următorul mesaj »

[pippus]

http://badpitzi.eu/2010/01/vreau-curve-legale.html

Vreau curve legale.

13 January 2010
M-am gândit io așa, într-un moment în care gândeam, că ar trebui să se legalizeze prostituția. Io-s total pentru prostituția legală, nu de alta dar ea oricum va exista întotdeauna, legală sau nu. Așa că dacă tot e, de ce să nu fie legală? De ce să nu se impoziteze? Se chinuie oamenii ăștia să ne bage impozite pe tot felul, și ia uite cum zace sub mustața lor ceea ce-ar putea fi cel mai mare pitch pe piața românească. Să vedem ce înseamnă prostituția legală:

-România geme de curve. Nu vă e milă de ele că tre’ să se prefacă că-s studente, cântărețe, actrițe, prezentatoare tv, tinere talente, vedete? Serios, nu vă e milă? Voi nu sunteți conștienți ce chin e să trăiești viață dublă, ce frustrări zac în ele pentru că-și reprimă pornirile? Lăsați-le frate să lucreze legal, să fie și gura lor fericită.

-Apar casele de toleranță, ceea ce nu înseamnă decât mai multe locuri de muncă și nu numai pentru prostituate. Paznici, femei pt. curățenie etc.

-Domeniul poate fi exploatat la maximum în ceea ce privește impozitele. Ești atât de bou încât nu poți să fuți fără să plătești? Sunt mulți boi ca tine? Toți boii contribuiți la bunul mers al prostituției legale? Perfect, impozite mari.

-Scade numărul violurilor. Măcar un pic. Nu poți să garantezi asta, conform teoriei de parcare (de ce să plătesc parcare dacă pot s-o parchez pe nașpa-clasic românesc) românii vor continua să violeze babe decât să plătească pentru o femeie cu vagin. Curat! Vagin curat! Ceea ce mă duce la următorul punct:

-Bolile. E evident că prostituatele vor fi căutate înainte de angajare. Deci nu riști să-i dai nevestii, candida/herpes genital/sifilis/hiv/gonoree saaaaaau doamne ferește: lăței.

Nu văd părți negative. Există?

[pippus]

http://www.dailycotcodac.ro/2010/01/am-suferit-niste-atacuri-energetice/#more-3747

Am suferit nişte atacuri energetice

Ovidiu Eftimie

Era exact vinerea trecută, nevastă-mea plecase la serviciu rugându-mă în draci să învăţ pentru facultate (un semestru şi cinci restanţe mai am şi gata! om m-am făcut). Feng Shui-ul meu nu prea îmi dădea pace, era clar că bioritmul şi Jupiter nu favorizau astfel de activităţi, aşa că m-am simţit eliberat când amicul meu Dom’ Profesor m-a sunat să mă întrebe ce fac. Clar nu puteam comunica cu el altfel decât la o şedinţă de magie.

Am început şedinţa de energizare pe la “Ceasul Rău” (care treceţi prin Braşov întrebaţi de acest Hogwarts, ştie toată lumea despre ce e vorba). Eu m-am axat pe nişte energie nefiltrată, vreo 3 lei jumate halba, Dom Profesor, mai domn, pe, ştiţi voi, “Probably the best evil energy in the world”. La sticlă. Plus nişte salate.

Vreo două ore mai încolo ne sună bunul nostru prieten alintat “Interlopul”, care avea ceva treabă dar ne întreabă dacă nu ne întânim într-un sfert de oră la o şedinţă de spiritism undeva la o vrăjitorie deschisă recent pe Aurel Vlaicu. Am fost şi acolo destul de atacaţi energetic, dar nu cât să nu plecăm pe picioarele noastre. În plus veniseră nişte cetăţeni extrem de spiritişti care aveau templul rezervat pentru ritualurile lor oculte.

Adevărul e că la ultimul glob în jurul căruia ne adunasem lucrurile erau destul de oculte pentru noi toţi, se cam vedeau prin ceaţă. Forţa violetă se cam făcuse gălbuie de Zalău şi avea nişte mărgeluţe la vârf. Eu am simţit deja că nu mai merge, aşa că am decis să mă retrag: ştiam că vine nevastă-mea de la serviciu şi, spre deosebire de soţia lui Geoană, ea nu haleşte explicaţiile cu “atac energetic”. C-aşa-s toţi neiniţiaţii ăştia în ezoterism.

A doua zi m-am simţit ca de obicei, după un atac. Dezorientat, vlăguit spiritual, dureri de stomac şi, dacă mă întreba cineva “Ce-ai căutat bă la Vântu?”, chiar nu ştiam ce să-i răspund.

 

[pippus]

http://www.eftimie.net/2010/01/sa-se-faca-nedreptate.html

Să se facă nedreptate

Începem de la interviul următor:

- Mamaie, e greu cu pensia...
- Greu maică, greu
- Mamaie, mută-te satana, da în '90 cu cine ai votat?
- Cu Iliescu maică...
- Şi până în 2004 cu cine ai votat mamaie?
- Cu Iliescu maică...
- Căcas-ar dragonu colorat la tine-n murături şi acum cu cine ai votat mamaie?
- Cu Băsescu maică, că-i prinde pe corupţi

Interviul urmează a se încheia cu intervenţia unor gealaţi care ar bate-o pe mamaie până o umplu de sânge. Şi ajungem unde vroiam io să ajung, la desecretizarea votului.

Nedreptăţiţii ăştia de căcat de la ţară votează 15 ani cu Iliescu, următorii 5 cu Băsescu (n-a luat acuma Băse mai multe voturi de la ţară, ai?) şi-i vezi acum la televizor cum se plâng că e greu şi s-a scumpit savarina şi McToast-ul. Io zic că votul nu ar trebui să fie secret. Să scrie pe buletin cu cine a votat. Ia, ţărănimea, talpa ţării, suptbraţul naţiunii, să vă fie scris în buletin cu ce hidrotehnist aţi votat până a devenit ilegal să votezi cu el şi acum sunt inundaţii şi vă mută curtea, glodu e cât casa pe uliţă şi nici curentul pe care îl furaţi de la stâlp nu mai merge?

Este normal să o ducă nasol ăia de acolo că sunt proşti şi putori. Nu sunt analfabeţi da' n-ar citi o carte că deh, viaţa la ţară e grea şi butoiul de vin are minim 800 de kile. Zi coae, de ce trebuie io să vă întreţin pe voi mă, taxele mele, CAS-ul meu să se ducă pe pensia minimă garantată de Boc(Băsescu), către o persoană care a muncit în viaţa ei doar doi-trei ani. De-aia are şi pensia mică mută-vă mniezeii de retardaţi creştini care căinaţi pe toată lumea. Dacă o să aud că nişte ţărani printr-un sat din România mor de foame să fiu al dracu dacă nu mă sui în maşină, mă duc până acolo şi râd să răsune văile şi munţii.




p.

