următorul mesaj »

[pippus]

http://www.adrianciubotaru.ro/cand-nu-faci-ceea-ce-ti-place-sufletul-ti-se-imputineaza/

daca pasiune nu e, nimic nu e.....

Când nu faci ceea ce-þi place, sufletul þi se împuþineazã

În adolescențã, tot timpul meu însemna timp de lecturã, timp pe care îl puteam dedica unei cãrți, unui autor sau unei povești. Tot ce nu era timpul meu era vreme pierdutã, iar cel mai mare mâncãtor de timp a fost ºcoala. Lupta mea cu liceul presupunea sã-i fur acestuia cât mai mult timp de lecturã. Deºi stãteam în primul rând lângã perete, reuºeam totuºi sã citesc în ore, în pauze sau în timpul tezelor.

În timp ce consideram liceul un mormânt pentru o adevãratã personalitate, vacanþele mele de atunci erau adevãrate programe de lecturã. Acest absolutism cu privire la cãrți s-a mai diluat în facultate unde am cunoscut oameni la fel de maniaci într-ale lecturii, însã centrul de greutate s-a mutat înspre scris, discuții filozofice și – pentru mine – experiențe… culturale.

Îmi aduc aminte cum profa de românã ne îndemna adeseori sã citim, sã citim mult. Acum, cãci mai târziu nu vom mai avea timp. Vom avea familii, copii, locuri de muncã. Adolescența mi se pãrea atunci -  cum mi se pare ºi acum – o stare de grație în care, cu excepția școlii, ai tot timpul sã citești. În timpul facultãții, bucuria lecturii era îmbogãțitã de cele trei-patru biblioteci la care aveam acces și era umbritã de lipsa banilor. Aveam un coleg de facultate care evita librãriile pentru cã nu avea bani sã cumpere toate cãrțile, iar situația aceasta îi fãcea rãu (fizic și psihic).

Mai târziu, am aflat cã existã o situaþie ºi mai frustrantã: sã ai bani de cãrþi, dar sã nu ai timp sã le citeºti. Am trãit șase ani în aceastã situație și-mi aduc aminte – vagã consolare! – de un concediu pe care mi l-am petrecut în casã recitind Frații Karamazov.

În acei ani încorsetați în joburi oarecare, visul meu devenise sã am timp. Sã am timpul meu, sã am timp sã citesc, sã am timp sã cãlãtoresc, sã am timp sã-mi port propriile bãtãlii. Nu ale firmei, nu ale șefilor. Problema nu erau șefii sau firmele, cât mai ales eu însumi. Nu cred cã se poate înþelege cu adevãrat cât de multã energie – ºi timp! – se consumã fãcând ceea ce nu-þi place, fãcând ceva de care nu eºti pasionat.

Miza devenise nu doar sã am timp sã citesc, cât mai ales sã am timp sã fac ce-mi place, sã am timp sã descopãr ce-mi place. Când nu faci ceea ce-þi place, sufletul þi se împuþineazã.

În ultimii ani am încercat de douã ori sã sparg acest cerc vicios (prin demisii), iar ultima datã – a trecut un an de atunci – mi-a ieșit. Sã am timp pentru mine, pentru pasiunile ºi pentru bãtãliile mele nu mai este un deziderat, este un vis pe care-l trãiesc acum.

Când faci ceea ce-ți place, viața ți se dilatã.

Pentru mine, lectura sau orice altã pasiune înseamnã a câºtiga timp, a avea șansa mai multor vieți condensate într-una singurã. A face ceea ce-ți place implicã – sau ar trebui sã implice de la un moment încolo – și a câștiga bani de pe urma pasiunilor tale. Într-un articol viitor voi scrie despre responsabilitatea de a câștiga bani fãcând ceea ce-ți place și cum aceastã rigoare poate contribui la a deveni mai bun în ceea ce faci.

Când faci ceea ce-ți place, dai dreptate la ceea ce ai mai bun în tine, iar a fi nedrept cu tine însuți este considerat un pãcat mai peste tot.

[ileana35]

  A iubi cu orice pret... Pe cine?

