Acest comunicat a fost alcatuit de membrii grupului de Facebook "Pe mine NU ma reprezinta Liga Studentilor Romani din Strainatate - LSRS", in vederea disocierii publice de acest ONG care pretinde ca ne reprezinta. Pana astazi 12 August 2011, au semnat 131 de persoane. Petitia aceasta vine ca urmare a solicitarilor pe care le-am primit din partea unor persoane care doreau sa semneze fara a avea cont facebook. Vom mentine si pagina de facebook si petitia aceasta, urmand sa centralizam semnaturile intr-o singura lista.
Link catre pagina comunicatului pe facebook:
https://www.facebook.com/event.php?eid=129452700482073Link catre lista de semanturi (facebook + petitieonline):
http://goo.gl/CtOcMDaca ai urmat sau urmezi studii in strainatate si nu esti de acord cu faptul ca LSRS vorbeste public in numele tau, te invitam sa semnezi acest comunicat cu numele tau, programul pe care l-ai urmat sau il urmezi, universitatea si tara. De asemenea, te rugam sa iti inviti prietenii sa faca la fel, pentru ca vocea noastra sa fie auzita. Dupa strangerea semnaturilor, acest comunicat va fi lansat catre presa din Romania. Multumim!
........................................................................................
"Noi, semnatarii acestei scrisori, studenți sau foști studenți în strãinãtate, dorim sã ne exprimãm public dezacordul fațã de discursul, pozițiile și acțiunile Ligii Studenților Români din Strãinãtate (LSRS) și sã negãm caracterul reprezentativ pe care aceastã asociație și-l arogã în mod nejustificat. In opinia noastra, acest ONG are un mod de funcționare profund nedemocratic, lipsit de transparențã si onestitate fațã de propriii sãi membri, pretinzând în fața opiniei publice cã reprezintã vocea tuturor celor ce studiazã în afara țãrii si propagând în numele acestora unele opiinii pe care le consideram nocive, bigote si impregnate de naționalism.
În primul rând, observãm cã LSRS e o organizație care s-a constituit de sus în jos, fiind fondatã de trei tineri care au fãcut un apel cãtre studenții români din strãinatate pentru a li se alãtura. Este de menționat faptul cã acest apel s-a produs abia dupã ce Liga a început sã existe, în ianuarie 2008. Unii studenți li s-au alãturat, iar dintre cei care au rãspuns apelului unii au fost numiți, și nu aleși, „ambasadori” ai LSRS în țãrile în care studiazã. Deși poziția oficialã a LSRS constã în a se prezenta ca fiind „prima și singura organizație care asigurã un cadru de organizare reprezentativ al studențimii române în strãinãtate”, conducerea organizației nu a fost niciodatã aleasã, ci s-a autoproclamat. Ea nu a primit mandat din partea studenților români din strãinãtate, nici macar din partea propriilor sãi membri, care sunt deja o minoritate a primului grup. Aceastã falsã idee de reprezentativitate este întreținutã de un mod de contabilizare a membrilor LSRS cel puțin imprecis: orice persoanã care își introduce adresa de mail pe siteul ONG-ului, indiferent cã are intenția de a participa la acțiunile organizației sau vrea doar sã punã o întrebare pe forum sau sã primeascã un newsletter despre studiile în strãinãtate, este automat consideratã ca membru deplin, pe termen nedeterminat. Astfel, unii dintre semnatarii acestei scrisori au constatat cu surprizã ca fac parte din miile de asa-zisi membri ai LSRS, deși nu au cerut niciodatã asta și nu au participat niciodatã la activitãțile organizației.
În al doilea rând, in LSRS doar un grup minuscul are acces la luarea deciziilor în vreme ce membrii nu sunt nici mãcar consultaþi de cãtre conducerea care decide. Conform Statutului LSRS, conducerea ONG-ului trebuie aleasã periodic de Adunarea Generalã, compusã din toți membrii, 4500 la ultima numãrãtoare. Pentru a reuni AG-ul, cvorumul trebuie sã fie de jumãtate din totalul membrilor. Cum aceștia sunt risipiți peste tot prin lume, și unii nici mãcar nu știu cã sunt membri, pânã acum adunarea nu s-a reunit niciodatã în aceastã formã. Dupã statut, se poate reuni conform acelorași reguli și virtual, iar ședința e deschisã timp de doar 12 ore, ceea ce, date fiind diferențele de fus orar, înseamnã cã prezența majoritãții membrilor e la fel de improbabilã. Dacã Adunarea Generalã nu se reunește din prima încercare, regulamentul prevede cã a doua oarã deciziile sunt valabile oricât de puțini membri ar fi prezenți. Practic, câþiva LSRS-iști decid mereu în numele tuturor. De exemplu, la Adunarea Generalã din 2010 (aºa cum apare pe forumul LSRS) membrii sunt invitați sã rãspundã cu 'da' sau 'nu' unui vot de încredere pentru conducerea de la acel moment, nu sa faca propuneri ºi sã aleagã membri conducerii. La acest vot au participat 54 de persoane (!), dintre care 49 au spus 'da '(una dintre ele a spus "da, în așteptarea unor rezultate"). În cele din urmã, din miile de "membri" mai puțin de 1% par sã se implice activ în organizație, ceea ce nu l-a împiedicat pe secretarul LSRS sa anunțe oficial membrilor organizației cã 90,74 la sutã dintre ei și-au dat votul de încredere pentru actuala conducere.