[pippus]

esentza de facebook

http://peculiarme.wordpress.com/2009/10/24/facebook-beats-reality/

Facebook beats reality

Hai, spuneti dragilor, care nu are cont pe Facebook? Sa fim seriosi, trebuie sa fie ceva in neregula cu tine daca n-ai.

Facebook este cea mai legala forma de urmarire si de manipulare in masa. Networking, ar zice unii; stalking, as zice eu.

Cui ii pasa ce-ai mancat tu de dimineata? Sau la ce seminar ai fost. Sau cand iti vine ciclul. Sau de ce.

Zilele trecute mi-am dat seama ca Facebook-ul este chiar periculos. Dar de unde sa incep?

In primul rand, dai un friend request. Daca este acceptat, esti linistit. Daca nu, intri la idei. Oare o fi X suparat pe mine de nu mi-a acceptat “prietenia”? Si de aici ajungi sa nici nu-l mai saluti cand il intalnesti pe strada. Adevarul e ca, probabil, chiar nu te vrea ca prieten.

Apoi, daca te certi cu cineva, primul pas este sa-l stergi de pe Facebook, fara nici o alta discutie, ca, vorba aia, se prinde sigur.

Daca prietenul tau este in Facebook-ul tau, il pui la “in a relationship with…”. Numai ca trebuie sa accepte. Daca accepta, e ok. Daca nu accepta, opa… De ce nu accepta? Sigur are ceva de ascuns. Probabil ca nu vrea ca prietenii lui sa vada cu cine are o relatie. Logic, nu? Deci exista doua posibilitati: ori ii e rusine cu tine (posibil sa fie adevarat, ha ha), ori te insala cu cineva din lista lui de prieteni (si mai probabil, hahaha).

Evident, daca il confrunti cu o asemenea “prostie”, va rade si va spune “draga, relatia noastra e reala, nu virtuala”, ceea ce e BS, ca sa fim seriosi.

Ok, pot sa inteleg ca iti faci acolo contul tau si interactionezi cu prietenii, in cerc restrans, dar de aici pana la urmatoarele scenarii e cale lunga.

Si asa avem tipul care are peste 1000 de prieteni. Cine are peste 1000 de prieteni??? Nimeni, va spun eu. Poate cunostinte, desigur, dar prieteni in nici un caz. In viata, ai noroc daca ai prieteni cat sa-i numeri pe degetele de la o mana. Deja cand ai peste 1000 de prieteni pe Facebook, ceva pute. It’s just for show pana la urma.

Apoi mai e individul care ne ofera informatii total nefolositoare. “X tocmai a mancat o omleta cu sunca.” (haha, asta e luata de la Peculiar, recunosc, ca doar se va recunoaste singur cand va citi asta, dar te pup, tine minte ca esti cel mai important pentru mine:P)

“X tocmai a spalat vasele cu Pur Universal.”

“X a baut azi-noapte si acum e varza.”

Cui ii pasa, sincer?

Avem individul care se promoveaza singur: X tocmai a fost la seminarul tinut de cel mai important profesor de Stiinte Politice din NewYork”. Pff, aren’t you miezu’?

Cel mai mult ma sperie Peeping Tom. E acel “prieten” care nu pare sa aiba nici o activitate pe Facebook. Nu-si updateaza statusurile, nu pune poze, nu face teste, e mut. Si apoi te intalnesti cu el la o cafea si, in treacat, in mijlocul conversatiei, ii povestesti ca ai fost in Turcia si ce frumos a fost. Replica: Stiu, am vazut poza numarul 57 din albumul 8 de pe Facebook. Opa… gees, pe bune? Deci sta, spioneaza, nu zice nimic, DAR E ACOLO, MEREU CU OCHII PE TINE. E acela care e probabil la un pas de a te pandi cand iesi din casa.

Mai e gagica misterioasa. O am si eu in Facebook. Cea care are statusuri care nu spun nimic si nu inseamna nimic… poate doar pentru ea. “X crede ca ar fi cazul sa renunte la obiceiul ei mai putin ortodox… gosh, cate probleme ii aduce.” – status din care oricum nu intelegi nimic, dar e menit sa-ti starneasca curiozitatea, ca poate asa capata si X ceva atentie. Curiozitatea mea nu e starnita.

Apoi dam de “the inviter”, cel de la care primesti 100 de invitatii pe zi. Join my cause, sign my book, sign my petition, be my neighbor in Farmville, play Mafia Wars with me, send me a plum tree in Farmville, I need more neighbors in Aquarium. AAAA! Join my group, take my quiz, what celebrity are you?, what color are you?, what food are you?, are you pregnant?, what’s the letter of the man you’ll marry?, when are you gonna get married? etc. GOD!

As face si eu cateva teste pentru Facebook. “Are you pregnant?” si apoi “Who’s the father of your child?” Asta mi se pare culmea internetului: sa-ti faci teste de sarcina pe Facebook.

Primesc o gramada de friend request-uri de la oameni pe care nu-i cunosc si pe care ii ignor, dar unii imi lasa si mesaje. Cel mai interesant mesaj pe care l-am primit a fost de la un turc, care nu stiu unde m-a gasit si care mi-a zis asa:

“YOUR HAIRS LOOK LIKE I LIKE RED HAIRS I WANT TO BE YOUR FRIEND IN FACEBOOK IF YOU WANT I FROM TURKEY.”

Emotionant, recunosc. I like you want Facebook be friend on red hairs too!

Ajungem la plangacios. Cel cu cele mai deprimante statusuri. “X ar vrea un medicament care sa-i inlature toata tristetea.” “X isi doreste macar o secunda de fericire in viata asta sinistra.” “X plange la filmele triste.” X, esti cam loser.

Ce e cu adevarat epidemic, daca nu chiar pandemic, este jocul Farmville. Cu siguranta stiti de el. Nici un Facebooker care se respecta nu poate afirma ca nu stie de Farmville.

E un mic joc, in care esti fermieri, plantezi legume si mulgi vaci si, daca ai timp, cureti buruienile de la fermele prietenilor. E atat de interesant incat iti mananca ore din viata. Recunosc, si eu l-am jucat, dar am decis sa-mi abandonez ferma inainte sa-mi fure viata.

Oricum, inca mai primesc telefoane, in care sunt rugata diverse lucruri: Intra si tu pe ferma mea si culege-mi capsunile, ca n-am net si mi se strica. Trimite-mi si mie cadou o vaca, te rog, ca obtin nu stiu ce bonus daca adun 5 vaci.  Ma gandesc sa plantez acum cafea, ca se face in 16 ore si atunci o sa fiu acasa, sa o culeg inainte sa se strice.