Mancam bors cu smantana si ascultam radio noroc. Un interpret miorlaia ceva sfasietor despre iubire. Ma rog, asa isi imagineaza omul ca-i frumos. Si eu mi-am zis atunci ca daca stai si asculti atent textul pieselor difuzate la radio iti dai seama lesne ca 3 din 5 interpreti sunt niste escroci sentimentali. Cauza din care devin populari numai in tara. Rar cine trece granita cu  cuvintele: Ai sa vezi ca dupa despartire, nimeni nu te va iubi mai mult ca mine. Si-ai sa plangi, si-o sa-ti para rau, dar eu deam oi fi departe, zau. Nimeni, nimeni, nu te va iubi mai strasnic ca mine  (de 2 ori). (redau aproximativ mesajul, ca nu-s chiar nebuna sa memorizez hitul).
Oamenii cresc si se educa emotional pe o sumedenie de cantece cu texte aiurite, ca daca le prezinti unui specialist de creieri, se cruceste. Si credeti-ma ca nu e de ras. De la atata ascultare de piese de trei centime am inceput sa iau in serios ideea ca doar cenzura poate genera capodopere. Dar nu despre asta vroiam sa scriu…
Despre iubire se speculeaza mult. Tocmai de asta pentru multi aceasta ramane doar o naluca, putini ajung s-o vada la fata, vorba unui frantuz cu peruca. Si mai tine iubirea asta de alta iubire. Cea de sine. Daca iubire de sine nu e, nimic nu e.
“Nevoia de a iubi cu orice pret si lipsa de iubire de sine otravesc orice relatie de cuplu”, explica Jacques Salomé. Asadar, pentru a iubi pe cineva, trebuie sa te iubesti pe tine.

Psychologies: Cum se manifesta lipsa de iubire de sine in relatia noastra cu ceilalti si in cuplu?

J.S. Lipsa de iubire de sine – aceasta iubire ce presupune bunavointa, respect – are consecinte directe asupra relatiilor noastre cu ceilalti. Se traduce prin lipsa de incredere, indoieli si suspiciune, care vor genera sau intretine fie relatii bazate pe apropiere si posesivitate, fie relatii de tipul persecutat-persecutor. Daca nu ma iubesc, nu voi putea iubi, pentru ca voi avea mereu nevoia si pretentia de a fi iubit. Cu lipsa de iubire de sine, ne aflam mereu fie in situatia de a « cere -pretinde», fie in cea de a « refuza, pentru ca nu e suficient ». In ambele cazuri, intampinam mari dificultati cand trebuie sa oferim. Cand nu te iubesti, crezi ca nu ai nimic important si interesant de oferit, iar atunci cand o faci, ai sentimentul de a fi deposedat, printr-un soi de ecuatie inconstienta de a avea « mai putin » in sine.

P. Relatiile bazate pe lipsa de iubire de sine sunt, prin urmare, destinate esecului ?

J.S. Este o constatare pe care o verificam neincetat. In aceste relatii defectuoase, cel care nu se iubeste sfarseste – invariabil – prin a uza, apoi prin a distruge increderea celuilalt. Partenerul furnizor de iubire va incepe sa aiba indoieli, inainte de a inceta definitive sa mai ofere dovezi de dragoste care nu determina nicio reciprocitate. Acest gen de relatie este un joc nebun de oglinzi bazat pe o misiune imposibila: incercarea de a-i da celuilalt ceea ce el singur si-ar putea oferi – iubire fata de propria persoana. Dispretul de sine duce la cautare de parteneri de care sa fim iubiti cu orice pret.Aceste alegeri, cel mai adesea inconstiente, se bazeaza pe un fel de escrocherie relationala. Totul se petrece ca si cum unul ar spune celuilalt : «Am mare nevoie de tine si, atat timp cat tu raspunzi nevoii mele, suntem legati ». iar partenerul : «Simt in adancul inimii ca nu ma iubesti, dar am increderea ca, datorita iubirii mele, intr-o zi vei ajunge totusi la acest sentiment».

Lipsa iubirii de sine poate sa ia si forma devotarii, care se traduce prin « te voi iubi cu orice pret ». Insa aceasta daruire nu este decat masca unei imense nevoi de a fi iubit, care nu va fi niciodata implinita.

 De aceea, nu incetez sa repet ca cel mai frumos cadou pe care-l putem face unui copil,nu este sa-l iubim, cat sa-l invatam sa se iubeasca .

Sursa: Fragmente din interviul cu Jacques Salomé, publicat in revista Psychologies


http://soacramica.ladyclub.md/?p=7603

[pippus]

e in engleza dar e interesant si distractiv

blogul unei emigrate in...israel

http://laurachiesa.wordpress.com/2010/08/07/shabbat/


Since the day I arrived in Israel, it has been very confusing to start the week on a Sunday.  My whole brain is so set on the idea of Monday being the first day of the week, that it will refuse any other assumption, even when instructed otherwise. To complicate the matter, in Hebrew days of the week are identified by cardinal numbers and therefore named First-Day, Second-Day, Third-Day, and so on, up to the seventh which is Shabbat. When Israelis say: lets meet on Third-Day, it should be obvious to anyone capable of handling an elementary calculation, that Sunday + 2 = Tuesday. Having said that, when I hear Third-Day,  I instantaneously think of (and consequently mistakenly show up on) Wednesday. This has caused me so many problems that I surrendered to counting days on my fingertips, making sure to take Sunday as the first one.

