următorul mesaj »

[simonetta71]

salut, tuturor! vara aceasta trebuie sa botez un baietel, Matteo Ioan, care se va naste prin iunie...cum nu am mai botezat niciodata, nici in romania, darmite aici in italia, nu prea stiu de ce sa ma apuc...as vrea sa incep deja sa cumpar unele chestii, sa nu las totul pe ultima suta de metri...ce obiceiuri se practica? care sunt indatoririle mele de nasa? va marturisesc, cu toata rusinea dealtminteri, ca singurul botez la care am participat a fost...al meu, dar memoria mea nu bate pana acolo...asa ca, orice sfat, informatie, sugestie pe aceasta tema imi sunt mai mult decat utile...multumesc!

[simona_02]

ºtii cum e, câte bordeie, atâta obiceie.
cred cã poþi sã discuþia chestiunea ºi cu finii, sã vezi ce "aºteptãri" au ei de la tine. asta dacã nu eºti o naºã scorþoasã ºi cu nasu' pe sus

[simonetta71]

nu se pune problema de "asteptari" si de "nasul pe sus"...botez prietenei mele, care mi-a fost colega de banca si de camera in liceu, colega de serviciu mai tarziu...in fine,ne stim de la 14 ani, am crescut practic impreuna...ah, le sunt si nasa de cununie! nu ca ar avea vreo importanta, dar asta arata ca avem relatii foarte stranse...si apoi nu suntem genul care sa ne cramponam de formalisme, conveniente si gura lumii...vrem sa facem lucrurile cat mai aproape de spiritul crestin ortodox...noi nu suntem dusi de prea multe ori la biserica, dar, stii, cand vine un suflet nou pe lumea asta, parca te responsabilizezi dintr-o data (din punct de vedere religios)...iar botezul are o semnificatie deosebita la crestini ortodocsi...asa ca, as vrea sa fac totul cat mai bine cu putinta...

[simona_02]

(ei, ºtii tu cum sunt unele naºe, vor sã li se cate-n coarne )
eu n-am botezat, da' am fot pe la câteva botezuri, º-am bãgat de seamã cã e dupã obiceiul casei, ca sã zic aºa. ºi pregãteºte-te sufleteºte, cã dacã vin multe cumetre din þarã, oricum o sã aibã ficare de comentata cã la ea acasã nu se face aºa ) .
cred cã cel mai bine e sã te întâlneºti cu preotul care îl va boteza, sã-þi explice el care sunt cerinþele bisericeºti, "dogmatice". o sã-þi dea reperele fundamentale ºi o sã ai ideile mai clare despre ce ai tu de fãcut acolo, ce trebuie sã aduci etc. dupã asta vin toate tradiþiile de familie, dar sunt oricum pe locul 2.

[karmeno78]

Nasa trebuie sa cumpere: crashma (= bucata de material alb 1,5 m NU mai mult si nici mai putin...e obicei)
-lumanarea
-haine de dus la biserica (copilul)
-pled
-cruciulitza cu lantz de pus la gat pe care o va sfinti popa la botez

...asta pt. biserica

Acasa:
-haine pt. dupa ce-l speli si-l scoti din mir
-la scaldatoare: flori, pene, zahar, un ou, bani...si cand le pui in apa zici sa fie frumos ca floare, dulce ca zaharul, usor ca pana, rotund ca oul si bogat...
Cand ii faci baie acasa inmoi crasma in apa o storci si apoi o pui la uscat pe o oglinda, un copac, o floare...
Apa de la scaldatoare o arunci la un copac sau o floare NU in WC sau chiuveta...

Daca scaldatoarea e noaptea(seara) apa se arunca a doua zi...daca o pui afara la un copac...ca sa nu-i arunci bunastarea...daca o pui la o floare in casa e OK.

[karmeno78]

...iar botezul are o semnificatie deosebita la crestini ortodocsi...asa ca, as vrea sa fac totul cat mai bine cu putinta...