Cea mai interesanta experienta a fost acum cateva saptamani, cand am fost la o prietena sa radem la un pahar de vin si nu avea net. Si-a luat laptopul de serviciu acasa, ca sa-si culeaga recolta. Doar ca, stupoare, retelele wi-fi ale vecinilor erau parolate. Era una singura cu acces liber, dar nu o prindea mereu. Asa ca, Doamne, ce ne facem?

Solutia a venit repede. Peculiara urma sa tine usa de intrare deschisa, ca daca se inchide ramanem pe afara, in timp ce prietena mea obsedata a iesit cu laptopul pe scari, langa usa vecinului cu internet, s-a asezat pe vine si si-a cules ferma in scara blocului. Ca sa nu fiu privitoarea pasiva, am luat si eu ziar si ii faceam vant, ca sa vina wireless-ul mai bine spre ea.

Va dati seama care ar fi fost situatia daca iesea vreun vecin pe scari si ne vedea furand internet. Si mai penibil ar fi fost daca ar fi aflat de ce. Noroc ca fermele se culeg la ora 2 noaptea, cand multi vecini dorm deja.

Asa ca, dragi cititori, sa va fereasca Dumnezeu de Facebook.

)))))


p.

[pippus]

esentza de craciun

http://www.piticigratis.com/2009/12/de-ce-urasc-eu-craciunul/

De ce urăsc eu Crăciunul

Pe lîngă motivele evidente, cum ar fi bastarzii ăia mici şi tuciurii care îţi bat la uşă ca să falseze pentru 50 de mii şi ce mai găsesc în buzunarele hainelor din cuier cît nu eşti tu atent sunt 3 esenţiale. Dar, că tot veni vorba de colindăciori, bă, aţi observat că sună până răspunzi? Adică observă că nu e nici o mişcare şi nu concep că poate nu ai chef să îi înjuri. Sună pănă ieşi să le fuţi o flegmă şi o mumă-n-cur de paraziţi! Chit că poate ai chef să fii paşnic de sărbători, sau doar faci şi tu o labă, sau dormi ca omu până la 4 dup-amiază, să treacă mahmureala. Ce picior în sex oral merită colindăciorile! Să trecem la motivele ălea 3 şi mari.

1.Nu îmi place petrecutul de sărbători.

Să nu înţelegeţi greşit. Îmi place să petrec. Tocmai asta e problema. Beau când vreau eu, mănînc ce şi unde vreau eu şi dorm cât vreau eu. Absolut mereu. 365 de zile pe an. Fac exact ce vrea penis mea. Şi exact de-aia petrecutul de sărbători mi se pare o mizerie. Nu poate însemna nimic pentru mine. E ca weekendul pentru şomeri. Un hemoroid îşi pierde semnificaţia după ce ai fost înjunghiat în cur. Fix de-aia urăsc sărbătorile. Că toată lumea e ca mine de sărbători. Toţi beau, mănâncă şi dorm cât vor ei. Se ridică la nivelul meu de depravare şi nu mă mai simt super-special. Cînd văd toate speciile inferioare de 9-5işti fără viaţă că ies pentru prima dată din casă de astă vară şi se comportă ca şi cum ei rulează oraşu’ îmi vine să vomit. Marş înapoi la trimis texte de-ale mele pe grup, la muncă, fără menţionatul autorului, să râdeţi în pauza de cafea, plebe!

2. Partea religioasă mă scârbeşte.

Pur şi simplu nu îl înghit pe tipul acesta Iisus şi toate rahaturile pe care le-a făcut. E un hipiot gen Bucurenci care se crede mai bun decât noi. Vai, căcat, a murit pentru păcatele noaste. Păi ţi-a cerut cineva să mori pentru păcatele mele, băi pulă? E ca atunci cînd stai liniştit într-un bar, îţi termini berea şi vine un amic şi îţi pune o bere pe masă. Adică cum, bă, mă iei de sus? Ce, crezi că daca voiam o bere, nu puteam să îmi iau singur? N-am bani, n-am picioare? Te-n gât de arogant! Sunt perfect capabil să mor pentru păcatele mele cînd o vrea penis mea, nu trebuie să vină un ciumete de-ăsta care se crede fiul lui taică-su să o ardă milos cu mine de parcă aş fi cine ştie ce neputincios. Hai, lasă-mă cu superioritatea şi caritatea. Dacă am nevoie de ceva de la tine, vin io şi îţi cer. Bagă placa cu mântuitorul la altă masă. O altă problemă pe care o am cu Iisus este că e un personaj imaginar.

3. Urăsc cadourile.

Urăsc să primesc cadouri pentru că trebuie să mă prefac că îmi plac rahaturi. Nu îmi place nimic primit pentru că deja am tot ce îmi place. Dacă nu am, înseamnă că nu îmi place destul sau necesită muncă. Spre exemplu aş vrea o placă video nouă dar faptul că ar trebui să reinstalez windowsu şi toate prostiile şi să pierd câteva ore din viaţă poponărind sistemul îmi taie macaroana. Tot aşa, aş vrea un pat nou, dar să mă duc până la IKEA, să cumpăr unul, să-l car, să-l asamblez… penis mea, mai bine aş dormi sub chiuveta de la bucătărie. Sunt prea leneş să pot primi cadouri. În orice obiect văd munca pe care o să o trebuiască să o depun cu acel obiect şi mi se înmoaie tot elanul. Şi invers e enervant încât sunt prea superficial să ştiu ce penis mea ar vrea oamenii din jur. Şosete? Vreţi şosete? Daţi din cap a da, că alte idei n-am.

De fapt singurul lucru care îmi place de crăciun este proaspătul meu obicei. În fiecare an o să cumpăr un brad de plastic şi o să-l arunc după crăciun. Ca să enervez de două ori mai tare hipioţii decât ăia care fac aşa cu brazi naturali. Hai, sex oral bă!



p.

[pippus]

http://moshemordechai.wordpress.com/2010/01/22/reuniune-de-familie/

Reuniune de familie


Îmi displac adunările de genul ăsta. Sunt inutile, obositoare şi ridicole. La anumite ocazii eşti silit să te întâlneşti cu oameni cu care nu ai în comun decât vreun futai al unor strămoşi comuni. Să zâmbeşti cretin. Să zâmbeşti cu mimată încântare la aflarea veştilor despre vărul care acum s-a ajuns, e director de cimitir. Să te uiţi la pozele cu plozi şi să admiţi că bricheta pe care puradelul din poză şi-a înfipt-o în nas e un semn de mare precocitate. Să asculţi apoi, cu o compasiune confecţionată, inventarul celor plecaţi la Manitou.