 

[ileana35]

Daca am fi avut noi 33 de mineri prinsi in subteran

Sper ca stie toata lumea de cei 33 de mineri din Chile prinsi in subteran timp de 69 de zile. In tot acest timp, printr-o mica gaura le-au fost trimise mancare, provizii, apa, ziare, reviste etc. Miercurea trecuta au reusit sa-si scoata pe toti, unul cate unul, fiecare fiind adus la suprafata cu ajutorul unei nacele.
Si ma gandeam cum ar fi fost toata chestia asta daca s-ar fi intamplat la noi?

•pe OTV era: trimite MINER la 1446 si poti castiga o casca asemanatoare cu ce poarta ortacii nostri din subteran. Era si un sondaj – ce miner vrei sa iasa primul?
•doua tiganci vrajitoare ar fi stat la gaura putului, facand descantece si cantari de bine
•Acasa Tv ar fi pregatit deja telenovela: Elena si minerul
•nacela care i-ar fi scos pe minerii nostri ar fi avut reclama la Petrom, Fundatia Dinu Patriciu, Adevarul.ro
•reclama de la Tranzactiv ar fi sunat asa: tu cat timp petreci zilnic in mina? Zero minute. Atunci du-te si te caca! Tranzactiv, efect laxativ
•Acces Direct cu Madalin Ionescu ar fi avut om trimis intr-o pivnita si ar fi mintit ca sunt intr-o incapere alaturata celei in care stau minerii
•Miron Cozma ar fi spus ca va face orice ca sa-i scoata pe mineri de acolo, dar zicea chestia asta de la o distanta de cel putin 200 de km fata de mina respectiva
•minerii ar fi cerut in subteran niste table, Libertatea si bere Burger
•Gigi Becali ar fi declarat: ce cauti la 600 de metri sub pamant? Ca sa gasesti ce? Aaa deci vrei tu sa furi din bogatiile acestei tari? Vezi, Doamne Doamne nu bate cu paru’. Hahalerele!
•o necunoscuta blonda, cu botox si silicoane ar fi declarat ca ar intra in subteran, la cei de acolo, ca sa le danseze in poala si sa le faca un sex oral
•s-ar fi asteptat pana pe 1 decembrie ca sa-i scoata, sa dea bine cu ziua nationala
•la suprafata, doua femei s-ar fi certat pe la Acces Direct, Diaconescu si Capatos fiindca iubesc acelasi miner
•s-ar fi inventat povestile nemuritoare: La gura minei
•PSD-ul ar fi zis ca Basescu si Boc sunt de vina ca nu-i scoate mai repede de acolo. Videanu ar fi declarat ca el s-ar fi descurcat si cu mai putine ajutoare in cele 69 de zile petrecute in subteran. Ar sustine ca minerii au stat in niste conditii chiar ok
•s-ar fi infiintat sindicatul minerilor prinsi in subteran. Lider de sindicat: Ogica
•petitii online, bloguri deschise special pentru familiile minerilor ca sa facem nimic
•pagina pe Facebook pentru cei care ii sustin pe minerii din subteran, dar, practic, nu-i ajuta cu nimic
•titlu in Libertatea: EXCLUSIV – Unul dintre ortacii prinsi in subteran sustine ca a fost agresat de un coleg de suferinta. <<Si-au dat-o la intuneric>>
•Geoana ar fi promis 20.000 de euro pentru fiecare. Doar ca nu l-ar crede nimeni
•BRD-ul, probabil cea mai scumpa banca din Romania, ar fi venit pe piata cu creditul “Digger” – scoate si ficatul din tine
•Videanu ar veni cu propunerea de a le trimite borduri, ca sa aiba minerii pe ce sta
•Guta si Printesa Ardealului ar fi scos o piesa dedicata lor: foaie verde, marioneta, io din mina ies vedeta/ foaie verde si un bou, uite cine e erou.

http://makavelis.com/

[Geronimo]

 

[ileana35]

 Perfectã sau fericitã

Fragment extras din cartea “Vivre pleinement sa féminité”, de Sandrine Gérardy.