...cand ajungi acasa dupa botez...cu lumanarea aprinsa...mama sta in casa si tu afara si spui de 3 ori "l-am luat pagan ti-l dau crestin"...apoi i-l dai mamei iar cu lumanarea faci cruce de 3 ori pe tocul usii...adica se va afuma...apoi dupa a 3a cruce lipesti lumanarea de toc astfel stingand lumanarea...

[karmeno78]

...aaaaaa....si inca ceva "sa nu te sperii" in biserica cand popa te va intreba de 3 ori "te lepezi de Satana?" tu trebuie sa raspunzi "ma lepad"...apoi de 3 ori te va intreba "te-ai lepadat?"...iar tu tre' sa raspunzi "m-am lepadat"...

[Crista]

vin si eu sa mai zic : nasa /nasul trebuie sa plateasca si biserica , pe popa ... deci la sfirsitul botezului te cheama la altar si ii dai banu'...

deci sa il intrebi dinainte cit costa ca sa fiti pregatiti.. si tot dinainte sa il intrebi cemai trebuie sa duci la biserica

eu am cumparat si o panglica ( funda ) albastra caci era baiat ( dc era fetita tb roz) nu stiu ce se face cu ea probabil pe vremuri cind copilul se infasa il lega cu funda ... nu am luat-o lunga ca sa nu se casatoreasca prea tirziu" ( eu am avut o funda lungaaaaaaaaaa )

hainele de dus la biserica le-a cumparat altcineva nu eu ( adica nasa) ca asa e obiceiul pe la noi ... deci vezi dc au vreo matusa, bunica care vrea sa il imbrace cu hainele de la ea cind merge la biseria atunci nu tb sa cumperi decit hainutele pt dupa botez... In schimb eu am "scos finul din spital " dupa nastere, adica i-am cumparat tot trusoul si i l-am adus de la spital acasa.

 printre banii din scaldatoare eu stiu ca trebuie sa fie si ceva de argint ( asta se rezolva usor mergi la filatelie si acolo se vind monezi de argint .. cumperi una si ii ramine copilului .. )

deci cum spun fetele tb vorbit cui preotul si evident cu mama copilului ca sa va puneti de acord.

[Madalina_Reloaded]

...aaaaaa....si inca ceva "sa nu te sperii" in biserica cand popa te va intreba de 3 ori "te lepezi de Satana?" tu trebuie sa raspunzi "ma lepad"...apoi de 3 ori te va intreba "te-ai lepadat?"...iar tu tre' sa raspunzi "m-am lepadat"...

vei, sa nu raspunzi: m-am lepadat, ce dracu', ai surzit?

[simona_02]

NU mai mult si nici mai putin...e obicei)

hainele de dus la biserica le-a cumparat altcineva nu eu ( adica nasa) ca asa e obiceiul pe la noi ...

cum ziceam câte bordeie, atâtea obiceie

simonetta, cel mai bine întreab-o pe mama ta, iar fina s-o întebe pe mama ei, ca sã faceþi toate cele conform obiceiurilor de pe la voi.

[Sorina]

Asa se face la noi??           (nu mai sunt emoticon)

[simona_02]

Despre botez

[simona_02]