De fapt dispun de o mizantropie consacrată, verificată şi de mare anduranţă, care îmi face neplăcute orice aglomerări cu scopul socializării. De orice fel ar fi. Uneori sunt silit să le fac faţă. În astfel de situaţii încerc să găsesc partea bună a lucrurilor. Închipuindu-mi că există o astfel de parte.

De data asta am nimerit rău. E un parastas. Astea sunt favoritele mele.  Aici tragicul de fundal devine întotdeauna comic de substanţă. Cei morţi sunt jeliţi, iar cei vii sunt de plâns.

- Of, mămică, ce ai mai slăbit, băiatu’ lu’ mama?

E tanti Lenuţa, de la ţară. Nu ştiu de ce, dar categoria “tanti de la ţară” e întotdeauna reprezentată de o tanti Lenuţa sau tanti Florica.

- Da, puţin…- îi răspund în vreme ce mă las tras de curea. Ciupit de braţ, pipăit pe burtă, ciufulit la păr.

- Ai venit, la parastasu’ lu’ nen’tu Stănică, băiatu’ lu’ mama… Ce om bun a fost. Da’ tare le mai trăgea cu băutura. Şi nu-i plăcea munca. Ce bătăi mai lua tanti-ta Nela de la el, săracă. Da’ era om bun. Tu ce faci, băiatu’ lu’ mama?

Nu apuc să răspund. Îşi aşează baticul negru şi continuă să turuie. Oricum e surdă şi într-o dungă.

- Ai albit, mamă. Aveai tu un coleg, ăla era de mic cu păru’ alb. Cum îi zicea, mamă?

- Mihai…

- Aşa, băiatu’ lu’ mama. El ce s-a ales?

- E homeopat.

Baba a înţepenit. Se uită lung.

- Of, măi, mamă. Şi n-ai fi zis. Lua-i-ar dracu’ că s-a umplut lumea de ei. S-a stricat lumea. Acu’ vrea să se şi însoare între ei. Hai, că te lasă mama. Mă duc să o ajut pe tanti-ta Nela.

A plecat. Perverşi homeopaţii ăştia. Mă ia în primire unchiu Sandu.

- Ia zi, tinere…

- Ce să zic?

- Păi, acum e vremea voastră. Aţi făcut un căcat. Noi am muncit. Am făcut şantier. Am construit şi aţi venit voi, că sunteţi voi deştepţi. Şi uite ce s-a ales.

Nu ştiu despre care noi vorbeşte.  Nu stiu ce şantiere a făcut el. A fost normator la IAS. Şi s-a pensionat pe la vreo 50 de ani pe caz de boală. Acum o arde toată ziua pe banca de lăngă chioşcul de ziare cu alţi juni ca el.

- Facem şi noi ce putem- simulez un răspund total aiurea.

- Faceţi pe dracu’! De ce nu-l lăsaţi pe Vadim şi-i furaţi voturile? Şi pe Băsescu aţi vrut să-l lucraţi!

- Lasă că…

- Nu las deloc. Aţi vândut tot în ţara asta.  Pe vremea lu’ Ceauşescu făceaţi şcoală şi acu’ îi daţi cu drogurile. Tu când termini, când dai bacalioreatu’?

M-a înţepenit la faza asta. Îl privesc mai atent şi văd că umblă însoţit aproape în permanenţă de domnul Alzheimer. Pleacă. Se duce să se certe cu alt moş. Nu scap multă vreme nesocializat. Un văr de a paişpea spiţă.

- Ce faci, frate? E ramoliţi toţi săracii. Nu mai e unu’ întreg la cap.

-Cine? încerc să mă dumiresc. Dar mă bate înţelegător pe umăr. Apoi îmi toarnă un vin infect.

- E dă ţară, de la noi. Sănătate curată. Eu am şi pă tractor mereu o dimigeană, că face bine. Ce faci, bă?

- Păi…

Întrebarea era retorică. Nu cred că Mironică ştie ce e aia, dar asta e. Oricum are verbiaj intens.

- Nu l-a votat ăştia pe Onorius, bandiţii dracu’. Tot jigodiile alea bătrâne. Numai ei. Nu mai are loc ăştia tineri dă ei. Am vrut să mă duc şi eu să-l votez, da’ nu am avut cum că am fost la botez la  a lu’ Clondică, are fată. Numa’ fete a făcut ăsta. Patru are. O să vadă el pă dracu’ când o creşte astea. Şi l-a scos ăştia pă moşu’ ăla. Să mai lase dracu’ şi tinerii, că nu le mai ajunge!… Dacă nu era botezu’ mergeam la Bucureşti să-l votez.

- Păi nu aveai cum.

- De ce nu? Ce, nu e vot liber?

- Ba da, dar votau doar cei din colegiul respectiv.

- Adică doar ăştia cu liceul terminat? Ce penis mea ? Asta e democraţie?

-Nu, domnule. Cei care locuiesc în acel  colegiu din Bucureşti.

- Adică, doar ai lor? De ce, bă? Nu e Parlamentu’ României? Doar ei? Nu e democraţie? Nu votăm toţi? Că aşa vrea ei? ‘tu-le muma în cur de hoţi bătrâni. Aşa? Lasă că sun eu la Diaconescu la OTV să facă dezvăluiri pe tema asta. Bine că mi-ai spus.

Pleacă. E cătrănit. Îl înjură pe unchiu Sandu. Ăsta îi rade un şut în cur. Dar Mironică e trecut prin viaţă. Se repede la moş, prefăcându-se că-l loveşte, râde şi pleacă.

O babă agitată dă năvală. Agită din braţe, împinge pe toată lumea şi zbiară:

- Vine părintele. Haideţi că vine popa!

Unchiu Sandu strigă şi el.

- ‘le muma în cur de hoţi. Prosteşte lumea cu oxcurantismele lor.

Tanti Monica, doamnă de oraş, văduvă de colonel, se ridică afectată. E trecută de 70 de … hai să spunem “primăveri”, dar e machiată abundent. Are o pălărie încărcată cu toată producţia serelor de la Codlea.

- Dragă, dar să iese cineva să-l întâmpine pe preot. Să facă primirea, ce e incultura asta?

Tanti Lenuţa a aţipit pe canapea. A scăpat o băşină sonoră. Atât de puternică încât a trezit-o pe soră-sa, Floarea, care aţipise lângă ea. Asta tresare buimăcită, îşi face cruce şi zbiară:

-Amin! Dumnezeu să-l ierte!

 

[pippus]

http://groparu.ro/un-don-juan-tomnatic/

Un Don Juan tomnatic

Don Juan tomnatic, cu Logan, căruia îi place viaţa aşa cum e ea – cu bune, dar mai ales cu rele: mai un vinişor scump, mai un pescuit, mai o demoazelă. Demoazelă mai aşa, de etatea lui cincuagenară, dar Don Juan nu e pretenţios: nu se dă în lături nici de la fetişcanele de 40. Agăţate de pe net, frate, de pe net.