“Femeia contemporanã greu gãseºte timp pentru a se ocupa un pic de sine. Dupã  lucru, soþ, copii, gospodãrie, de unde sã mai gãseascã timp ºi pentru propriile plãceri? Totuºi într-o relaþie bine clãditã, ambii parteneri au interesul sã aibã grijã unul de altul. O femeie care se neglijeazã, care mereu se trece pe al doilea plan, compromite relaþia pe care crede cã o construieºte. A avea mereu grijã de alþii înainte de tine, poate cã e o intenþie nobilã care vine din dorinþa de a fi o femeie eficace, o mamã bunã ºi o bunã soþie, dar cu toate asta este calea cea mai sigurã de a uita de tine.  Ar trebui sã þii cont de un adevãr:  partenerul tãu de viaþã ºi copii vor fi mult mai fericiþi dacã tu vei fi mai degrabã o femeie fericitã, decât o “femeie perfectã”.

Sã te ocupi de tine nu înseamnã sã adopþi o atitudine egoistã ºi sã te gândeºti mai întâi la propriile plãceri. Nu, mai degrabã e sã ºtii sã te asculþi ºi sã faci ceea de ce ai chef, dacã o ocazie se prezintã. Sã ºtii ce anume îþi aduce plãcere ºi … s-o faci !
Când ai chef de ceva, rãspunde-þi exact cum rãspunzi soþului sau copiilor când îþi solicitã ceva. Cautã sã-þi faci o plãcere aºa cum rãspunzi plãcerilor anturajului tãu.Aceste plãceri nu trebuie sã fie exclusive, dimpotrivã.
 De când îþi amâi dorinþa nebunã de a citi ultimul roman al scriitorului tãu preferat pentru cã nu ai timp sau cã ai alte prioritãþi imediate? Ei bine, hai cã e timpul sã le zici la ai tãi sã te lase în pace. Amintește-le cã ai nevoie ºi tu de oleacã de timp pentru tine ºi adâncește-te în universul tãu literar favorit."



http://soacramica.eu/?p=8369

 

[lidia_dorin]

Geniul prostiei. Excepþionalismul românesc
Ce Ignat baroc! Ne scoatem pofta din cui. Uitãm de foame câtuºi de un pic: deasupra - Tobã, dedesubt - ªoric. Unii zic cã-s flãmânzi, alþii zic cã-s sãtui.
Cocalari metafizici, dadaiºti (yesmani autohtoni), evazioniºti rataþi; piþipoance agnostice - oraº periculos de mic. Intrãm în spaþiul Schengen ca dupã dric. Cu nevoile ºi neamul, cu cai mascaþi.
Iarna o sã ne dea pe spate, o sã ne facã: bau! Dãm o ºpagã ºi ninge. Ne-o luãm pânã-n hipofaringe. Case closed: unii dau, alþii iau.
Veac abisal. Etnosul nostru extrovertit. O, Teleromânia, þarã de dor, unde totul se întâmplã la televizor. Ce de mai rating… Sã fie primit.
Politicã ºi entertainment - politainment curge pe croll. Se exhibã cuvinte enorme: trãdare, onoare. (Ãsta are, ãsta n-are, ãsta plânge în parcare). Soarele s-a adjudecat prin licitaþie cu strigare, cerul e gol.
Weltanschauung interlop. De belea. Ne holbãm la propria noastrã viaþã, ca la ultima telenovelã din piaþã. Cã vine telemoartea ºi ne ia...

http://www.gandul.info/puterea-gandului/geniul-prostiei-exceptionalismul-romanesc-7736714

[pippus]

mereu distractiv

http://groparu.ro/scoala-ca-plange-copilul/

Scoalã, cã plânge copilul!


Dormeam. Visam cã sunt în Deltã, pe un canal identic pozei mele de pe desktop de la serviciu (mulþumesc, Konskriptor!)

- Gropare! Scoalã!

Beleam ochii la plutã, pe Dunãrea veneau plauri; dar nu îmi agãþau montura, cã io în visele mele  fac ce vreau.

- Mã! Iarã dormi ca impiegaþii de garã de provincie???

Începe sã-mi tragã un caras, când mã simt zgâlþâit cu violenþã.

- Ha? Ce? Când? O tras la bãþul de rãpitor???

Sar din pat.

- Ãsta micu… începe Gropãreasa cea zgâlþâitoare.
- Da-da, ºtiu, zic, ºtiu, e trei jumate noaptea, ºtiu ce am de fãcut.
- Trezeºte-te sã… continuã ea.
- Da’ lasã-mã, dragã,-n pace! Iarã mã înveþi tu cã roata se învârte? Auzi la ea… N-ajunge cã mã scol noaptea sã te ajut, mai trebe sã mã ºi cicãleºti, sã-mi spui tot ce am de fãcut? Da’ mãcar nu mã mai tot bate atâta la cap! Da? Se poate? Oare cer prea mult? Oare e imposibil ceea ce cer? Trebe schimbat, cã iarã e ca România, în rahat pânã-n gâþi, cã aºa e de o fucking lunã de zile, se scoalã noaptea plin de maroniu, uneori de verde, cu pempãrºi de un kil, de zici cã-s io dupã ce mi-am luat micul dejun cu bere! ªi nu-l poþi lãsa aºa, Dumnezeule, ce suntem, animale?