Un alt punct care ne desparte de LSRS este lipsa trasparenþei, chiar ºi în interiorul organizaþiei. Încã din 2009 unii membri au început sã cearã repetat pe forumuri acces la documentele operative LSRS (Planul de dezvoltare a LSRS, Strategia executivã LSRS și Misiunile "ambasadelor" LSRS), pentru ca acestea sã fie votate de consiliul director, care e un cadru mai restrâns decât adunarea generalã. Președintele ONG-ului, secretarul general și unii "ambasadori" au refuzat din start orice vot, pentru cã, spunea unul dintre ei, documentele respective „nu cred cã trebuie supuse la vot, dat fiind faptul cã au fost stabilite in prealabil de oamenii care, cu cele mai bune intenții, au pus aceastã organizație pe picioare”. In plus s-a arãtat ca documentele nu pot fi fãcute publice. Aceastã opacitate pare a fi devenit veritabil principiu conducãtor al LSRS. De exemplu, pentru evenimentul România Junã, pe care îl organizeazã în august, și care, declarativ, pretinde a fi un mare forum unificator al tineretului românesc, LSRS acorda dreptul de a participa printr-un proces de selecție obscur. La dezbaterile "vitale pentru viitorul țãrii" par sa poatã asista doar persoanele agreate, din moment ce, cum se aratã pe site, decizia e luata „în circuit închis”.
Principalul motiv pentru care noi, semnatarii acestei scrisori, dorim sã ne delimitãm de LSRS este discursul promovat de aceast ONG, centrat, credem noi, în jurul unei ideologii periculoase, naționaliste și esențialiste. Aceastã ideologie e exacerbatã de evenimentul “România Junã” organizat de LSRS în 12-15 august 2011. Un adevarat “proiect de renastere nationala” acest eveniment este promovat printr-un clip video care clameazã: “Romania se autodistruge: nu-þi lãsa þara pradã mediocritãþii ºi inculturii!”, în vreme ce cadrele prezintã o sucesiune de imagini care prezintã rromii, copiii de rromi, marginalii, sãracii, probabil cei care contribuie la distrugerea “Þãrii” ºi împotriva cãrora sunt îndemnate sã ia atitudine cohortele de studenþi (NB: in 5 august clipul a fost 'cosmetizat' tãindu-se partea in care defilau imaginile cu rromi: se pare ca organizatorii si-au dat seama ca nu 'da frumos' sa fii anti-rrom in public). Dincolo de accentele de rasism ºi intoleranþã pe care aceste imagini le propagã, in opinia noastrã, acest eveniment pare a promova mesajul cã unii români sunt mai valoroși si mai importanți pentru „patrie” datoritã pedigree-ului lor etnic și confesional. Individul pare a fi valoros doar atâta vreme cât se manifestã ca un „român adevãrat”. Pornind de la ideea șovinã a excepționalitãții românești, a unicitãții poporului nostru, LSRS definește noțiunea de „român” în modul cel mai restrictiv și discriminator cu putințã, ca etnic român de religie ortodoxã, și nu, cum ar trebui într-un stat modern, ca cetãțean român cu drepturi depline, indiferent de etnie sau religie (ori lipsa acesteia). În ciuda câtorva formule îndulcite sintetic („importanța ortodoxiei pentru români...și a altor religii”), mesajul, asa cum il citim noi, e clar: orice român are datoria de a fi ortodox si de a considera naþiunea si þara sa superioare celorlalte. Astfel, Romania Juna se adreseazã doar „tinerilor care simt românește”, pe care ii cheamã sã construiascã identitatea nationalã. Intelectualii sunt vinovați de a fi „întors spatele credinței poporului”, iar tinerilor li se spune cã „trebuie sã se apropie de spiritualitatea neamului nostru”, cã trebuie sã-și „facã datoria” incepand cu un pelerinaj la Putna. Dar tinerii rromi din România? Simt ei mai puțin românește? Dar tinerii de alte confesiuni decât cea ortodoxã? Oare trebuie sã își facã și ei datoria, fãcând un drum pânã la un loc de cult care le e indiferent? Sau pur și simplu maghiarii, protestanții, ateii, rromii, musulmanii nu sunt recunoscuþi ca cetãþeni români, nu sunt „chemați” ba chiar, dacã ar fi sã luam în serios clipul (neajustat) de promovare, rromii în special sunt cei impotriva cãrora trebuie luptat? LSRS este o organizație la inaugurarea cãreia generalul Chelaru a afirmat, în stil caracteristic: „Voi împliniți cele trei simboluri: frumusețea, înțelepciunea și forța. Voi aparțineți universalitãții românești. Fiți ostașii acestei țãri, fiți nemuritorii zamolxieni.”, un cocktail de triumfalism belicos, esențialism naționalist și protocronism dacist. Pe site-ul organizatiei abundã citatele despre 'românism' din pãrintele Stãniloae și Petre Țuțea. De exemplu, „Aici era normal sã fie un popor unic, un popor de legãturã între Orient ºi Occident; noi unim luciditatea latinã ºi sentimentul de tainã al Rãsãritului”, respectiv „Sunt român prin vocaþie.”. Organizatia dã instrucțiuni despre cum trebuie recitatã rugãciunea specialã de la Putna, numitã „Ierusalimul neamului românesc”. Pentru noi, semnatarii acestei scrisori, ar fi mult mai normal, în schimb, ca solidaritatea între studenți sã fie bazatã pe experiențele comune trãite in România, și apoi departe de țarã, mai degrabã decât pe criterii religioase sau etnice. LSRS îºi anunþã obiective precum „protejarea valorilor românești” (ne întrebãm, protejarea lor de ce anume? înþelegem cã aceste valori ar fi mai frumoase și mai speciale decât ale celorlalte nații) ºi „consolidarea identitãții naționale a studenților români” (ca și cum aceștia ar fi în pericol de a avea carențe de identitate, iar LSRS ar fi suplimentul alimentar Român-Forte).