Şi o asemenea fetişcană de vro 50+ primeşte privilegiul exclusiv de a petrece cu Don Juan o vineri noaptea superbă, cu uitat la Dansez pentru tine, cină romantică cu spaghete de la ABC cu carne de conservă ungurească, ceapă turcească şi ketchup Tomi, şi vin producţie proprie – mai greu el la stomac, dar totuşi vin de vin. Căci dacă bei un pahar, eşti beat patru zile, şi ţi-e rău alte trei. “Motorină” i se mai zice unui astfel de vin, pour les connoisseurs.

Şi cei doi cedează în cele din urmă ispitei, ca alţi împăraţi romani şi curtezane înaintea lor; şi se apucă de mototolit cearşafurile şi de scorojit tencuiala de pe pereţi cu gama înaltă de zbierete inerente acestui proces (ale ei) şi de grohăituri baritonale, dar nu mai puţin pasionale şi scorojitoare (ale lui). Şi adorm fericiţi amândoi, îmbrăţişaţi până dimineaţa, ca doi adolescenţi. Ea cu capul pe burtica lui – un artefact impresionant, fie vorba între noi – el cu mâna în c… părul ei, afectuos.

Înainte de întâlnirea din seara aceea, doamna fusese la dentist, pentru că se lupta pe tăcute cu o parodontoză destul de severă, şi avusese o lucrare; şi nenea dentistul îi umblase puţintel cu freza prin gingii. Şi în noaptea aceea, ca orice alt homo sapiens de pe planetă, domnişoara noastră fetişcană de 50 de ani+ salivase în somn; şi saliva, păcătoasa, a ieşit amestecată cu puţintel sânge de la măseluţă. Şi s-a scurs pe burtica lui Don Juan la vale, şi de acolo pe cearşaful mototolit.

Dimineaţa, fetişcana noastră de 50 de ani+ s-a dus, aşa cum şade bine fetii, să tragă un duş să se facă fresh, iar Don Juan, aşa cum şade bine unui mascul, s-a pus pe butonat la TV, să nu piardă emisiunea de pescuit de pe N24. Şi, într-o reaşezare de poziţie, vede oroarea, adică harta însângerată! Şi pune repede mâna pe telefon, şi fuge repede în cealaltă cameră; căci, dragi doamne şi domnişoare, mascul care să facă sexuleţ cu o femeie şi care să nu se laude nimănui încă nu s-a inventat până acum, nici măcar în America (şi ăştia au zburat pe lună, deci vă daţi seama!).

- Grigore! Neaţa, bă ! Te caci pe dumneavoastră! gâfâie Don Juan cel tomnatic. Bă! BĂĂĂĂ! Asta de azi-noapte o fost virgină, mă! Da, mă! Io am fost primul bărbat din viaţa ei, mă! Io, mă! La vârsta noastră!

 

[ileana35]

Frasi di colloquio tra Avvocati e Clienti:

Avvocato: "Può descrivere l'individuo?"
Cliente: "Era di media altezza e aveva la barba."
Avvocato: "Si trattava di un maschio o di una femmina?"

Avvocato: "Dottore, quante autopsie ha eseguito su persone morte?"
Cliente: "Tutte le mie autopsie sono eseguite su persone morte!"
 
Avvocato: "Tutte le tue risposte devono essere orali, OK? Che scuola frequenti?"
Cliente: "Orali"

Avvocato: "Si ricorda l'ora in cui ha esaminato il corpo?"
Cliente: "l'autopsia e' iniziata attorno alle 20:30"
Avvocato: "E il signor Dennington era morto?"
Cliente: "No, era sdraiato sul tavolo desideroso di sapere perche' gli stavo  facendo un autopsia!"

Avvocato: "Puo' fornirci un campione di urina?"
Cliente: "Lo posso fare sin da quando ero piccolo!"

Avvocato: "Dottore, prima di eseguire l'autopsia, ha controllato la presenza del battito cardiaco?"
Cliente: "No!"
Avvocato: "Allora ha controllato la pressione del sangue?"
Cliente: "No"
Avvocato: "Ha controllato se respirasse?"
Cliente: "No"
Avvocato: "Allora e' possibile che il paziente fosse vivo quando ha cominciato  l'autopsia?"
Cliente: "No"
Avvocato: "Come puo esserne cosi' sicuro dottore?"
Cliente: "Perche' il suo cervello era in un contenitore sulla mia scrivania"
Avvocato: "Ma e' tuttavia possibile che il paziente possa essere stato ancora  vivo?"
Cliente: "Si', e' possibile che fosse vivo e che stesse facendo l'avvocato da qualche parte!"


Lo stupidario in Cucina:

 -Dolce con l'uva passera
 -La birra doppio smalto
 -Le scorie di parmigiano reggiano
 -La pasta con le gondole voraci
 -La pasticceria mignot
 -Orzo volubile
 -Funghi traforati
 -Me lo avvolge nella carta spagnola
 -Non mangiare la cioccolata, ti vengono le eruttazioni cutanee
 -La frittura di crampi

......

[arvinna]

Pippus ne-a aratat blogul ( http://curvette.ro/ ), eu am dat peste un interviu interesant (Arta de a oferi placere, in lumea sexului pe bani): http://www.feminis.ro/dragoste-si-sex/cuplu/arta-de-a-oferi-placere-in-lumea-sexului-pe-bani-3232

spicuiri (poate nu cele mai fericite):

Barbatii romani sunt needucati si grobieni. In pat, isi doresc, invariabil, punerea in scena a secventelor porno din filmele vazute pe net. De fiecare data cind isi rup suma de 500 de euro din buget parca evadeaza pe un set porno ca niste vitelandri neintrodusi in viata. Se targuiesc la bani. Asculta muzica proasta si poarta pantofi ieftini. Ar trebui ca barbatii de la noi sa invete ca o pereche de pantofi este mai mult decit o cheltuiala - e o investitie. In vremea din urma, ma orientez mai mult spre clienti straini care au crescut financiar intr-o piata matura, piata care nu ingaduie prea mult erorile.

Daca ar fi sa faci un "mini-ghid despre cum sa ii oferi satisfactie barbatului", care ar fi primele 5 lucruri pe care le-ai recomanda femeilor si de ce?

Cititi un curs de anatomie si conspectati-l.
Deprindeti arta felatiei.
Nu-i pretindeti sa-si parasesca sotia. N-o s-o faca.
Nu va neglijati. Mergeti la salon si la cosmetica. Les femmes poilues sont degueulasse.
Prefaceti-va ca sunteti slaba chiar daca nu e cazul. Mimati.