Îmi perorez cauza cu ochii lipiþi ca la pisici. Mã dau cu greu jos din pat, mã lovesc cu degetul mic de la picior de colþul scaunului, nu simt nimic, sunt ca drogat de nesomn.  Urºii ãia mari de Kamceatka nehibernaþi de 6 ani sunt mult mai vioi; alunec prin casã ricoºând dintr-un perete în altul ca o bilã de biliard, mã simt ca stafia lu’ tac-su’ lu Hamlet. ªtiþi stafia aia? Era tac-su!

La baie, îmi bag capul sub jetul de apã rece ºi gem de disperare. De o lunã de zile contactul cu realitatea la asemenea ore matinale doare; era OK când eram acasã în concediu de naºterea copilului, dar sã te scoli 2 ore noapte de noapte la ore frumoase, gen 3 sau 4 dimineaþa, sã mai dormi o orã ºi apoi sã pleci la muncã poate eroda pânã ºi cel mai taliban temperament.

Înºfac crema Petrini pentru funduleþul de bebel, torn apã caldã în lighenaº, o verific cu cotul sã nu fie prea fierbinte, iau cârpa de ºters fundulicã pusã la uscat pe calorifer, iau ºi ºerveþelele umede, just in case, ºi pe pipãite iau cele douã prosopele de schimbat bebelul – unul impermeabil, sã nu facã piºu în pat, ºi unul de bumbac, sã nu i se facã rece la curuleþ de la ºerveþelul impermeabil. Iau ºi pempãrs de schimb, din reflex iau ºi un cârlig de rufe, vorba aia, poate ne trebuie. Pipeta ºi SabSimplex pentru colici (nu ajutã, da’ e bine sã fie acolo). Intru în camerã plin de daruri, ca Moº Crãciun. Le pun meticulos pe pat ºi pe noptierã, îmi prind Gropãrelul ºi mã apuc sã-l dezbrac.

Într-o totalã lipsã de cooperare, Gropãrelul începe sã se zvârcoleascã ca lipitoarea când îi dai sare ºi sã urle din toþi bojocii. Dacã aveam vreun senzor de zgomot prin casã, mi-l deregla! La blocul vecin a crepat un perete de la decibeli. Le-a picat ºi izolaþia, of cors.

- L-ai trezit! L-AI TREZIT!!!!

Dacã Gropãreasa avea la ea un cuþit, mã fãcea ºiº kebab. Ca-n Kill Bill.

- MILFa mea, încep eu, da’ nu m-ai trezit sã-l schimb?
- Nu! Te-am trezit sã-l vezi ce frumos doarme! ªi tu l-ai trezit din somn, cã niciodatã nu m-asculþi!
- … (plm, se gândeºte Groparu).
- Na! Acuma sã-i dai tu þâþã la ãsta micu’! Cã io nu mai pot! NU MAI POT!!!

Se întoarce pe partea cealaltã. Io ºtiu cã e terminatã, cã no, nu e uºor sã creºti un copil numai cu lapte de mamã, plm.

Îmi iau moºtenitorul, care fãcea o crizã acutã de nervi, ºi încep negocierile. Taci cu tata, cã tata te iubeºte, hai cã-þi dau jumate de blog când te faci mare, hai cã merem la pescuit, Gropãrel, sã ai grijã de furia viºinie! Într-o bunã zi va fi a ta! – dijaba, moºtenitorul vroia papa, alfel aveam jihad în familie.

Mã îndrept cãtre mamã-sa, care savura, furioasã, faptul cã mi-o arãtat ea mie. O bat pe umãr:

- Tu, muiere… n-ai sã-mi dai o þâþã pan’ la salar’?

 

[Alien]

poate fi considerat un blog:

http://kimjongillookingatthings.tumblr.com/

funny!