Memoria ethnologicã
nr. 21 - 22 - 23 * ianuarie - iunie 2007

Delia Rãchiºan

Relaþia naºi - nou-nãscut - fini
Nãºia, ca dovadã a sistemului de înrudire patriliniar, presupune constituirea unei relaþii stabile între douã familii, cea a naºilor ºi cea a finilor. Rolul naºilor este amplu, dovadã fiind prezenþa acestora în viaþa finilor în momente decisive – botez, nuntã, înmormântare.
Continuând rolul moaºei, naºii contribuie la integrarea nou-nãscutului în comunitate. Botezul, cãsãtoria pecetluiesc relaþii de rol între: nou-nãscut-pãrinþi, naºi-fini. Obligaþiile de rol (sociale, ceremoniale) se instituie o datã cu botezul. Naºa o secondeazã pe moaºã, într-o vreme funcþiile s-au suprapus (moaºa era ºi naºã). Germina Comanici sesizeazã cã în cuplul naº-naºã “partiturile sunt diferenþiate, cea femininã fiind mult mai complexã.” În familiile în care nu trãiau copiii, naºul de neam ieºea din rolul sãu…copilul era aºezat în mijlocul drumului ºi primul trecãtor, fãrã nici o obligaþie materialã îi devenea naº. Conform lui Simion Florea Marian, naºului îi revenea obligaþia de a tãia pãrul copilului, dar obligaþia putea fi înfãptuitã ºi de un outsider, de “jumãtatea de naº”. Dobândind un nume (status individual), copilul poate fi încredinþat pãrinþilor. Între pãrinþi, copil, naºi se instituie schimbul de daruri. În accepþiunea lui Marcel Mauss, între donator ºi darul oferit, datoritã transferului unei pãrþi a sufletului donatorului în darul oferit de el se instaureazã identitatea. Prin gestul oferirii ºi gestul primirii, între donator ºi primitor se intercaleazã un cod comportamental stabil: mama primeºte daruri imediat dupã naºtere, copilul primeºte de la naºi haine noi, mama oferã naºilor
colaci fãrã soþ etc. Ofelia Vãduva accentueazã cã oferirea darului este ritualizatã ºi relevã valoarea lui culturalã în calitate de agent ritual. Naºii, fiind consideraþi pãrinþi spirituali apar anumite interdicþii: ”Nu este voie sã se cãsãtoreascã copiii nepoatei cu copiii moaºei”10; se prelungesc anumite obligaþii “proprii familiei nucleare (restrânse, conjugale) asupra grupurilor naºi-fini, cu extensie dincolo de inºii implicaþi în relaþie direct, cuprinzând pe toþi consangvinii direcþi (fraþi, surori, copii), uneori chiar mai mult decât atât.”
Nu doar patronimicul, ci ºi nãºia se moºteneºte. Profesorul Nicolae Constantinescu subliniazã cã “pe linie paternã, naºul de botez al bãiatului (mirelui) ºi nu naºul de botez al fetei (miresei)” devine “naºul de cununie al cuplului.” Alegerea naºei este condiþionatã de douã criterii: etate ºi status. Naºa nu poate avea status premarital (fatã nubilã) / status aparte (femeie însãrcinatã), ci status marital (femeie, soþie). Naºul ocupã o poziþie privilegiatã, se bucurã de prestigiu, relaþia dintre el ºi fini este una de la iniþiat la neiniþiaþi. În Cântecul Nunului executã probele la care este supus mirele, are rol de iniþiator, rol protector, este autoritar. La nuntã, naºul joacã primul mireasa, rãscumpãrã mireasa, plãteºte socãciþele, lãutarii. Faptul cã naºul joacã primul mireasa întãreºte poziþia acestuia (autoritate, prestigiu, model demn de urmat) ºi mai puþin aluzia cã naºul, în postura de iniþiat, trebuia sã-l ajute pe mire sã treacã anumite probe (primul act sexual), chiar dacã strigãturile din jocul gãinii (practicat, încã, în Sãlaj) fac aluzie la viaþa intimã a cuplului naº-naºã. Proverbul “Naºul boteazã, naºul cuteazã” trebuie corelat cu alte proverbe, cu zicãtori, colinde care sugereazã moralitatea, autoritatea, prestigiul naºilor.
Relaþia naºi-copil-fini presupune obligaþii morale, sociale pânã în momentul morþii (pe lângã obligaþia de a-ºi vizita naºii mãcar o datã pe an, în caz de deces, finii þin lumânarea naºului / naºei). Preluând modelul relaþiei de rudenie naºi-fini,
în Þara Codrului apare obiceiul nãºirii unui obiect bisericesc: icoanã, clopot, cruce. Atâta timp cât dãinuia ofranda, “cel ce dãruia îºi asigura pomenirea numelui în bisericã.” Chiar dacã în momentul actual existã mai multe perechi de naºi (din considerente personale – falã – ºi economice), nãºia este ºi va rãmâne instituþia tradiþionalã cu obligaþii, de ordin moral ºi social, pentru o viaþã.