Cat de greu este sa faci bani din sex? Cat de mult ai risca pentru bani?

E foarte usor sa faci ceva bani din sex, insa pretul acestor bani este foarte mare. E ca si cum ai lua un credit de nevoi personale si ar trebui sa platesti toata viata la el. Dobanda creste pe masura ce trec anii iar creditul nu se achita integral niciodata. Bani multi nu se pot face decat prin eroare, ca la loto. In Bucuresti nu sunt multe fete care au facut peste 500.000 de euro din asta.

Eu nu mai risc demult pentru bani. Orice minut de negociere in plus irita un client care poate deveni violent. Poate cand o sa adaug si ultimul euro tintei mele de 999.999, o sa merg la cazinou si o sa-i risc pe toti pe rosu, culoarea mea preferata. Ma gandesc des la asa, pentru ca banii nu reprezinta nimic pentru mine.

http://www.feminis.ro/dragoste-si-sex/cuplu/arta-de-a-oferi-placere-in-lumea-sexului-pe-bani-3232

restul aici:

[arvinna]

Top 50 bloguri feminine (din dec 2008 deci cam vechi topul dar nah...): http://www.hotcity.ro/ce-ne-inconjoara/rubrica/blogosfera-feminina/top-50-bloguri-feminine

PS inca nu m-am prins de ce isi face lumea blog...si cum de altii au atata rabdare sa citeasca bloguri. Eu am citit doar unul si cred ca mi-a ajuns pt ceva ani :-)

[ileana35]

si un alt gen de poezie, ca tot suntem un neam de creativi 
din ciclul: "povesti de noapte pentru adulti"


“Bună seara, bună seara…
Deja ai aprins ţigara?

M-am decis să stăm de vorbă,
Că mâncăm aceeaşi ciorbă…
Tu mănânci mai mult ca mine,
.....................


http://www.alinfarcas.ro/tag/povesti-de-noapte-buna-pentru-adulti/

[Ruxandra]

Stiu ca au trecut alegerile ...

http://futacu.wordpress.com/2010/02/02/mesaj-in-punga/

Mesaj în pungă
By Futacu
Cum cititorii Futacului au mai mult sinapse pe centimetru cub de materie cenușie decât populația ordinară trăitoare pe mirificele plaiuri carpato-danubiene-pontice, sunt deja familiarizați cu conceptul de “mesaj în sticlă”. Ce nu știu nici ei, sunt sigur, e că există și o variantă de uscat, mesaj în pungă pre numele ei. Noi ăștia, care câștigăm o pâine agățați în coardă câte 10 ore pe zi, ne lovim deseori, acolo sus, de mesaje de-astea purtate de vânturi de pe te miri unde. Mai zilele trecute mă spărgeam în figuri pe fațada unei clădiri de birouri din Capitală. Că era frig al dracului și devenisem casant, nu de alta. Când deodată, pleosc!, mă trezesc fix în față cu un mesaj în pungă. Îl desfac febril și dau de scrisoarea olografă a cetățeanului Vasile V. Vasile către Traian Băsescu.

Stimate Domnule Președinte,

Mai jos iscălitul Vasile V. Vasile, domiciliat în…, identificat cu…, eliberat de… la data de…, însemnat cu CNP… vreau să vă aduc la Înalta Dumneavoastră cunoștiință următoarele fapte de o gravitate și însemnătate colosală (repet: colosală) pentru România:

La data de 6 decembrie 2009 vă raportez că m-am prezentat la Secția de Votare nr… de pe raza… în jurul orelor 12:30-14:00. Hai, 16:30 cel târziu, că nu mai știu exact cât a ținut ultima sticlă de rom băută la crâșma “Puricele Deșelat” situată în localitatea… la adresa…

Menționez că ne-am strâns în dimineața zilei respective la locul mai sus menționat următorii: Guță Nicolae zis “Pătrunjel”, Aleodor Nară zis “Ciocumic”, Marian Degeaba zis “Degeaba”, Ion Pustie zis “Ficățel” și cu mine zis “Zgârci” ca să-l bem pe Ficățel, întrucât era ziua lui de naștere din nou, că a căpătat obiceiul să se pocăiască după fiecare cură de dezalcoolizare, adică cam din 3 în 3 luni. Știți cum se întâmplă la băute de-astea, Înălțimea Voastră Prezidențială, se crează tot felul de discuții, de la femei la fotbal și, invetinabil intevinabil inevitabil politică. Degeaba se tot plângea că prețurile sunt mici și salariile mari. Ciocumic i-a replicat că în vagin mă-tii bă pulă, ce, pe vremea lu’ Iliescu era invers? Pătrunjel cânta cântece legionare și îi tot zicea de unu’, Crăpitanu sau Capitalu’, nu mai rememorez exact, care e un fel de Hristos românesc care urmează să se pogoare pe un cal alb și înaripat ca să ne salveze din conspirația iudeo-masonică și ungurească mondială. Ficățel zicea că vă iubește, Prezidențialimea Voastră, așa cum porcu’ iubește noroiu’, polițistu’ șpaga și el înșiși însuși alcoolul. Eu, Zgârci, beam vârtos, că vroiam să-mi fac provizii, fiind pe banii lui Ficățel din punct de vedere al consumației.

La un moment dat în cârciumă a intrat un grup de vreo… să mor io dacă-mi amintesc bine… poate 2, poate 4 oameni. Poate și mai mulți, cine sta să numere oamenii când era atâta de băut? Auzind că vorbim politică, grupul s-a apropiat de masa noastră, au scos un teanc de bani dintr-o sacoșă și au zis: “bă băeți, aveți fiecare câte cinci sute de mii dacă mergeți acum la vot să-l votați pe Băsescu”. “Ce zici bă, Zgârci?” – mă întreabă Ficățel ușor obosit (am uitat să vă raportez, Domnule Președinte, că în micul nostru grup de tovarăși de consum eu sunt un fel de bulibașă, că am stat și la pârnaie o vreme, plus că am toate vorbele la mine când e nevoie). Grupul o fi crezut că pe ei i-a făcut zgârci, așa că a plusat instant “Un milion, bine, da’ cinci sute de mii acu’, cinci sute când vă întoarceți”. Și nici una nici două, ne decartează 5 hârtii de 5 sute de mii.

Am pus laba pe bani, am zvântat ce mai era în pahare, ne-am căutat de buletine și am tulit-o către secția de votare amintită la etajele de mai sus. Totul a mers ca pe roata pe care au fost trași Horea, Cloșca și Crișan (nu știu ce-mi veni pe creieri o asemenea comparație, poate m-a luat flamba abia acu’ când vă scriu). Veni, vidi, vot, vorba lu’ strămoșii noștri, deși jandaru’ care păzea secția de votare s-a uitat cam pătrat la noi, da’ noi eram 5 și cu chef, iar el 1 fără chef, așa că n-a comentat nimic.