[pippus]

poate fi considerat un blog:

http://kimjongillookingatthings.tumblr.com/

funny!

hahahahahahaha
ggggenial 

[nagual]

Ahhh... parca le-as zice eu  
http://turambarr.blogspot.com/2010/12/becule-stai-aprins-noi-te-iubim.html

Au fost mai multe momente zilele astea în care am simtit cã nu sînt ecologist. Dar deloc. Desi sînt dintre aceia care se întorc de pe munte cu ruscacul plin de sticle de plastic goale, desi mã iau de lume pe stradã cînd îi vãd cã zvîrlã chestii pe jos (mda, uneori mai mã uit si la gabaritul omului; dacã sînt linia a doua, mã fac cã nu-i vãd), desi tin la copaci si mã doare inima cînd îi vãd tãiati degeaba si mi-am fãcut o presque grãdinã botanicã acasã,

desi toate astea (da, stiu, sînt modest – am fost bolnav cînd eram mic),

totusi,

în vecii vecilor nu mã veti convinge cã rahaturile de cãcaturi de becuri ecologice sînt mai bune decît vechile, odioasele, nasparliile si iresponsabil-energeticele becuri cu incandescentã. Alea rotunde, bortoase, butelcoase, namilele alea de 100W, nesimtirile alea de categorie energeticã E, alea de dau o luminã nemilos de galbenã spre albã, vechile becuri la lumina cãrora am crescut si învãtat si citit si iubit, mai ales cei cãrora le place sã se iubeascã cu lumina aprinsã.

Urãsc becurile astea noi, ergonomico-economico-ecologice, sãrãciile astea de dureazã o eternitate si ceva pînã cînd se încãlzesc cum trebuie, mama lor, de parcã ar fi lãmpi TV sovietice, sãrãciile astea de dau o luminã chioarã, nemestecatã, de-ti vine sã strigi precum ilustrul muribund: Licht! Mer Licht!. de-ti vine sã mai bagi o divizie de reflectoare în prizã, sã fie luminã, tãrii cît mai multã luminã, sã nu rãmînã nici un colt de camerã în obscuritate, totul sã fie strãluminãtor precum lampa de interogare enkavedistã.

Ieri, în buricul Uniunii Europene, în Cîmpina, am gãsit în cele din urmã becuri adevãrate, de-alea interzise de comisarii politicii responsabile, de ipocrizia bleagã a acestei politici corecte care ne face pe toti niste pãmpãlãi overprotected. Ieri, în buricul Uniunii Europene, în Cîmpina, am cumpãrat un snop de becuri interzise prin lege si cu satisfactie în glas si-n cuget de pionier le-am schimbat pe alea naspa si chioare cu de-alea rotunde si bortoase si avide de curent electric.

Ieri am avut din nou luminã adevãratã în casã. Ceea ce vã doresc si voo, o voi modernilor, recentilor, iubitorilor de lege, adevãr, dreptate, frumusete si mai ales si mai ales ecologie.

[Abraxas]

Ahhh... parca le-as zice eu  
http://turambarr.blogspot.com/2010/12/becule-stai-aprins-noi-te-iubim.html
 E, alea de dau o luminã nemilos de galbenã spre albã, vechile becuri la lumina cãrora am crescut si învãtat si citit

  Ce fain de voi! Io am crescut si invatat si citit cu lampa de petrol si lumanari ca se tot lua curentul in fiecare seara si in tot cartierul de la 18 la 22.
 

[ileana35]

Avem dreptul la asistenþã vrãjitoreascã civilizatã

Deºi cu o micã întârziere, doresc sã salut cu avânt ºi încântare introducerea în nomenclator a meseriei de vrãjitoare. Nu se mai putea aºa! În anul 2010, ne duceam la vrãjitoare, pe ascuns, ca ºobolanii, iar bietele Mame Omida, în loc sã fie respectate ca profesioniste, erau abordate de autoritãþi ca niºte infractoare. Acum, cã au intrat în legalitate ºi vor fi obligate sã plãteascã impozite, vor putea, în sfârºit, sã-ºi deschidã cabinete la care sã mergem în mod civilizat, aºa cum mergem la doctor. Ideal ar fi chiar sã-ºi deschidã clinici, cu cabinete de diverse specializãri, dotãri moderne ºi servicii la cele mai înalte standarde de profesionalism.

În felul ãsta, vizita la vrãjitoare va decurge exact ca aia la o clinicã medicalã privatã. În primul rând, ea va avea loc pe bazã de programare. Vrei o consultaþie la Vrãjitoarea Primavera, despre care ai auzit cã face minuni în materie de amor, potenþã, bogãþie ºi sãnãtate? Dai telefon la clinica vrãjitoreascã în cadrul cãreia are dumneaei cabinetul ºi îþi faci o programare. Secretara care te programeazã îþi atrage atenþia sã vii nemâncat, nebãut ºi nedormit, iar cu o zi înainte de consultaþie, te sunã pentru confirmare.