Aceastã ideologie neaosa este propagatã sub masca unui discurs tehnocratic. La forumul România Junã nu participã niște fanatici care vorbesc despre superioritatea etniei lor sau a naþiunii, ci niște „experți", de exemplu în identitatea naționalã. Astfel identitatea naționalã devine un domeniu de expertizã (deși putem sã ne întrebãm cum ajungi expert în așa ceva). Motivul pentru care acest paravan al „discursului de expert” funcționeazã este efortul continuu al LSRS de a mitiza studiile în strãinãtate și de a se autopromova ca elite naționale. Acesta este un alt punct în care ne simțim obligați sã ne disociem public de acest ONG. În opinia noastra, ideea care rãzbate în filigran din tot discursul acestei organizații este aceea a elitelor mesianice care au studiat in strãinatate si care au datoria sã salveze România. Aceastã idee este reductivã și sugereazã cã absolvenþii de studii în strãinãtate ar fi singurii români inteligenți capabili sã 'salveze' þara. Mitul întoarcerii elitelor denotã condescendențã și autosuficiențã din partea conducerii LSRS, introducând de facto douã clase diferite de cetãțeni: cei care studiazã în afarã sunt mai importanți decât toți ceilalți, decât cei rãmași acasã sau plecați la muncã necalificatã. Ei sunt deþinãtorii soluþiilor, ei vor lumina masele.
Avand in vedere ideologia esentialistã ºi naþionalistã promovatã în opinia noastrã de LSRS prin România Junã, ne întrebãm cum de sunt susþinuþi ºi finanþaþi de instituþii ale statului. Pelerinajul la Putna este organizat chiar sub înaltul patronaj al BNR. Când o organizaþie studenteascã propagã naþionalismul ºi în numele nostru, noi nu putem rãmâne indiferenþi. Când o organizație și un eveniment vizibil naționaliste sunt susținute din banii publici, iar nu putem rãmâne indiferenți. Noi ne delimitãm aºadar de poziþiile LSRS din ultima perioadã, ºi in special de evenimentul “România Junã” in care regasim (si noi) ecouri clasice:
Romanii Verzi, (Ion Luca Caragiale, 1901)
"Spiritul de asociație, trebuie sã constatãm cu bucurie, a luat un mare avânt la noi.
(...)
Statutele societãții "Românii Verzi"
Cap. I - Despre numele, membrii și emblema societãții
Art. 1 - Se înființeazã în România o societate românã cu numele de "Românii Verzi".
Art. 2 - Oricine poate face parte din aceastã societate, fãrã deosebire de sex, de etate sau de coloare politicã, dacã este român sau româncã verde.
Art. 3 - Emblema societãții va fi un român verde zdrobind falnic cu cãlcâiul sãu șearpele strãinismului, care scrâșnește și țipã.
Cap. II - Despre datoriile membrilor societãții în genere
Art. 4 - Membrii de orice sex și etate ai societãții "Românii Verzi" sunt datori sã urascã tot ce e strãin și tot ce e de la strãin, tot ce nu e român verde sau tot ce nu e de la român verde.
Urmeazã apoi mai multe articole unde se enumãrã cu de-amãnuntul tot ce nu este verde românesc și care trebuie sistematic respins de orice membru al societãții, ca, de exemplu, sentimente neromânești, tendințe și idealuri neromânești, arta neromâneascã, idei și spirit neromânești." (
http://ro.wikisource.org/wiki/Rom%C3%A2nii_verzi)
Urand mult succes junilor romani in proiectul lor de 'renastere nationale,' la care, cu regret, nu putem subscrie, si cu speranța cã argumentele noastre au fost limpezi și suficiente, semnãm aici..."
sursa: petitieonline.ro
(
http://www.petitieonline.ro/petitie/pe_mine_nu_ma_reprezinta_lsrs-p64758055.html)
Forum