Bun, deci ne făcurăm noi datoria de cetățeni ai Republicii Socialiste România (nu mai e socialistă? da’ republică mai e? atunci lasă bă, că merge și așa) și votarăm. Problema e că când ne întoarserăm la “Puricele Deșelat”, locantă a cărei adresă ați avut deja avantaju’ de a o afla (au un rom acolo, coane, de producție proprie, care stă mâța țapănă în coadă când bea), grupula. Adică grupul penis, vreau să zic. Chiusso! Valea! Cărel! Niente! Iar ăia de prin cârciumă făcea pe niznaii, că care grup, că ei n-a văzut pe niminea, că hau-hau. Evident că am băut gros, inclusiv ăia două milioane jumate de ni le-a dat ca aconto grupul. Și evident că tovarășii mă însărcinară acu’ după ce trecură toate sărbătorile posibile să vă scriu această sinceră și din inimile noastre scrisoare.

Că să vedeți, Înălțimea Voastră Înaltă, cazu’ devine că ne sunteți dator vândut. 5 sute de mii de căciulă, adică două milioane jumate, plus dobânzile care este. Și băieții mi-au dat mandat că din două una: ori ne dați banii, ori vă luăm voturile înapoi. Și ne-a zis nouă cineva că ălălat ciumec cu care erați în finală atâta abia așteaptă.

Eu, Zgârci, împreună cu Ficățel, Pătrunjel, Ciocumic și Degeaba, atâta am avut de zis și cine are urechi de auzit, să auză.

Să trăiți cu respect și stimă la maxim,
Vasile V. Vasile

[Ruxandra]

Mortal 

Aviz Ecce+Albus Silente! Aveti posibilitatea sa va specializati in perfectul simplu 

http://www.republicaoltenia.ro/articole.php?sectiune=1&rubrica=1&id=595

"Bărbaţii care se nenorociră în 2009 şi nenorocitoarele lor
 Cu toate că retrospectivele se poartă la sfârşitul anului, nu ştiu exact de ce-mi veni mie să fac una la începutul lui. Retrospectiva nunţilor din răposatul 2009.

Double Ion Ţiriac o luă de nevastă pe iubita care-i scoase muci albi acum nu ştiu exact cât timp, pe numele ei real, Ileana Lazariuc. Asta fu educată de mă-sa, o hoaşcă moldoveană, una care şi-o trăgea cu Mihai Constantinescu fără să se sinchisească de faptul că muierea omului ajunsese acasă. Se căsătoriră pe ascuns să nu vadă nimeni ce au în frişca tortului.


Cristina Rus, aia care cânta cu maneliştii de la Sing Sing BB „Aoleu, inima mia“, îl luă pe un tip care este, previzibil, om de afaceri. Omul fu atât de fericit că a sa Cristinuţa scăpă de accentul ăla pe care-l avea şi gagica de la Activ, încât uită să-şi pună prezervativul.


Maria Marinescu, devenită celebră datorită lui Cristi Chivu, care o pârli de câteva ori în Italia, îşi găsi fraierul. El este… om de afaceri… francez. Aştept şi eu o vedeată din asta cu buze şi ţâţe bosumflate care o să ii zică „da“ unui controlor RATB, şi nu atunci când o întreabă dacă are bilet.


Bodo, de la (vai morţii ei) formaţia Proconsul, se căsători a patra oară. Insistent tipul! Nu o să mai nimerească el în veci o altă fiică de preşedinte. Bine că nu se orientă pe aia mică a lui Geoană.


Robert Redford se însură la 72 de ani. Până când moartea îi va despărţi. La anu’.


Miron Cozma este cel mai monden puşcăriaş. Bine, fu. După o relaţie de cine ştie câte liniuţe zgâriate cu furculiţa pe zidul celulei cu monstruoasa Marinela Niţu, Cozma îi puse verigheta pe deget avocatei lui. Mă aştept ca următoarea ecranizare a lui James Cameron să fie despre povestea de dragoste dintre cei doi în variantă 3D, cam cum era Wolfenstein-ul care mergea pe Pentium I.


Se căsători şi Regina de la Acasă, da’ nu ştiu cum o cheamă…"

Claudiu Radu

[pippus]

http://www.dailycotcodac.ro/2010/02/triunghiul-mortii/

Triunghiul morţii

Julius Constantinescu & Radu Pircă

Duminică începe una dintre cele mai nefaste perioade pentru bărbaţi. O epocă sumbră, o pată neagră în calendar pe care specialiştii o numesc “ Triunghiul Morţii”: Valentine’s Day – 1 Martie – 8 Martie (ar mai fi şi Dragobetele, dar dat fiind că e o tradiţie populară, sunt şanse mari ca acesta să constea, de fapt, în lovirea fiinţei iubite cu parul pe fondul consumului de alcool).

Triunghiul Morţii este deschis de sărbătoarea Sfântului Valentin, o zi binecuvântată de Dumnezeu. Nu ştim precis cine a fost sfântul cu pricina, dar romanii l-au ucis în chinuri groaznice, considerându-l un vrăjmaş mult mai periculos decât cine ştie ce căpetenie barbară care doar jefuise Roma sau cucerise jumătate de Imperiu. Este, de asemenea, singura zi din an când bărbaţii ar sta cu plăcere peste program la serviciu. Din păcate, de obicei au şefi sadici, care le dau drumul mai devreme de la muncă ca să nu aibă nici o scuză ca n-au luat nimic fiindcă deja era închis peste tot. Urmarea: milioane de bărbaţi nevinovaţi din întreaga lume se calcă în picioare în magazinele cu inimioare, muţunache şi alte asemenea lucruri drăguţe, pe care, ulterior, consoartale le vor pune prin casă cât mai la vedere, ca pe nişte trofee ale victoriei lor. Revenind: înarmaţi cu această primă dovadă de iubire (se pare că şi Iisus obişnuia să le dăruiască ucenicilor Săi muţunache de pluş, ca să le arate că-i iubeşte, doar lui Iuda îi lua ciorapi sau cravate, aşa că nici nu-i de mirare că s-a întâmplat ce ştim cu toţii), bărbaţii se vor opri la tarabele de flori, unde vor jertfi cât mai mult din salariu. Cei mai lipsiţi de experienţă, amintindu-şi că anul trecut li s-a spus “Vai, de ce mi-ai luat flori, sunt aşa de scumpe azi, nu trebuia să arunci banii!” vor considera că această etapă e facultativă şi pot sări peste ea. Greşit! Această eroare a stat la originea a nenumărate nopţi dormite pe preş şi trebuie evitată cu orice preţ. Dacă e nevoie, vindeţi ceva din casă sau luaţi bani de la cămătari (în fond, ei pot doar să vă rupă degetele, nu vă fac întreaga viaţă un chin şi nici nu pretind să-i plimbaţi în parc vreo cinci ore dacă îi iubiţi), numai să cumparăţi un buchet frumos.