În ziua D, la ora F, te prezinþi la secretariatul clinicii ºi eºti îndrumat cãtre cabinetul doamnei Primavera (etajul 5, camera 42). Acolo, aºtepþi pe o bãncuþã sã fii chemat înãuntru, timp în care rãsfoieºti pliante publicitare în care îþi sunt prezentate CV-urile specialistelor în vrãji ºi tipurile de servicii pe care le oferã clinica.
N-apuci însã sã citeºti prea mult, cã iese asistenta doamnei Primavera ºi te invitã în cabinet. Îmbrãcatã frumos, cu fuste multe ºi colorate, coafatã cu basma ºi cozi împletite ºi decoratã cu salbe de aur, ghiuluri ºi mãrgele multicolore, de plastic, doamna Primavera te primeºte cu un zâmbet cald ºi îþi face semn sã iei loc. Cu o voce tot caldã, care îþi inspirã siguranþã, te întreabã ce te supãrã. Îi spui cã te încurcã niscai procese cu rudele, pentru o moºtenire, cã te supãrã ficatul ºi cã ai impresia cã nenorocitul are o amantã. La fel de cald, îþi rãspunde cã ea e specialistã în procese ºi cã, pentru ficat ºi amantã, o sã-þi dea trimitere la colegele ei, Tãmãduitoarea Dayana ºi desferecãtoarea de argint viu Ialomiþa.

Apoi îºi pune mãnuºi chirurgicale, scoate globul, îl dezinfecteazã cu spirt ºi începe sã te consulte. Se uitã în glob ºi îi dicteazã asistentei ce vede acolo. Asistenta tasteazã la computer. Vei pleca acasã cu o foaie scoasã la imprimantã pe care sunt scrise toate concluziile “analizei globografice” ºi cu o tratamentul recomandat de Doamna Primavera, pe o reþetã parafatã de dânsa ºi contraºtampilatã la secretariatul clinicii. Pe baza ei, îþi vei lua de la farmacia de leacuri a instituþiei pomezile din bale de liliac, limbã de broascã râioasã ºi excremente uscate de gândac de bucãtãrie. Ai de fãcut tratament, douã luni, timp în care rudele tale ar trebui sã înceapã sã piardã procesele, iar tu sã începi sã le câºtigi.

Dacã nu rãspunzi la tratament, la controlul de douã luni, vrãjitoarea te va programa la operaþie. Într-un mediu aseptic, cu mãnuºi, mascã ºi o liotã de rezidente într-ale vrãjitoriei în jur, doamna Primavera te va descânta personal. Îþi va da pe la nas cu ºosete furate de la un mort, te va badijona cu smoalã cãlduþã, adunatã de la ºapte fabrici de smoalã, ºi apoi, te va tãvãli cu blândeþe prin blana unei pisici jumulite în faþa ta, de vie. ªi, pentru cã te vei afla într-o clinicã privatã ºi vei fi plãtit deja o sumã consistentã pentru aceastã intervenþie vrãjitoreascã, vei avea garanþia cã descântecul e unul la cele mai înalte standarde, iar ºosetele, smoala ºi pisica sunt cât se poate de proaspete. ªi vei simþi, în sfârºit, cã trãieºti într-o þarã civilizatã.


http://catavencu.ro/avem-dreptul-la-asistenta-vrajitoreasca-civilizata-37876

[ileana35]

Cine schimbã bebeluºul?

Pffffrrrrrrrruuututututu! Flocflocffffff, se aude din leagãn, ºi ãsta micu’ râde.

E trecut cu mult de miezul nopþii, abia l-am pus în pãtuþ ºi speram, ºi io, ºi nievasta, cã adormise. Aþipisem de fix 14 minute. Îmi trag cu greu la deal pleoapele îngreunate de somn, lipite ca la pisoi. Mã uit în pat lângã mine, nievasta încerca ºi ea sã se elibereze dintr-un somn adânc, aºa cum numai mamele au.

Oftez:
- Ai auzit ce obuzierã de caca ai produs? mormãi, deºi se ºtie cã nievasta a fost numai gazda parazitului, eu am fost Creatorul, cã eu am fost garajul celui mai vitezoman spermatozoid.
- Mmmmm, mormãie ea la rândul ei.

Urmeazã o tãcere strategicã.

