramida-veche/

Un tip intitulat Maslow a încropit el aºa o piramidã  în care a ierarhizat niºte nevoi primordiale ale fiinþei umane. Nu ºtiu dacã s-a gândit ºi la români când a luat în calcul fiinþele umane, deoarece sunt cel puþin douã nevoi importante, specifice nouã, pe care aceastã ierarhie nu le puncteazã.

Prima e “nevoia” de a avea confortul ºi siguranþa interioarã a unei experienþe mult mai tari decât cea a interlocutorului. E foarte simplu: îi povesteºti unui prieten o întâmplare ciudato-senzaþionalã prin care ai trecut. Ei, mai mult decât sigur, prietenul te va opri la mijlocul povestirii, sau va interveni la final spunând: “Asta nu-i nimic, sã vezi ce mi s-a întâmplat mie!!!” Poþi sã te piºi pe ineditul întâmplãrii tale, pentru cã el are una ºi mai tare! Aºa se întâmplã în majoritatea cazurilor. Ce sã mai, suntem niºte speciali cu toþii ºi ni se întâmplã doar lucruri ieºite din comun.

A doua “nevoie” decurge cumva din prima. E nevoia de a schimba muzica la un chef/aniversare/ceai dansant/sindrofie. Indiferent de cât de bine se distreazã lumea pe muzica ce ruleazã, va exista cel puþin un lãbar care va dori sã punã o piesã MULT MAI TARE decât cea pe care lumea se simte foarte bine. Cel puþin unul! La fiecare chef!!!

Sigur, ar mai exista ºi “nevoia” de a fi hater, cu inteligenþa unui mop, pe net, da’ cred cã e mult prea nesemnificativ.

 

[pippus]

http://groparu.ro/barbatii-sunt-de-pe-marte-femeile-sunt-de-pe-venus/

Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus


Într-o searã, îi fãceam nevesti-mii pedichiura ºi ne uitam la Oprah, pe Euphoria TV.

ªi Oprah era cu inventatorul cãrþii ãleia, “Bãrbaþii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”. ªi pe cine îl mãnâncã limbricii?

- Ai cetit cartea asta? mã dau eu grande apsolvent de Litere.
- Nu, zice ea. Da’ am auzit de ea.
- E foarte fainã, zic. În ea e vorba despre niºte chestii.
- Ce chestii?
- Nu doar chestii… ci ºi lucruri.
- Ce lucruri?
- Pãi cu masculii ºi muierile.
- Ce lucruri cu masculii ºi muierile?
- Pãi sã-þi explic. Cã e ca ºi cum voi vorbiþi chinezã, ºi noi vorbim maghiarã, ºi de-aia nu ne-nþelegem. ªi voi, când aveþi probleme, sunteþi foarte comunicative, da’ când daþi din gurã, voi vorbiþi numai ca sã vã eliberaþi, nu ca sã vã oferim noi, vouã, soluþii. ªi noi, un pic mai pragmatici la capitolul ãsta, încercãm sã vã oferim soluþii, ºi vouã nu vã trebuie soluþii, ci numai sã fie cineva acolo care sã vã asculte. ªi noi ne enervãm cã voi nu ne ascultaþi, ºi facem urât cã nu ne urmaþi sfaturile noastre!
- Aha! zice nievasta.
- Pe de altã parte, continuã Groparu predica, noi, masculii, avem momente când trebuie sã ne retragem în peºterã.
- În peºtera femeii?
- Nu, de data asta nu în peºtera femeii. În peºtera lui. Sã zicem cã el are o zi nasoalã la lucru, sau în trafic, sau nu-i intrã suficienþi cititori pe blog, sau nu comenteazã decât vre 3; ºi el, atunci, se retrage în cochilie, ca un Limax scârbos – dacã limacºii ar avea cochilii. ªi femeia nu pricepe de ce el mestecã cina absent! ªi se întreabã cã el la ce se gândeºte când se uitã ca în gol la TV, deºi e emisiunea aia cu cele mai bune 10 puºti de asalt! ªi începe sã-l toace la cap, toc-toc; ºi toc-toc; ºi toc-toc. Cã ce-i cu el, cã de ce tace când mãnâncã macaroanele cu brânzã gãtite de ea, de ce stã cu orele în WC citind ziarul, cã ce relaþie e asta dacã nu vorbeºte cu ea, cã ea cum sã îi fie nevastã dacã nu ºtie tot ce miºcã în viaþa lui, ºi alte chestii care le zic nevestele – nu tu, of cors, ci nevestele, în general.
- …
- Deci bãrbaþii nu fac pe muþii cã sunt ei scârboºi; ci pur ºi simplu cã aºa le este lor ADN-ul. Trebuie sã stea în peºtera aia a lor, cum stau eu în sufragerie la calculator.
- …
- Ai înþeles ce þi-am tot povestit?
- Dap.
- Tot-tot-tot?
- Dap.
- Ce ai înþeles?
- Cã tu de-aia te retragi la calculator în fiecare searã, de-aia. Cã la noi în sufragerie e ca în peºterã, e rece, bate curentul ºi e naºpa ºi întuneric. ªi este umezealã pe pereþi, ºi tu auzi zgomote de peºterã în capul tãu.
- …?
- ªI TE POMENI CÃ MAI ªI MIROASE A GÃINAÞURI DE LILIAC!!!


  jenial de adevarat...