http://www.cultura-traditionala.ro/?act=memoria_ethnologica/nr_21/art_18

[simona_02]

N-am gãsit (încã) on line mãcar un fragment din partea despre botez din trilogia lui Simion Florea Marian, ºi din pãcate nici nu am cartea la mine - ar fi fost frumos sã selectãm ºi sã postãm aici câteva obceiuri din fiecare zonã, tocmai în ideea lui "câte bordeie, atâta obiceie"
Da' mai caut

[simona_02]

Am gãsit ceva din Simion Florea Marian, "Naºterea la români", într-un articol din "Gândul",

Naºterea ºi ursitoarele
de Alina ALEXE |


„Cum se naºte un bãiat sau o copilã, totdeauna se înscrie în cer într-o carte, care se numeºte cartea sorþii, nu numai numele, ci ºi tot viitorul sãu cum are sã fie: bun ori rãu, de unde vine apoi ºi zicala: aºa mi-a fost scris, aºa mi-a fost scris în slovele ursitoare.”   -  Simion Florea Marian, Naºterea la români

Naºterea este însoþitã de ritualuri complicate a cãror protagonistã este moaºa care îºi împarte atenþia ºi grija între lãuzã ºi nou-nãscut. Scopul acestora este sã se înlãture forþele malefice pentru a favoriza creºterea lipsitã de pericole a copilului. În momentul naºterii este chematã moaºa sau o femeie bãtrânã priceputã pentru a pune apa la încãlzit. Bãrbaþii pãrãsesc încãperea, iar în tocul uºii se leagã un fir de strãmãturã roºie, prins mai apoi la mâna nou-nãscutului pentru a nu se deochea.

Mama nu are voie sã stea cu picioarele spre uºã, cãci aºa ies morþii din casã. Femeii care a nãscut îi este interzis sã iasã din casã vreme de patruzeci de zile, pentru cã nu este curatã, o pãrãseºte pânã ºi îngerul pãzitor, perioadã în care vecinii ºi prietenii aduc diverse cadouri ºi ureazã viaþã plinã copilului ºi mamei. Dupã patruzeci de zile, femeia merge la bisericã, unde i se face molifta, ducând cu ea ºi copilul, ca sã-l îmbisericeascã. Totodatã, nu e bine ca mama sã culce pruncul cu ea în pat pânã în a treia zi de la naºtere (când va fi scãldat de moaºã), cãci s-ar putea întâmpla sã se întoarcã cu spatele la el.

  Nefericitã întâmplare: copilul ar putea cãpãta rofii (bube care apar uneori la copii dupã naºtere) sau, când va creºte, lumea întreagã îi va întoarce spatele. Mai rãu de atât, spiritele rele pot sã se apropie de copil, sã-l schimonoseascã, sã-l omoare sau chiar sã-l fure ºi sã-l înlocuiascã cu altul.

Ursitoare

Ursitoarele sunt zâne care vin în nopþile fãrã soþ pentru a-i decide soarta        nou-nãscutului. În Transilvania se spune cã, pentru a fi binevoitoare, ursitoarele trebuie sã gãseascã în camera copilului sare, pâine ºi un caier cu lânã. Pot fi ºi uºor pãcãlite, cãci se poate cerne fãinã, pe care, dupã 3 zile ºi 3 nopþi, pãrinþii pot vedea urma paºilor de zâne. În Banat, Moldova ºi Þara Româneascã, se pregãteºte „cina ursitoarelor” (cu pâine, gãini, vin ºi 3 bãnuþi). În Bucovina, moaºa pune doar o luminã de veghe, crezându-se cã aceasta este suficientã pentru a le mulþumi pe ursitoare, fãcându-le sã-i urzeascã micuþului o soartã cât mai bunã. 8 zile dupã naºtere, pãrinþii trebuie sã fie veseli, cãci tristeþea lor le molipseºte ºi pe ursitoare, iar prorocirea va fi pe mãsura umorii lor.