- Îl schimbi tu? îºi încearcã ea norocul.
- Io? Iar io? mã apãr io. L-am mai schimbat ºi acum douã sãptãmâni!
- Eu sunt foarte obositã, ofteazã muierea.
- Tu eºti obositã? Io lucrez pentru familia asta! V-aduc pitã pe masã!
- Tu lucrezi 8 ore pe zi, eu lucrez zi-luminã pentru ãsta micu’. Muncesc ca o sclavã, zice ea.
- Eu am blog!
- Eu îl alãptez. E mega obositor, zice ea.
- Io mã scol la 7 dimineaþã, zic. Tu îl alãptezi la 7, ºi apoi poþi sã tot dormi.
- ªtii cã niciodatã nu mã lasã bebele sã dorm dimineaþa, zice ea.
- Pãi da! ªi atunci îmi strici mie nopþile, sã te rãzbuni?
- Facem sex în weekend, zice ea.
- Îl schimb eu.

http://groparu.ro/

(tehnica de marketing)   

[pippus]

http://www.zoso.ro/de-ce-divorteaza-barbatii/

De ce divorþeazã bãrbaþii?

Inspirat de un articol foarte pertinent pe tema asta, ºi pentru cã, prin natura meseriei, cunosc tot felul de oameni, vã prezint versiunea mea:

Oamenii se schimbã (dupã cãsãtorie). A fost greu pânã ne-am luat, o sã fie greu pânã ne despãrþim, ºi amândoi ºtiu asta. Aºa cã ne permitem sã lãsãm garda jos. Sã nu mai facem duº zilnic. Sã deschidem gura mai mult decât de obicei. Pisi, ºtiu cã ne-am luat, dar nu mã face de râs în faþa prietenilor. Nu sta pe capul meu când vin doi prieteni sã ne uitãm la meci sau sa bem ceva. Ah, am zis sã taci?

Ea devine cât uºa. Acum 20 de ani, femeile erau eroine, se sacrificau pe linia de producþie, nu aveau timp sã se spele pe unde trebuie. Azi au la îndemânã sala de fitness ºi dietele, ºi tot se fac cât uºa. E ok, te-ai îngrãºat un pic, dar nu am semnat pentru toate cele 40 de kilograme în plus. La naiba, nu îþi mai gãsesc mijul, lasã ciocolata aia ºi pune mâna pe o bicicletã! Ca sã aveþi o idee mai bunã asupra a lucrului care ne deranjeazã la voi când vã îngrãºaþi am fãcut ilustraþia de mai jos:

de ce se ingrasa femeile

În stânga sunteþi voi înainte de cãsãtorie. E imaginea care ne place. E sexi, e tare, e bombat, e tot ce ne-am putut dori de la voi. În dreapta sunteþi tot voi, dupã o curã de ciocolatã cu shaorma. Noi am rãmas la fel, voi v-aþi dublat ca dimensiuni. În stânga, chestia aia aratã ca o p*lã, în dreapta pare o scobitoare. Bãrbaþii sunt atât de proºti încât nu ºtiu dacã voi simþiþi ceva, ºi cautã metode alternative.

Tunsul scurt. Pentru cã le e lene sã îºi îngrijeascã pãrul, femeile se tund în aºa fel încât, pe intuneric, sã ne dea impresia cã facem sex cu un bãrbat. Ceea ce e, sã recunoaºtem, motivul pentru care ne-am cãsãtorit.

No more fun. Hârtia aia le extirpã unor femei simþul umorului. Da, ºtiu, ne-am luat pentru cã ne simþeam bine amândoi, acum gata cu glumele. Treci ºi bate covoarele. Iubi, io nu bat covoare, pentru cã le doare, ha ha ha! Nu le baþi? Plec la mama!

Tot din categoria “no fun”, el se distreazã, e lumea lui, se simte bine, ea il trage de mânecã “iubi, hai acasa”. De ce pana mea sã mai stai insurat, sã iti strice una buna dispoziþie?

STFU. În spiritul prietenilor idioþi pe care orice bãrbat îi are, i-am luat unui cuplu 3 ani la rând ghidul bunelor maniere. A treia oarã n-am mai rezistat ºi i-am spus cã ar trebui sã înveþe sã se controleze, cã nu e ok sã îl tot fuþi la melodie ºi sã îl faci de râs în faþa noastrã. Acum nu mai are voie sã vorbeascã cu “boul ãla” ºi cãrþile le-a aruncat.

Tot asta, atunci când un bãrbat e la telefon cu altcineva, femeia ar trebui sã îºi ocupe gura cu altceva. Orice altceva numai sã nu comenteze. Da’ cu cine vorbeºti? Da’ unde te duci? Da’ cu cine bei? Da’ de ce bei atâta? Bã, hai sã ne educãm femeile sã tacã dracului când bem.

Bonus: iubi, ºtiu cã eºti la bere cu bãieþii ºi vorbiþi numai porcãrii, dar eu am nevoie sã aud acum, cu voce tare, cã mã iubeºti. ªtiu cã o sã te faci de râs în faþa lor ºi cã asemenea chestii nu se fac, dar iubiiiiiiiiiiiiiiiii io asta vreau acum.