Însă partea cu adevărat grea abia acum începe. După ce depun aceste mărunte ofrande la picioarele consoartei, bărbaţii vor trebui să purceadă la ieşirea romantică în oraş. Se anunţă o seară plăcută, dat fiind că rezervările la restaurante pentru seara de Sfântul Valentin trebuie făcute de obicei cu minimum cinci ani înainte (chiar dacă nu aveţi o relaţie în momentul respectiv, e bine să vă gândiţi un pic în avans). Iar dacă o să ajungeţi cumva acolo şi chelnerul o să vă spună: “Aveaţi, într-adevăr, o masă, dar nu aţi confirmat rezervarea în 2008 şi în 2009”, o să aflaţi rapid cât de incompetent sunteţi, în comparaţie cu alţi bărbaţi care au fost în stare să le facă rost iubitelor lor de o masă, fie şi la shaormăria din Dristor – important e să fie o masă şi să aibă pe ea ceva roz şi lumânări (sunt convins de altfel că în Dristor, cu această ocazie, mai pun în shaorma şi ceva roz, ca să le placă aleselor inimilor de taximetrişti).

După două săptămâni de refacere, bărbaţii vor da piept cu cea de-a doua încercare: Mărţişorul. După cum desigur ştiţi, mărţişorul este un obiect artizanal de foarte mult bun gust, pe care femeile îl poartă atârnat de piept pentru a vesti venirea primăverii. Dacă femeile nu ar purta mărţişoare, este foarte posibil că pur şi simplu nu ar mai veni primăvara. Mărţişoarele nu sunt scumpe, dar sunt o provocare pentru orice persoană cu un pic de simţ estetic. Se pare de altfel că motivul pentru care majoritatea artiştilor sunt homosexuali este acela că nu i-a lăsat inima să dea banii pe un frumos coşar din plastic, pe o inimioară de pluş sau un trifoi din tablă ştanţată.

Însă nimic nu-i poate bucura mai tare pe salariaţii obişnuiţi, care se chinuie 12 luni pe an să producă texte de calitate pentru un salariu mizer (v-aţi dat seama, desigur, că nu era vorba de noi când am spus “texte de calitate”) decât 8 martie, o zi în care vor trebui să caute un cadou frumos, care să nu fie nici mărţişor, nici muţunache, fiindcă imediat după 1 martie acestea se transformă subit în nişte kitsch-uri ordinare. Cadoul trebuie însoţit obligatoriu de flori (care nu devin un kitsch ordinar după 1 martie, plus că preţul florilor de 8 martie poate arunca lejer în criză întreaga economie mondială) şi de o nouă ieşire romantică în oraş. Un sfat: ca să faceţi rost de o rezervare, nu este deloc o idee proastă să răpiţi familia chelnerului.

Interpolul nu au reuşit să-l identifice pe inventatorul acestor sărbători. Se crede totuşi că este vorba despre un dement care, după ce s-a însurat, a aruncat întreaga vină asupra omenirii şi a jurat să se răzbune.

[ileana35]

Muzică de avarie

Îţi vând un pont. Unde se poate asculta cea mai marfă muzică? La Deranjamente Enel. Am verificat, mergi la sigur. Oricând, că-i nonstop. Stai, ca fetiţa cu chibrituri, la celălalt capăt al firului, şi - concert: muzica se revarsă în progresii armonice perfecte. Singura naşparleală e că, din când în când, o voce de roboată întrerupe reveria, să te prevină că în câteva momente un operator o să-ţi preia apelul. Nu te intimida, n-o să te deranjeze, nu te preia nimeni, poţi asculta liniştit.

Asta se întâmplă, de regulă, la toate instituţiile importante cu care te loveşte proasta inspiraţie să ai vreo treabă. Însă unele - recunoaşte - au muzică proastă. Sau îţi pun acelaşi refren, până îl înveţi pe de rost şi te trezeşti fredonând ca Makka Pakka in the night garden. Bine-bine, o zic altfel: te trezeşti fredonând ca sufleurul de la Operă. Ca frizerul tenorului buff.
Când Ambulanţa îţi administrează melodii, procedează ştiinţific: terapie prin muzică. După câte-o ploicică torenţială, Apa Nova te încântă cu Händel ("Water Music", că doar nu Concertul pentru orgă, opus 4). Da' ştii de ce? De consolare elevată. N-o să te jignească niciodată trimiţându-ţi, pardon de expresie, vidanja.

La firmele de cablu e de belea. Te uiţi la televizor: e Băsescu pe OTV, tocmai dă un mesaj important pentru ţară. Zice că o să fie bine, dar... Şi la "dar" rămâi cu ochii-n purici. Suni nervos la firmă, nu ca să remedieze treaba, ci măcar să-ţi spună ce-a zis Băsescu. Damen Vals.

Până şi la salubritate, dacă suni disperat de sub munţii de gunoaie, se găseşte o soluţie pentru tine - Buddha Bar, "Desire".

Altă dandana: intri tacticos pe facebookul lui Obama, ca prieten, cu nickul Osama şi, când să postezi ceva pe wall, cade conexiunea. Suni nervos la provider: Meditation Music.

În melomania mea, n-am încercat încă - Doamne, păzeşte - la Pompieri. Mi-au făcut însă toţi ceilalţi destulă cultură muzicală încât să-mi închipui: n-o să-mi pună formaţia "Gaz pe foc", nici Fărâmiţă Lambru, "Trei focuri arde pă lume". Cred că s-au pregătit finuţ, cu "Pasărea de foc" a lui Stravinsky.

Stai în stradă. În viscol. Tramvaiul a deraiat, autobuzul s-a ciocnit cu metroul. Suni la taxi: tian tian dou xu yao ni ai, wo de xing shi you ni cai... Dârdâi şi tu, ţinând ritmul, ce să faci...
 Alo! Deranjamentele?
- Pentru Bucureşti, apăsaţi tasta 1. Pentru sectorul 1, apăsaţi tasta 2. Aşteptaţi câteva momente până când un operator vă va prelua apelul. Pentru muzică clasică, apăsaţi tasta 3. Pentru disco,
apăsaţi tasta 4. Pentru...
- Nu vreau să vă deranjez. N-am de semnalat nici o avarie. Vreau doar să vă întreb unde-aţi găsit ultima piesă a lui U2...

http://www.gandul.info/opinii/muzica-de-avarie-5519215