Dupã unele credinþe, ursitoarele se numesc Ursitoarea (cea mai mare dintre ele, cea care þine fusul ºi furca), Soarta (cea care prezice destinul) ºi Moartea (cea care stabileºte când se va curma firul vieþii). Aceste personaje mitologice prezintã o adaptare a mitului grecesc referitor la cele trei Moira, babe urâte ºi neiertãtoare de care pânã ºi Hera se temea. La români, ursitoarele au devenit fete mari, zâne surori, fecioare curate nepãtate ºi nemuritoare.

De fapt, ursitoarele sunt surorile celorlalte ºase iele (trei dintre acestea pocesc oamenii, restul de trei descântând de dragoste ºi de urât). Se întâlnesc cu toate o datã pe an ºi, de bucurie cã s-au vãzut, danseazã o horã drãceascã. Ursitoarele poartã rochii lungi, albe ºi întreþesute cu fluturi ºi cu fire de aur. Cea mai mare însã umblã adesea îmbrãcatã într-o blanã de aur, având la brâu o furcã de care este legat un caier de lânã albã sau neagrã amestecatã cu mãtase ºi fire de aur („precum rup firul aºa curmã ele cum voiesc ºi zilele omului” – Simion Florea Marian, Mitologie româneascã).

Prima baie

În majoritatea zonelor þãrii existã obiceiul ca apa de la „prima scãldãtoare” sã fie rece. Se spune cã astfel copilul devine rezistent la frig, vioi, sprinten, voinic, deºtept, isteþ.

În apa de la prima baie trebuie sã se punã:

-   busuioc, sã fie atrãgãtor copilul, mai ales dacã este fatã

-    grâu, sã fie cinstit

-    mentã ºi romaniþã, sã creascã uºor ºi sã fie sãnãtos

-    mãciulii de mac, sã doarmã bine

-    apã sfinþitã pentru curãþenie sufleteascã ºi trupeascã

-    lapte dulce, „sã-i fie pielea albã ºi dulce ca laptele”

-    miere, „sã fie dulce la vorbã ca mierea”

-    bani de argint, sã fie „scump ºi nepãtat ca argintul ºi, precum iubeºte fiecare om argintul, aºa sã iubeascã ºi pe copilul nou-nãscut”.

Toate acestea se adaugã în apã odatã cu rostirea solemnã a urmãtoarelor cuvinte:

„Sã fie sãnãtos/ ªi norocos/ ªi mintos/ ªi voios/ ªi frumos/ ªi drãgãstos/ ªi învãþat/ ªi bogat/ Om de treabã!”

Copilul trebuie scãldat întotdeauna înainte de apusul soarelui, „cãci altfel capãtã plânsori ºi nu poate defel dormi”. Ca sã nu fie contaminat de rãu, hãinuþele nu trebuie lãsate la uscat afarã, „sã le apuce asfinþitul soarelui”.

Moaºa, dupã ce scoate banii, se duce ºi pune apa de la baie la rãdãcina unui mãr sau pãr (întotdeauna înainte de înserat), pentru a nu cãlca nimeni pe ea ºi pentru a creºte copilul frumos ºi sãnãtos ca pomul respectiv. Moaºa se aºazã apoi pe covata întoarsã ºi femeile o înconjoarã de 3 ori, dansând ºi chiuind. Dupã toate acestea, moaºa trebuie sã sarã peste covatã, cântând ºi îmbiindu-le astfel pe cele care-ºi doresc un copil:

„Hai, sãriþi peste covatã,/ S-aveþi ºi voi câte-o fatã,/ Dar sãriþi mai ‘nãltiºor,/        S-aveþi ºi câte-un fecior”

La sfârºitul ritualului, moaºa îl dã pe copil naºilor pentru a-i pune bani pe piept, apoi îl dã mamei, care o cinsteºte cu un pahar de rachiu. 

http://www.gandul.info/traditii-istorie/nasterea-ursitoarele.html?3895;858690